Categorie: MEDITAŢII

Nici n-am apucat să spun bine „Aminul” după o intâlnire de tineret, și comitetul bisericii m-a împresurat ca pe-o cetate ce trebuie atacată. Atacată, nu salutată! „Nu-i bine că le dați apă la moară frate Nicu, că le dați prea mult nas tinerilor…, m-a apostrofat cel mai îndrăzneț dintre ei.

Ați spus că ei sunt motorul bisericii! Or fi la dvs, la noi nu…, nu suntem de acord! Or fi ei motorul dar noi suntem șasiul, volanul, direcția”. „Nu vreau să vă contrazic frate, am spus uimit de abordare, dar țineți minte un singur detaliu: oricât de rezistent șasiu ar avea, oricât de chivernisit volan ar avea, fără motor orice mașină e dusă direct la Remat!”.

Nu vreau să dau apă la moară tinerilor. Oricum cele mai mari probleme în biserici ei le fac. Nu vreau nici să scot batrânii pe tușă. Cele mai multe victorii în biserici ei le-au adus. Dar mi se pare extrem de greșit să crezi că pot înainta numai tinând volanul în mână!  Poate că tocmai de aceea bisericile stau pe loc! Kilometrii îi face motorul.

Și ar mai fi ceva: volanul nu îl ținem noi! Ci Hristos!

Cred că e timpul să coborâm din scaunul șoferului și să ne uităm atenți dacă biserica mai are motorul. Verificați bine și „uleiul”…

Nicolae.Geantă

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/03/fara-motor-ajungi-la-remat.html

Sunt încă multe aspecte de scris despre confruntare, dar nădăjduiesc în Dumnezeu ca fiecăruia din noi să ne descopere prin Duhul Sfânt care ne locuiește metoda și aspecte care să o facă eficientă și cât mai puțin dureroasă. Azi am ales să scriu puțin despre ceea ce se întâmplă practic, spun puțin, pentru că aici pot exista mii de variante, dar voi menționa doar câteva aspecte ce țin de generalități, nicidecum nu vorbesc despre particularități.

Iată câteva aspecte importante care îmi vin acum în minte și care își au originea în materialele studiate de mine despre care tot am mai spus în această serie.

Alege locul și timpul. Trebuie să găsești un loc cât mai neutru, neintimidant pentru niciunul, de exemplu, biroul păstorului nu e un astfel de loc pentru că e intimidant. Trebuie să fie un loc cât mai neutru, nu la casa unuia dintre voi. La fel trebuie să fie un timp bun, în care de regulă nu sunteți solicitați telefonic și nu sunteți „pe fugă”. Locul trebuie să fie cât de puțin poluat cu televizor, radio, muzică, calculator, telefon etc și în același timp să asigure o intimitate decentă.

Discuția propriuzisă trebuie să se desfășoare în liniște și calm și e recomandat să se înceapă cu afirmații pozitive, aprecieri ale calităților, compliment sau ceva de acest gen. Exemplu de abordare al bisericilor din apocalipsa e un model bun. I se subliniază fiecărei biserici partea bună, e apreciată pentru ea, apoi i se aduc mustrările.

Vorbirea trebuie să fie directă, fără a fi nevoie de subînțelesuri, fraze necompletate, sau situații în care este neclaritate. În același timp trebuie să fie sinceră și guvernată de respect pentru om păstrând conversația personală, fără a ataca persoane sau grupuri care nu sunt prezente. A se evita expresiile „unii au observat că…” sau „se vorbește că…” sau „mi-a spus cineva că…” folosiți expresii de genul „eu am observat că…” sau „eu am auzit de la tine…” Trebuie să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci, nu plasa prin astfel de afirmații greutate pe alții.

