Categorie: MEDITAŢII

Dezertorii bisericilor

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

5. De la exorciști iudei la biruința prin Isus Christos – Fapte 19:11-19

Există trei feluri de conflicte în lume:

– conflicte armate (războaie), duse la nivelul fizic al trupului
– conflicte ideologice, psihologice, duse la nivelul sufletului
– conflicte spirituale, duse la nivelul dimensiunilor duhului.

Observăm cu uimire că lumea contemporană este îngrozită de veștile de războaie, preocupată de conflictele ideologice, dar total indiferentă și inactivă în conflictele angelice dintre Dumnezeu și Lucifer, dintre îngerii lui Dumnezeu și duhurile răutății.

Întreabă-l pe creștinul de lângă tine; ,,Când a fost ultima oară când ai spus ,,Înapoia mea, Satano!“ și vei vedea ce privire mirată îți va arunca, de parcă între el și Satan relațiile ar fi dintre cele mai bune! (,,Eu n-am nimic cu el, el n-are nimic cu mine!“). Oare așa să fie?

Vă sugerez smerit, dar categoric o concluzie personală, bazată pe studiul Scripturii: ,,Războaiele și conflictele ideologice există doar pentru că sunt cauzate de marea înfruntare cosmică, dusă în lumea duhurilor între Dumnezeu și Satan. Războaiele există pentru că Satan este ucigaș, iar conflictele ideologice există doar pentru că Satan este ,,mincinos și tatăl minciunii“. Realitatea ultimă a existenței noastre nu sunt războaiele și conflictele ideologice, ci înfruntarea mortală care se dă la nivelul duhului pentru destinul nostru etern. Dumnezeu ne vrea în rai. Diavolul ne vrea alături de el în iad. Trăim în arena acestei încleștări telurice și nu există nicăieri un teren neutru, o tribună de spectator, un deșert în care să ne putem retrage ca pustnici.

Cea mai mare amăgire contemporană a Diavolului este semănarea ideii că el nu există și că ne-a lăsat de multă vreme în pace. Limbajul biblic despre ,,scoaterea duhurilor rele“ din oameni este condamnat de cultura și civilizația ,,umanistă“ contemporană la lada de gunoi a istoriei, ca un vestigiu din vremurile întunecate ale antichității și ale Evului Mediu (întunecat). Este o tactică parșivă a Diavolului și dă rezultate mortale.

Doar o comparație: Rusia duce astăzi un război intens cu statele occidentale pentru cucerirea țărilor lumii. Deși se înarmează din răsputeri pentru un război convențional, bătăliile nu sunt mai puțin intense în propaganda din spațiul virtual. Mii de salariați plătiți de stat sunt găzduiți în institute specializate de dezinformare și propagandă mondială. Ei intră pe majoritatea site-urilor politice și sociale și, sub pseudonime din țara respectivă, critică politica guvernului local, fără să uite să prezinte Rusia drept ultimul bastion în calea animalizării lumii și ai necruțătoarei Ordini Mondiale antichristice. O rusoaică a dat în judecată statul rus pentru că a fost folosită ca ,,mincinoasă de profesie“ timp de câțiva ani de zile. America se trezește abia acum la realitatea acestui atac teribil. Ea nu știa, ,,săraca“, cum să-și explice ,,reacțiile“ din presa scrisă și electronică prin care cetățenii lumii îi învinuiau că sunt responsabili de distrugerea moralei mondiale și se află la originea tuturor formelor de agresiune armată de pe glob. S-a spus și s-a scris că ei și-au dărâmat singuri turnurile din New York, că ei au înființat ISIS și că ei iau Europa sub stăpânire sub pretextul unei inventate amenințări a trupelor ruse … Și naivii lumii cred, iar America se vede din ce în ce mai izolată și mai disprețuită … Parșiva Rusie este specialistă la informații, contrainformații, zvonaci și răspândaci … Uitați-vă doar la ștreangul pe care li l-au vândut moldovenilor ca să se spânzure singuri cu el într-o uniune euroasiatică, departe de ,,dușmanii de neam“ din România …

Aceasta este și tactica Diavolului în războiul pentru sufletele oamenilor. Satan pozează drept un mare absent, răspândește teologii nimicitoare prin așa-ziși profesori și predicatori creștini, deschide ochii credincioșilor spre ,,idealuri de liniște, îngăduință, prosperitate, distracții, confort și concedii. Ni se golesc adunările de duminica și noi, ca America, nici nu știm de ce. Asta ca să nu mai vorbesc despre adunările din timpul săptămânii. Am intrat fluierând voios prin mall-uri și săli de distracții în epoca bisericii din Laodicea:

,,Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic», şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te!“ (Apoc. 3:17-19).

