Categorie: MEDITAŢII

OARE DE CE… ? Pastor Samuel Tutac

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

Samuel Tutac

…majoritatea oamenilor când se gândesc la Biserică, nu se gândesc la o experiență dătătoare de viață care rezultă din cunoașterea lui Cristos…
…majoritatea oamenilor când se gândesc la Biserică, se gândesc la predici plictisitoare, irelevante și la apeluri pentru bani…
…pentru mulți oameni, botezurile, nunțile, înmormântarile sunt singurele scopuri pe care le slujește Biserica…
…nici un membru din Biserică nu se gândește să organizeze „vinerea asta” o agapă la el acasă și să invite toți pastorii și comitetul Bisericii…
…nici nu poate fi vorba de așa ceva, sau dacă se întâmplă este atât de rar că merită să pui cruciuliță roșie în calendar…
…adesea bisericile îi transformă pe oamenii plăcuți în oameni meschini, pe oamenii fericiți în oameni triști, iar celor creativi le vine să-și smulgă părul…
…prea adesea structurile bisericești împiedică evlavia și permit fără să-și dea seama manifestarea lipsei de evlavie…
…am oferit o platformă plângăcioșilor și manipulatorilor din Trup, în timp ce inovatorii noștri cei mai puternici pleacă pentru că nu pot tolera sistemele neproductive și inutile…
…mesajul Evangheliei oferă libertate spirituală, iar structurile noastre locale ne încătușează și ne seacă încet, dar sigur, de viața și bucuria spirituală pe care trebuie să le transmitem altora…

Nu cumva sistemele noastre apăsătoare ne-au plafonat și ne fac să devenim niște morminte văruite, care arată bine pe dinafară, dar sunt lipsite de putere pe dinăuntru. Nu cumva e ceva greșit în structurile noastre? Oare de ce…?

Pastor Samuel Tutac

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Credințele cu care L-am înlocuit pe Dumnezeu

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Deși trăim într-un lume seculară, în care Dumnezeu este împins la marginea societății, iar creștinii nu fac risipă de nicio ocazie să spună acest lucru, prea puțini bagă de seamă că ei înșiși Îl împing pe Dumnezeu la marginea religiei, punând un preț din ce în ce mai mare pe experiențele mistice.

Fantome, ghicitori, spiritiști, astrologie, toate aceste lucruri au ajuns să îi preocupe mult mai mult pe oameni decât înainte. De fapt, un studiu Pew realizat în SUA în 2009, arată că experiențele mistice au devenit mult mai comune astăzi printre cei neafiliați niciunei religii (30%), decât erau în anii 1960, la nivelul întregii societăți (22%).

Aproape trei din zece americani (29%) spun că au simțit o legătură cu o persoană care a murit, unul din cinci (18%) crede că a fost vizitat de o fantomă, iar 15% spun că au consultat ghicitori și spiritiști.

Desigur, toate aceste procentaje, comparate cu cele ce dețin majoritatea, par aproape de nebăgat în seamă. Ceea ce face diferența este că proporția americanilor care spun că au simțit prezența unei fantome s-a dublat în ultimii ani, de la 9% în 1996, la 18% în 2009, iar numărul celor care susțin că au luat legătura cu o persoană decedată a crescut și el de la 18% la 29%, în acest timp. Suprinzător, cei ce se declară creștini nu fac nicio excepție.

Fantomele și Dumnezeu

Grupul protestanților evanghelici este cel mai puțin expus la astfel de credințe. De exemplu, doar 20% dintre ei spun că au avut o experiență în care au intrat în legătură cu o persoană decedată. Însă membri altor religii sunt mult mai familiarizați cu acest tip de fenomen. 37% dintre protestanții afro-americani, 39% dintre catolicii caucazieni și 29% dintre caucazienii ce aparțin religiilor protestante tradiționale, mărturisesc același lucru.

Majoritatea americanilor (65%) mai cred și în alt fel de experiențe supranaturale, precum blestemul ochiului magic (evil eye), credința că lucrurile fizice au energie spirituală, credința în astrologie, credința în yoga ca practică spirituală, credința în reîncarnare, credința în viața de după moarte și contactarea morților etc.

Aproape un sfert din populație (23%) a bifat una dintre aceste convingeri în studiul Pew. Mai mult de patru persoane din 10 (43%) au răspuns afirmativ la mai mult de două dintre variante, în timp ce 18% au răspuns afirmativ la mai mult de patru. Doar 35% din public a răspuns negativ la toate itemurile.

În ceea ce privește credincioșii, cu excepția evanghelicilor caucazieni, credincioșii celorlalte religii majore fac parte dintre americanii care cred în cel puțin unul dintre fenomenele de mai sus. De fapt, 50% dintre protestanții afro-americani, 47% dintre catolici și 43% dintre protestanții tradiționali au răspuns afirmativ la cel puțin 2 dintre itemuri.

Ceea ce trebuie menționat aici este că procentajele acestor credincioși le egalează sau chiar le întrec pe cele ale neafiliaților religios, care cred și ei în cel puțin două dintre fenomenele supranaturale și care sunt un număr de 48%.

Dumnezeu, redus la experiențe mistice

În răspuns la o întrebare separată, jumătate dintre toți americanii care au participat la studiu au declarat că au avut o experință mistică sau religioasă, adică un moment spiritual de „trezire”. În 1960, doar 22% dintre americani au raportat asemenea experiențe, un număr care a crescut până la 31% în 1976, 33% în 1994, 47% în 2006, iar de atunci a rămas constant.