Mare atenție la ce vorbim. Nu trebuie vorbit despre caracter ci despre comportament și întâmplări concrete. Evitați expreșii care au de a face cu chestii generelista întrucât confruntarea sa ace ca urmare a unor fapte concrete nu ca urmare a faptului că nu ne place „de moaca” unuia sau a altuia, nu facem confruntare ca să ne aflăm în treabă, ci pentru a stabili adevărul în vederea restaurării persoanei și relației. Tot aici e de menționat să se evite folosirea afirmațiilor sau cuvintelor „totdeauna, niciodată” mai ales precedate de „tu”.

Atenție mare la ascultare. O ascultare cu interes și cu atenție, generată de dragostea de aproapele nu de lege, poate schimba complet situația sau dacă nu o schimbă îți poate corecta cuvintele, tonul vocii și abordarea. Nu te du cu gândul că ce știi tu e categoric, definitiv si irevocabil. Dacă nu ești dispus să asculți nu e bine să confrunți. Ascultarea face enorm de mult bine chiar dacă situația e exact cum ai bănuit-o tu, omul care e ascultat, se simte respectat și altfel reacționează. Dar tot aici aș atenționa să fii pregătit să întâlnești ostilitate. De cele mai multe ori se întâmplă asta. Cine ar fi așa de „pocăit” să se bucure din prima de o mustrare. Biblia ne spune că mai întâi aduce întristare mustrarea primită ca mai apoi să aducă vindecare. Confruntarea are nevoie de timp ca să aibă efecte așa că nu fi presant, nu forța șa bucurie și împăcare, lasă omului timp să-și trăiască durerea și lasă lui Dumnezeu posibilitatea de a lucra.

Oferă speranță, încurajare și stabiliți dacă se poate un plan de restaurare, împăcare sau consiliere. Dacă „ne doare sufletul” pentru cel confruntat, trebuie să îi dăm speranță în acea confruntare, oricât de grav ar fi fost păcatul lui. De fapt noi nu o dăm, noi o reafirmăm, Dumnezeu dă speranță pentru că El dă vindecare și restaurare în sângele Mântuitorului. Nu confruntați oamenii pentru a îi bloca, pentru a le da „șah” ci pentru a restaura, restabili, împăca. Dumnezeu vrea ca noi să avem milă și să veghem unii asupra altora și chiar oferă „recompensă” unui om care întoarce un suflet de la pierzare.

Nu uita nici o clipă de dragoste și respect. Fără ele, ceea ce faci tu nu e bine. Nu căuta dreptatea ta, răzbunarea, să te simți tu bine că ai descoperit păcatul lui. Caută să salvezi, să vindeci, să iubești și să respecți.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/

Cu ceva timp în urmă, ani probabil, am avut o discuție cu o persoană căreia mulți i-au reproșat că este dură și că „taie în carne vie”. Am încercat să îi explic faptul că e foarte important să se pregătească și ea și cel căruia vrea să îi spună ceva, pentru a fi eficientă confruntarea, dar această persoană mi-a spus dezarmant: „eu prefer să spun atunci când mă doare cel mai tare, pentru ca și acea persoană să simtă durerea tot așa de ascuțită sau mai tare, doar așa va fi eficient.” Ei bine, o astfel de abordare de regulă o au oamenii cu o personalitate isterică, dar nu prea reușesc o confruntare eficientă, ci mai degrabă o răzbunare usturătoare.

Pentru a confrunta, este necesar să ne pregătim. Fără pregătire putem sau avem voie să confruntăm în puține cazuri. Mi-a fost dat să merg cu trenul acum câțiva ani și să întâlnesc o tânără care avea gândul de suicid și ere fugită de acasă pentru asta. Acolo nu a fost timp decât de o rugăciune în minte și trebuia acționat, dar astfel de situații, slavă Domnului, sunt puține. În cele mai multe, avem timp de pregătire. Cu cât acordăm mai mult timp pregătirii, dar nu prea mult, cu atât dovedim că intenția noastră este de a restabili persoana, nu de a aplica legea. Dovedim prin asta că iubim acea ființă și nu pe noi.  