Ne comportăm de parcă între Dumnezeu și Diavol a fost semnat un armistițiu sau chiar o pace mondială. Nu ne mai interesează războiul pentru suflete. Am părăsit linia frontului, ne-am luat (cu de la sine putere) o permisie pe termen nelimitat și ne vedem linșitiți de ,,treburile vieții“, fără să ne mai pese de părerea ,,Celui ce ne-a înscris la oaste“ (2 Tim. 2:4).

Biblia ne spune categoric că, în fiecare zi, în fiecare situație, Diavolul ne dă târcoale și vrea să ne distrugă, iar duhurile rele sunt o realitate. Ele nu ne mai pot stăpâni, ca pe ceilalți oameni, dar ne pot ispiti, se pot agăța de mâinile noastre, de picioarele noastre, de ochii noștrii, de umerii noștri și ne trezim dintr-o dată că ,,am obosit“, nu mai avem ,,râvna de altădată“, nu ne mai atrage postul și rugăciunea, nu ne mai place să mergem la adunarea sfinților, ci abea ne târâm din pat în mașină, din mașină în fotoliu, din casă în parc, din parc la plajă, din tribuna stadioanelor în fața micilor sau marilor ecrane ale fetelor morgane moderne, mereu mai departe de linia frontului, mereu mai indiferenți și ignoranți de ,,marile lupte“ spirituale, mereu mai rătăciți în liniștea mortală a pustiului.

Altă dată, sub asaltul frontal al persecuțiilor ateului Ceaușescu umpleam până la refuz casele de rugăciune, clădeam fără autorizație (cine ar fi așteptat ca Satan să dea autorizație?!) alte case de rugăciune mai mari, mai încăpătoare. Astăzi. ne-am pus aer condiționat la casa de rugăciune, avem scaune tapițate și .. stăm acasă sau mergem ,,la plimbare cu familia“. De ,,soarta eternă a celor din jurul nostru“ să se intereseze Dumnezeu! Noi nu vrem să deranjăm pe nimeni. Ne-am pus lacăt la gura mărturisitoare. Realitatea este că suntem dominați de un duh care ne face muți și orbi, ca în cazul din Matei 12:

,,Atunci, I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea“ (Mat. 12:22).

În războiul care se dă pentru izbăvirea sufletelor, Evanghelia Domnului Isus și lucrarea Duhului Sfânt au puterea de a-i scoate pe oameni de sub stăpânirea diavolului și a îngerilor lui (Efes. 6:12-20). Repet, una din marile amăgiri ale vremurilor ,,moderne“ este că suntem mai atenți la războaiele duse corp la corp și la luptele ideologice ale psihologiei sociale, dar am uitat că esența înfruntărilor de pe planetă este de natură spirituală!

Exorciștii iudei din Fapte 19:13-20 au observat repede că Evanghelia Domnului Isus propovăduită de Pavel are o putere deosebită (v.11-12) și s-au gândit că n-ar fi rău să imite și ei lucrarea marelui apostol. I-au învățat predicile și și-au însușit afirmațiile de cuceritor pe care le folosea marele apostol. Mare eroare! Au pățit-o rău pentru aceasta. Din răspunsul dat de duhurile rele reiese foarte clar că în lumea spirituală se cunoaște foarte bine cine este și ce face fiecare.

,,Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți?“ (Fapte 19:15).

Cât erau ei de renumiți în sistemul religios iudaic, doi dintre cei șapte fii ai foarte însemnatului preot Sceva, au fost luați la bătaie strașnic de un singur om îndrăcit, care ,,le-a rupt hainele de pe ei și i-a schingiuit“:

,,Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea“ (Fapte 19:16).

Vă închipuiți ce impresia au produs în jur acești doi oameni care fuceau ca apucați pe străzi, în pielea goală și cu sângele curgând șiroaie pe ei? Luca ne spune că toți locuitorii Efesului, Greci și Iudei, au aflat lucrul acesta și i-a apucat o mare frică, dar nu de omul îndrăcit, ci de Numele Domnului Isus:

,,Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi, şi Numele Domnului Isus era proslăvit. Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.“ (Fapte 19:17-20).

Nu, deși au văzut ce le-au făcut omul îndrăcit celor doi exorciști de ocazie, cetatea nu s-a temut de duhurile rele, ci de Domnul Isus pe care-l vestea Pavel! Cum să nu te temi de Acela de care până și duhurile rele se tem? Cum să nu fii convins de existența Aceluia pe care până și demonii îl predică?

(Contra-performanța aceasta este reușită astăzi de unii ,,oameni de cultură“ care regretă autodafe-ul de atunci, spunând că, din cauza convertirilor la creștinism, prin cărțile arse atunci în Efes, omenirea a pierdut o serie întreagă de cunoștințe din patrimoniul universal … Patrimoniul universal al vrăjitorilor și al lumii stăpânite de cel rău!)

Să ne grăbim să ne întoarcem înapoi cu pocăință la Domnul! El are leacuri și pentru cei din biserica din Laodicea. Are leacuri și nu numai leacuri … Domnul Oștirilor are o răsplată pentru toți aceia care fac parte din ,,armata izbăvirii“:

,,Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domni“ (Apoc. 3:20-21).

https://barzilaiendan.com/2015/06/01/razboiul-spiritual/

CE INSEAMNA EVANGHELIC ?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE, MEDITAŢII

 

In primul rand, a fi evanghelic inseamna a avea o credinta care este in acelasi timp o forma de devotiune.

Evanghelicii adera pe deplin la credinta crestina exprimata in crezurile istorice ale marilor concilii ecumenice ale bisericii, ca si in marile afirmatii ale Reformei Protestante, si incearca sa fie loiali acestei credinte care a fost transmisa din generatie in generatie. Dar, in esenta, a fi evanghelic implica intotdeauna mai mult decat o marturisire de credinta, o afiliere institutionala sau apartenenta la o anumita miscare. Noi nu avem un lider suprem, si nici crezurile nici traditiile nu sunt in ultima instanta decisive pentru noi. Isus Cristos si cuvantul sau scris, Sfanta Scriptura, sunt autoritatea noastra suprema; devotamentul nostru total, increderea si ascultarea noastra sunt raspunsul nostru potrivit la acestea.

In al doilea rand, credinta si devotamentul evanghelicilor este exprimat la fel de mult in in inchinarea si in faptele noastre, ca si in crezurile noastre.

Asa cum atesta imnuri si cintece de inchinare care au o popularitate universala, asa cum este „Maretul Har”, marii nostri compozitori stau alaturi de marii nostrii teologi si adeseori angajamentul nostru poate fi vazut mai bine in darnicia noastra si purtarea noastra de grija fata de altii, decat in declaratiile noastre oficiale. Ceea ce suntem noi nu este cuprins doar in carti si declaratii, ci si in grija noastra fata de cei saraci, de cei fara adapost si de orfani, in vizitarea celor care sunt in inchisoare, in compasiunea noastra fata de cei flamanzi si de victimele dezastrelor, precum si in lupta noastra pentru justitie pentru cei oprimati de diverse manifestari ale raului, cum sunt sclavia si traficul cu fiinte umane.

In al treilea rand, evanghelicii sunt oameni care ii urmeaza lui Cristos intr-un mod care nu este limitat la anumite biserici si nu este continut de o miscare usor de definit.

Noi suntem membri ai multor biserici si denominatii, atit magisteriale, cat si independente, iar angajamentul nostru evanghelic este acela care ne ofera o unitate esentiala care tine laolalta o mare diversitate de orientari. Aceasta este o trasatura foarte importanta pentru orice miscare de tip retea in epoca informatiei, dar evanghelicismul a fost dintotdeauna divers, flexibil, adaptabil, fara ierarhie, si a imbracat o multitudine de forme. Acest lucru este adevarat mai mult decit oricind, acum cand suntem martori ai diversitatii si ai dinamicii evaghelicilor in intreaga lume. Caci a fi evanghelic inseamna mai intai si mai presus de orice un mod de a fi devotati lui Isus Cristos, si de a cauta sa traim in diferite epoci si in diferite culturi asa cum i-a chemat el sa traiasca pe urmasii lui.

In al patrulea rand, asa cum am subliniat mai sus, Evanghelicii trebuie sa fie definiti din perspectiva teologica si nu politica; din perspectiva credintei pe care o marturisesc si nu din punct de vedere cultural.

Mai presus de orice, este vorba de un angajament si de un devotament fata de persoana si lucrarea lui Isus Cristos, fata de invataturile lui si de stilul de viata promovat de el, cat si de un devotament durabil fata de domnia lui deasupra tuturor altor autoritati pamantesti, altor dedicari si altor loialitati. Asa fiind, aceasta nu trebuie sa se limiteze la granitele tribale sau nationale, ori sa se confunde cu sau sa fie redusa la anumite categorii politice cum ar fi cele de “conservator” sau „liberal”, ori la anumite categorii psihologice cum ar fi cele de „reactionar” sau de „progresist”.