Vă scriu în continuare câteva puncte din lista mea de pregătire pentru confruntare. În principal e creată după o listă întocmită de June Hunt și adaptată. Poate vă vor fi un punct bun de plecare, pe care ulterior să îl adaptați. Iată ce verific neapărat:

Este inima în regulă? Aici verific câteva aspecte. Primul din ele este că privesc situația din optica celui care a greșit să văd cum arată din acel punct de vedere apoi mă verific dacă sunt suficient de smerit în acest proces care urmează. Foarte ușor se poate strecura sentimentul de superioritate mai ales dacă eu nu am greșit niciodată în acel fel. Tot la cest punct verific dacă îl iubesc și îl respect pe acel om, pentru că altfel, limbajul meu va fi inadecvat.

Îmi pot înfrâna limba? Uneori e posibil să nu îmi dau seama de rana ce o am decât când vedem ispita de a răni acel om prin cuvintele noastre. Persoana de care spuneam la început era determinată să provoace rană pe principiul „cui pe cui se scoate” sau, biblic „ochi pentru ochi”. Eu simulez uneori discuția, măcar în câteva fraze pentru a vedea dacă apare: sarcasm, bombăneală, dacă mă plâng, dacă vorbesc de rău pe careva. Dacă apar astfel de elemente nu sunt pregătit de confruntare. „Omul bun, scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui”

Am iertat pe cel ce mi-a greșit? Dacă nu am iertat, nu cred că trebuie să confrunt. Nu e vorba de a ne simți bine, ci de a fi luat decizia de a dezlega pe celălalt. Dacă în inima și mintea mea, nu am acordat iertare ci o condiționez de ceea ce va ieși la acea confruntare, nu sunt gata să confrunt. Voi fi dur și de fapt voi căuta să obțin o dreptate a mea, un avantaj al meu și nu adevărul. Nu voi avea respect și dragoste, aceste fiind condiționate de comportamentul celuilalt.

M-am rugat pentru acel om? Nu, nu vorbesc de rugăciune „hai Doamne ajută” pe care o fac și hoții când se duc la furat. E vorba de o sinceră aducere înaintea lui Dumnezeu a acelui caz, a acelei persoane, de rugare lui Dumnezeu să pregătească inima mea și a sa, de rugare lui Dumnezeu să pregătească și locul și timpul și metoda cea mai potrivită și mai ales de încredințare în mâna Sa a tot ceea ce se va întâmpla.

Care este scopul confruntării? De ce confrunt? Pentru dreptatea personală? Pentru răzbunare? Pentru a mă simți eu bine că am descoperit un păcat? Sau scopul este să stabilesc adevărul pentru a restabili relațiile frânte și a glorifica pe Dumnezeu? Asta va determina dacă voi confrunta în conformitate cu greșeala produsă sau voi exagera, dramatiza și răni mai tare decât trebuie. Un chirurg nu taie de la apendice până la plămâni dacă are de scos doar apendicele.

Voi duce la bun sfârșit confruntarea? Nu sunt tentat să am doar o întrevedere în care „să apun ce știu”?  Voi merge până la capăt în încercarea mea de a restabili relația? Sunt dispus să investesc timp, emoții, sentimente pentru a ajuta acel om până la capăt? Sau scopul este „să afle că nu sunt prost”  sau „să îi dea cineva peste nas” sau „să îl usture și pe el cât și pe mine”?

Iată câteva puncte obligatorii de verificare pentru mine. Mai am unele opționale, în funcție de cazuri, dar important este să ne facem neapărat o verificate înainte de a confrunta. În acest fel dovedim că iubim, că procedăm Biblic, că respectăm și dovedim că scopul nu este dreptatea personală sau răzbunarea, ci restaurarea persoanei și restabilirea legăturii, așa să ne ajute Dumnezeu.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/