In al cincilea rand, mesajul evanghelic, „vestea buna”, este prin definitie in masura coplesitoare si intotdeauna un mesaj pozitiv inainte de a fi unul negativ.

„Puterea lui Nu” are o enorma importanta teologica si culturala in special in vremuri ca acestea, in care se spune ca „orice este permis” si ca „este interzis a interzice”. Asa cum a facut si Isus, evanghelicii trebuie uneori sa formuleze judecati aspre cu privire la ceea ce este fals, nedrept, si rau. Dar, mai intai si mai presus de orice, noi, evanghelicii suntempentru Cineva si pentru ceva, mai degraba decat impotriva cuiva sau a ceva. Evanghelia lui Isus este Vestea Buna cu privire la primire, iertare, gratie si eliberarea de lege si legalism. Este un „Da” colosal rostit pentru viata si pentru aspiratiile umane, ca si un Nu apasat rostit cu privire la ceea ce este in opozitie cu destinul nostru cel adevarat, ca fiinte umane create dupa chipul lui Dumnezeu.

In al saselea rand, trebuie sa facem distinctie intre evanghelicism si alte doua tendinte opuse cu care s-a confruntat protestantismul: revizionismul liberal si fundamentalismul conservator.

Chemati de Isus pentru a fi „in lume, dar nu din lume”, crestinii, in special in societatea moderna, au fost impinsi catre doua extreme. Cei care au fost mai liberali, au inclinat sa se acomodeze lumii intr-un mod care sa reflecte gandirea si stilul de viata contemporan, pana acolo incit au devenit necredinciosi lui Cristos; pe cand cei mai conservatori au avut tendinta de a infrunta lumea, rezistindu-i in moduri care se dovedesc a fi in egala masura forme de neascultare fata de Cristos.

Tendinta revizionista liberala s-a manifestat pentru prima data in secolul al XVIII-lea si a devenit mai pronuntata astazi, atingand apogeul in acele versiuni ale credintei crestine care sunt caracterizate de asemenea mari slabiciuni cum ar fi increderea exagerata in capacitatile umane, o intelegere superficiala a raului, o viziune neadecvata asupra adevarului, ca si o conceptie deficienta despre Dumnezeu. In final, uneori acestia nici nu mai pot fi identificati ca fiind crestini. Iar atunci cand apare o asemenea nedorita capitulare, aceste asa-numite „evanghelii alternative” nu reprezinta nimic altceva decat o serie de pierderi serioase, care in final pecetluiesc disparitia lor:

Este vorba mai intii de o pierdere a autoritatii – in acest caz sola Scriptura („numai prin Scriptura”) este inlocuita cu sola cultura („numai princultura”).

In al doilea rand, este vorba de o pierdere a comunitatii si a continuitatii – astfel, „credinta data odata pentru totdeauna” devine credinta data doar unui anumit popor, intr-o epoca anume, ceea ce pune distanta intre noi si alti credinciosi care au existat de-a lungul timpului si din generatie in generatie.

In al treilea rand, avem de-a face cu o pierdere a stabilitatii – asa cum spune Inge, intr-o expresie inspirata, „cel care se casatoreste cu spiritul epocii va ramane curind vaduv”.

In al patrulea rand, aceasta duce la o pierdere a credibilitatii – acest „nou tip de credinta” se dovedeste a fi identica cu credinta celor sceptici, astfel incit nu mai ramane in urma nimic consistent crestinesc pentru cei care cauta sa examineze si sa inteleaga credinta crestina.

In al cincilea rand, observam o pierdere a identitatii – astfel, aceasta versiune revizuita a credintei pierde din ce in ce mai mult asemanarea cu credinta crestina istorica, aflata in deplina concordanta cu aceea a lui Isus.

Pe scurt, cu toata sinceritatea pe care o afiseaza, si in ciuda incercarii lor de a fi relevanti, cei care promoveaza extrema revizionista liberala risca sa devina ceea ce Soren Kierkegaard numea niste oameni care „saruta iude”, referindu-se la crestini care il tradeaza pe Isus pentru o interpretare (gresita) a lui.

Tendinta fundamentalista este mai recenta, si chiar mai apropiata evanghelicismului, asa incat in ochii multora aceste doua conceptii se suprapun. Noi ii apreciem pe cei din trecut pentru dorinta lor sincera de a fi fideli fundamentelor credintei, dar fundamentalismul a devenit intre timp un element strain adaugat credintei crestine si s-a dezvoltat in esenta sa ca o reactie de timp modernist fata de lumea moderna. Fiind o reactie la lumea moderna, aceasta tinde sa idealizeze un trecut care nu mai exista, si sa radicalizeze prezentul, manifestand, atit in plan personal cit si public, un gen de militantism care risca sa devina sub-crestin.

Fundamentalismul crestin are corespondente in multe religii si chiar in secularism; el devine adeseori o miscare sociala cu identitate crestina, al carei continut si comportament crestin sunt diminuate in mod dramatic. Fundamentalismul, de exemplu, se indeparteaza prea adesea de principiul evaghelic, asa cum o fac uneori si evanghelicii, atunci cand nu mai asculta de marea porunca de a-l iubi pe aproapele lor ca pe ei insisi, ca sa nu mai vorbim de cerinta radicala a lui Isus ca cei care ii urmeaza sa-i ierte pe altii fara limite si sa-si iubeasca chiar si dusmanii.

In al saptelea rand, evanghelicismul este deosebit prin modul in care priveste in egala masura inspre trecut si inspre viitor. In esenta lui, evanghelicismul priveste inapoi la Isus si la Scripturi, considerindu-le nu doar ca pe niste radacini istorice, ci si ca o angajare al inimii fata de centrul si in directia generala a dorintei si invataturii lui; si nu ca o decizia luata o singura data, ci ca o dedicare facuta iarasi si iarasi, pentru acest principiu vital al stilului de viata promovat de Isus. De aceea, a fi evanghelic nu inseamna doar a avea o credinta personala profunda, un puternic angajament pentru sfintenia etica a vietii, si un pronuntat voluntarism in actiune, ci si a trai in mod practic o credinta al carei dinamism este modelat fara sfiala de adevar si de istorie.

Si totusi, departe de a fi conservatori naivi si sustinatori fara rezerve ai traditiei, a fi evanghelici implica un permanent angajament fata de Isus Cristos, iar aceasta aduce cu sine nevoia de inovatie, de reinnoire, de reformare, si de dinamism intreprinzator, pentru ca toate lucrurile, in orice epoca trebuie sa fie analizate in lumina lui Isus si a cuvantului sau. De aceea, principiul evanghelic este o chemare la autoexaminare, la reflectie, si la dorinta de a fi corectati si de a ne schimba orideciteori acest lucru este necesar. In acelasi timp, departe de a fi advocatii nihilismului contemporan, care promoveaza „schimbarea de dragul schimbarii”, a fi evanghelic inseamna a recunoaste suprematia autoritatii Scripturii, care ne indreapta catre Isus si ne ajuta astfel sa vedem nevoia de a conserva o forma care rezista tuturor incercarilor de re-formare.

De aceea noi privim ratiunea si credinta ca pe niste aliati, mai degraba decat ca pe niste dusmani, si socotim ca nu exista nicio contradictie intre minte si inima, intre a fi pe deplin credincios pe de o parte, si a fi pe deplin critic sub raport intelectual si a fi contemporan, pe de alta parte. De aceea evanghelicii se deosebesc de reactionari prin aceea ca sunt atit reformatori, cit si inovatori; ei se deosebesc insa, de asemenea, de progresistii modernisti, prin negarea legitimitatii ideii ca cu cit un lucru este mai nou, cu atit este el mai adevarat si ca ultimul lucru descoperit este si cel mai important, dar si prin faptul ca sunt inclinati sa conserve ceea ce este adevarat, drept si bun. Evanghelicii cred in adevarul paradoxal potrivit caruia ca cea mai sigura cale catre inainte este intotdeauna sa mergi mai intai inapoi; aceasta „intoarcere inapoi” este secretul tuturor trezirilor si al reformelor adevarate.

In concluzie, a fi evanghelic este o optiune mai veche si de mai lunga durara decit aceea de a fi protestant. Dorinta arzatoare de a fi evanghelici s-a aflat in centrul Reformei protestante, si ceea ce da Reformei valabilitate crestina, din punctul nostru de vedere, este recuperarea de catre ea a adevarului biblic. In unele tari, termenul „evanghelic” este inca sinonim cu termenul „protestant”. Cu toate acestea, este clar ca termenul „evanghelic” si dorinta de a fi biblici, predateaza si supravietuiesc in egala masura proiectului protestant in forma lui istorica, pentru ca termenul „a protesta” si-a pierdut tot mai mult semnificatia lui originala pozitiva, respectiv aceea de a „marturisi pentru cineva”(pro-testantes), iar termenul „protestant” este unul din ce in ce mai mult limitat la o anumita perioada istorica. Alte etichete vin si pleaca, dar principiul evanghelic care urmareste credinciosia fata de Vestea Buna a lui Isus si fata de Scripturi va rezista pe veci.

Traducerea: Daniel Lucescu. Editarea: Danut Manastireanu.

Traducerea: Daniel Lucescu. Editarea: Danut Mănăstireanu.

https://suceavaevanghelica.wordpress.com/evanghelicul/

Cum să faci diferenţă între meserie şi slujirea lui Dumnezeu?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Hamalul din Kathmandu

Întrebarea:

Cum să fac diferenţa între lucrul pe care îl fac potrivit cu meseria mea şi care trebuie plătit şi slujirea pe care o fac lui Dumnezeu şi care vreau să-I fie plăcută lui?

Foloseşte meseria pentru înaintarea Evangheliei Apostolul Pavel a făcut o slujire enormă în Evanghelie, dar cunoştea şi meseria facerii de corturi. De multe ori această meserie sau profesie l-a ajutat să-şi poată câştiga resursele necesare pentru întreţinerea lui şi a celor ce erau în echipă cu el. Astfel, când a fost trimis de Duhul Sfânt să propovăduiască Evanghelia în Corint, Biblia ne relatează următoarele despre Pavel: Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci. Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. (Fapte 18:2-5) După ce au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a putut deda în totul propovăduirii, adică a putut să-şi dedice tot timpul propovăduirii şi învăţării oamenilor, pentru că Sila şi Timotei i-au adus un suport financiar lui Pavel, care a fost trimis de bisericile din Macednoia care obişnuiau să-l ajute şi Apostolul le-a mulţumit în Epistola către Filipeni: Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. (Filipeni 4:15-16)

Nu folosi religia pentru îmbogăţire Pe când era Apostolul Pavel în oraşul Efes, Cuvântul se răspândea cu o mare putere: Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului. (Fapte 19:18-20)

Vă daţi seama cât de mult a ajuns să fie afectată afacerea celor ce scriau şi copiau cărţile despre magie? Meseria celor ce produceau idoli sau articole folosite în idolatrie a fost afectată până acolo că au pornit o răscoală, despre care Biblia scrie astfel: Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta; şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.

Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” (Fapte 19:23-27) Dimitrie a profitat de sistemul religios din Efes şi a făcut din aceasta un prilej de câştig. Aceasta l-a deranjat cel mai mult şi l-a făcut să pornească răscoala în loc să primească mesajul Evangheliei ca să fie mântuit. Este adevărat că fiecare slujitor în Evanghelie are nevoie de un suport material necesar pentru nevoile lui şi ale familiei sale, dar nu este acceptabil ca cineva facă din religie un motiv de îmbogăţire materială.

Acelaşi lucru se aplică şi la orice altă meserie, care este necesară pentru lucrarea Evangheliei. Participarea la înaintarea Evangheliei este o chemare de la Dumnezeu şi nu o meserie. Ajută slujitorii tăi în Evanghelie În Epistola către Galateni scrie: Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. (Galateni 6:6) Dacă stăpâneşti o meserie sau o profesie, dacă ai o afacere, un business, este drept şi frumos să faci parte din serviciile pe care le oferi oamenilor sau din bunurile tale celor care te învaţă din Cuvântul lui Dumnezeu.

În felul acesta, vei sprijini lucrarea lor şi înaintarea Evangheliei pentru că aşa este rânduit de Dumnezeu: Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. (1 Corinteni 9:14) Pentru o mai bună înţelegere a acestui subiect, recomand cititorilor să studiezecursurile de studiu biblic după metoda inductivă a cărţii „2 Tesaloniceni” şi „Căsătorie fără regrete” care abordează pe larg această temă. http://moldovacrestina.md/

 

Bărbatul să-și iubească nevasta

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, FAMILIE, MEDITAŢII

Bărbatul să-și iubească nevasta

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,….Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. Efeseni 5:25

Trăim în lumea în care aproape nimic nu mai are preț, în lumea în care nu doar o haina ruptă este aruncat și nu reparată, nu doar un aparat de radio este aruncat si nu reparat că mai mult aruncăm oamenii la gunoi fie că este vorba de avortarea unui copil, fie că este vorba de un divorț oamenii renunță la alți oameni ca la oricare alt lucru simplu și neimportant.

Multe cupluri sau “frânturi de cupluri” ajung la consiliere pentru că vor să se debaraseze unul de celălalt. De multe ori stau în față cu oameni aruncați la gunoi de partener și lucrul acesta se întâmplă din ambele sensuri, și bărbații și femeile au aceeași problemă. Sper să nu fiu considerat conspiraționist dar voi spune că eu am impresia că e vorba de o educare primită de societate să ajungă în punctul acesta. Divorțurile au o rata mare, muuuult prea mare decât își poate permite societatea. În 2007 de exemplu au fost mai multe divorțuri decât căsătorii în 2010 au fost 32.000 de divorțuri. Astfel, 21% dintre casatorii au luat sfarsit in 2010. In jur de 6500 de cazuri, era vorba despre căsătorii cu o vechime mai mica de 3 ani. La recensământul din 2011, s-a constatat ca românii se căsătoresc tot mai rar, iar ca media de vârstă la care are loc căsătoria a crescut.

De ce situația asta? Ei bine repet , cred că e un complot privitor la familie. Nu știu dacă vă mai amintiți dar după revoluție au fost la modă telenovelele și au prins ca magnetul pe metal la români, toată lumea se uita la telenovele, savura acele filme, nu ratau nici un episod, se vorbea de ele la poartă, la scara blocului, la muncă, prin telefon, în autobuz ba chiar și în biserici. Puțini oameni nu le urmăreau. Era incitant pentru o populație conservatoare în ale familiei (mai de voie mai de nevoie) să privească trădări, comploturi, înșelări, curvii și povestiri siropoase. Am înghițit acele filme și ele ne-au educat. Ceea ce era acum 10 – 12 ani la televizor este azi în foarte multe familii din România – telenovelă. Complot, ceartă, curvie, divorț etc. Încerc să îmi imaginez ce va fi peste 10 ani și mă apucă groaza că suntem educați să fim toleranți față de homosexuali, suntem educați cu filme porno, cu infidelitate și libertate sexuală etc. Mă îngrozește gândindu-mă că îmi vor crește copii mari. Doamne păzește-i.

Contrar a ceea ce trăim astăzi Dumnezeu ne poruncește nouă bărbaților (voi scrie săptămâna viitoare și despre femei) Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele . și porunca asta este valabilă pentru orice bărbat. Dar cum să o iubești? De ce să o iubești când alta mai drăguță îți stă la dispoziție? De ce să o mai iubești când s-a schimbat, nu mai este cea cu care te-ai căsătorit? Cum să o iubești dacă nu mai simți atracție pentru ea? De ce să o iubești când modelul actual de bărbat este cel care seamănă cu Don Juan? Și o mulțime de alte întrebări apar aici.

portetul barbatului modernEste foarte adevărat aspectul că ni s-a schimbat imaginea despre bărbatul adevărat și despre bărbăție în general. Acum a fi bărbat înseamnă să fii epilat, îmbrăcat cu tot felul de haine de barbie care strâmte care colorate feminin, să porți o bluză cu anchior mulată fără cămașă să îți face o coafură feminină dacă nu chiar ciudată, să mergi la sală să fumezi și mai ales să ai maaaare succes la femei. Ăsta este portretul bărbatului de astăzi și din păcate și în biserică apar tot mai mulți tineri cu o astfel de bărbăție. Nu vi se pare că cineva a luat bărbatul și la pictat ca pe un clown? Nu vi se pare că a schilodit bărbăția și masculinitatea? Ba da și nu doar vi se pare ci asta e realitatea. Și pentru că asta e realitatea avem o societate din ce în ce mai bolnavă. Nu acesta este bărbatul pe care îl vor femeile, nu acesta este bărbatul pe care îl vrea Dumnezeu acesta este bărbatul pe care îl vor cei care au comandat filmele, care comandă mass media, care conduc acum omenirea: bărbați fără putere, fără personalitate, fără coloană vertebrală, fără bărbăție.

Ei bine acum înțelegeți de ce e greu de aplicat versetul? Cum să iubesc nevasta când e demodat asta, o iubesc câtă vreme e mai atrăgătoare, mai frumoasă , mai intetresantă decât celelalte și atât, așa sunt educat, așa e la modă. Dar e greșit, este eronat, este grav să fie așa când Dumnezeu își dă poruncă să iubești nevasta.

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica. Când și-a iubit Hristos biserica? Când era atrăgătoare? Când era pură? Când era curată? Când arăta bine? Când avea farmec? NU, A iubit-o când era în mizerie și păcate, când nu merita, când arăta jalnic. Dacă Hristos este modelul după care trebuie să ne orientăm în iubirea soției noastre atunci nu avem nici un motiv să nu o mai iubim. Niciunul.

Motivează mulți bărbați că le-au dispărut sentimentele pentru soțiile lor. Nu mai simt nimic pentru ea spun unii. Eu nu zic că nu e important sentimentul în relație dar susțin și voi susține că sentimentul este doar o mică parte din relație. Relațiile nu trebuiesc construite pe sentimente că sunt înșelătoare. 1 Petru 3:7 spune Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre. Nu spune să le iubim cu sentimente cu inima ci cu mintea, voit, alegem asta nu simțium asta.

Sentimentele ne înșeală de foarte multe ori, apar ușor sentimente pentru alte femei, ce ar însemna să le dăm curs? Ar însemna distrugerea unei căsnicii, de aceea iubirea este mai mult decât sentiment ba mai mult scriptura spune în Ieremia 17:9 „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?

Porunca Domnului pentru mine și pentru tine astăzi este ca fiecare din noi să își iubească soția sa și să se jertfească pentru ea. Acesta este modelul bărbatului pe care societatea se poate baza, pe care Dumnezeu se poate baza, care va construi familie sănătoasă care va crește copii echilibrați. Dar punerea în practică a îndrumării apostolului necesită exerciţiu şi muncă. Avem nevoie să construim virtuţi, care nu reprezintă doar obiceiuri divine, ci şi “muşchi” spirituali ce ne vor ajuta să atingem “statura plinătăţii lui Cristos” (Efeseni 4,13).

Nu vă înșelați cine iese dintr-o căsnicie ușor va ieși și din următoarea la fel de ușor, Astfel de oameni fug când dau de greu. Doamne ajută-mă să imi iubesc soția până la moarte să o respect, să o apreciez să fiu gata de jertfă pentru ea.

Sursa: File din jurnal

Ce poate face un soț

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, FAMILIE, MEDITAŢII

Sunt soț ce trebuie sa fac în această săptămână?

Ma bucur ca iti pui aceasta intrebare, e un semn ca traiesti in realitate si ca iti pasa de relatia cu sotia ta. E adevarat ca uneori ne cam neglijam datoriile pe care le avem ca si soti dar in aceasta saptamana avem ocazia sa ne redescoperim indatoririle si rolurile de soti. Este vital pentru sotiile noastre sa stie ca au soti care isi indeplinesc menirea, sunt in acest fel incurajate si ele s isi implineasca indatoririle cu bucurie si voiosie. In plus se bucura si Dumnezeu de decizia noastra, El a instituit casatoria, El a creat regulile de convietuire si relationare ale cuplului si daca le respectam casatoria noastra va fi un izvor de binecuvantare, de energie, de putere. Asa ca hai sa vedem ce am putea face incepand cu aceasta saptamana:

  • Sa ne analizam relatia. In ce stare este relatia ta cu sotia ta? La ce parametri functioneaza? Care parti sunt in impas, ce poate fi imbunatatit?
  • Sa ne intoarcem spre Dumnezeu. El e creatorul casatoriei, El stie cum functioneaza, el o poate binecuvanta si reabilta.
  • Sa ne uitam la noi. Ce pot imbunataţi eu la comportamentul, atitudinea, relationarea si implicarea mea.
  • Sa ne uitam spre sotia cu care suntem in legamant. Sa o redescoperim, sa o admiram, sa o iubim, sa cautam sa o intelegem.
  • Poate e timpul mergem la biserica impreuna, sa citim o carte despre femei, sa vizionam un film impreuna, sa luam masa in oras doar noi doi, sa iesim undeva pt un sfarsit de saptamana etc.
  • Sa ne uitam spre alte familii. Sa ne gasim anturaje sanatoase pentru relatia noastra. Sa cautam oameni temători de
  • Dumnezeu pentru a invata unii de la altii.
  • Sa veghem asupra relatiei. Sunt multe pericole care pandesc relatia voastra, poate barbati care flirteaza cu sotia ta, poate prietenii nepotrivite, poate filme care au ca scop denaturarea asteptarilor fata de partenerul de viata, poate pornografia si cate si mai cate nu exista.
  • Sa cumparam un buchet de flori, astea pot sparge pereti de protectie uneori, sa fim mai sensibili.
  • Participă la seminariile şi conferintele afişate pe site pentru a invata sa relationezi eficient, e un punct bun de plecare.

Va indemn din toata inima ca in aceasta saptamana sa muncim pentru casatoria noastra, sa ne implicam in relatia noastra, sa reinviem sentimente adormite si sa facem curatenie si ordine in prioritati.

Sursa: http://www.doarimpreuna.ro/saptamana-casatoriei-ce-poate-face-un-sot/