Ceea ce i-a uimit pe cei de la Pew au fost diferențele între protestanți la această întrebare. Dacă 70% dintre evanghelicii caucazieni și 71% dintre protestanții afro-americani au spus că au avut astfel de experiențe, doar 40% dintre protestanții tradiționali (evanghelici luterani, prezbitarieni, episcopalieni, baptiști, reformați, quackeri, etc.) au spus același lucru, și 37% dintre catolici.

Din nou trebuie menționat faptul că aceste experințe sunt comune și printre neafiliații religios, dintre care 51% spun că au avut o experiență mistică sau religioasă, și chiar și 18% dintre cei care se declară atei sau agnostici confirmă același lucru.

În ce cred românii

România este una dintre țările cu cei mai mulți credincioși din Europa, dar totodată cu unul dintre cele mai înalte niveluri ale credinţelor şi practicilor religioase, ale încrederii în pseudo şi para-ştiinţe, în horoscoape şi superstiţii, conform studiuluirealizat de Universitatea București, în 2010.

36% dintre români cred în modelul creaționist
95% dintre români cred în Dumnezeu
88% cred în puterea rugăciunii
53% dintre români merg la biserică cel puțin o dată pe lună, dar nu văd în biserică un corp spritual, ci un loc de practicare al credinței
22% cred că zodiacul este „foarte științific”
40% dintre români cred că zodia ne influențează personalitatea
49% cred că norocul este mai important pentru succesul în viață decât școala
47% cred că oamenii au numere norocoase

Despre prezent și viitor

Pe de o parte, realitatea arată cum astăzi credincioșii renunță la religie și îngroașă rândurile celor care declară că nu aparțin niciunei religii organizate, și care alcătuiesc cel mai mare al treilea grup în lume, după creştini şi musulmani.

Pe de altă parte, tot realitatea arată că pe măsură ce se renunță la conceptul de Dumnezeu, la biserici ca instituții, ca dogme, ca și comunități, nevoia de spiritual nu dispare, astfel încât să ajungem la o societate iluminată prin progres științific, ci se completează „pe ușa din spate” cu tot felul de redute spirituale, precum fenomenele descrise mai sus.

Iar cel mai important lucru care se observă este participarea credincioșilor în propagarea și promovarea însușirii unor astfel de credințe și experiențe. Poate era de așteptat ca jumătate dintre cei care se declară neafiliați/seculari să fie mai înclinați către credința în ghicitorie, astrologie, viața după moarte și celelalte, dar nu era de așteptat același lucru din partea celor care se declară credincioși.

Dacă la acest nivel nu mai există diferențe între unii și alții și dacă nici în privința problemelor morale, precum avortul și căsătoriile homosexuale, nu mai există diferențe notabile, unde am ajuns? În aceste condiții, trebuie să ne întrebăm dacă mai contează procentul mare al celor care participă regulat la serviciile divine și dacă nu cumva practicăm o credință goală de Dumnezeu.

http://semneletimpului.ro/

Să-i dăm “share” lui Isus?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

share Jesus

Mă văd nevoit în fiecare zi să vizualizez sute de „şeruri” ale unor poze cu Isus sau cu expresii de genul „Sunt al lui Isus, dă share dacă eşti şi tu”, „Isus este Domnul meu, dă share dacă e şi al tău”, „Eu îl aştept pe Domnul, dă share dacă îl aştepţi şi tu”, „Mie nu-mi este ruşine cu Isus, dă share dacă nu ţi-e ruşine nici ţie” şi multe multe alte variante. Unele din aceste poze sunt făcute tâmpit de-a dreptul altele în sine sunt eronate ca mesaj cu toate că am avut ocazia să văd două, din sute, care erau realizate profesionist. Cum apare o astfel de poză cum o mulţime din lista mea o „şeruiesc” şi se crează un fel de beţie comună. Cu riscul de a fi considerat necredincios (facebook-ului) declar că nu am „şeruit” niciuna.

Problema „şeruirii” e una mult mai veche decât facebook-ul. E de pe vremuri comuniste când omul era instruit în biserică să spună despre Isus şi altora pe baza versetului „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” greşit interpretat că ar fi despre mărturisirea Domnului Isus Hristos altora. Deşi mărturisirea, răspândirea veştii bune e recomandată, trebuie făcută, aceste versete, adesea folosite ca arme, nu fac referire la acest gen de mărturisire ci la acceptarea Domnului Isus ca Mântuitor. Cu siguranţă una din marile bătălii ale celor care au dorit în trecut să trăiască o viaţă de creştini exemplari a fost şi aceasta dar cred că e timpul să ne distanţăm tot mai tare de formă.

Întrebarea care se naşte este: Trebuie mărturisit Domnul Isus Mântuitorul şi altora? Răspunsul e categoric DA. Însă rămâne de discutat cum? Care e calea corectă de mărturisire a salvării de care am avut parte? Pe facebook prin share la mesaje … jenante? Prin strigat pe stradă sau scris pe ziduri cum am văzut prin Mediaş? Puţin probabil să ni se ceară asta. Totuşi care e cea mai bună şi convingătoare cale de a Îl mărturisi pe Mântuitorul?

Cea mai corectă cale de mărturisire a credinţei şi a Domnului Isus este trăirea unei vieţi asemănătoare cu a Sa. În momentul în care ne lăsăm viaţa transformată de întâlnirea cu Isus atunci viaţa noastră cu tot ce cuprinde ea va mărturisi despre schimbarea care a avut loc. Dacă iubim ca El, dacă iertăm ca El, dacă avem milă ca a Lui, dacă suntem supuşi ca El, atunci toate faptele şi atitudinile din viaţa noastră vor arăta spre El, asta va fi cea mai grozavă şi eficientă mărturisire despre salvarea dată de Domnul Isus. Abia mai apoi va fi eficientă mărturisirea cu gura, prin vorbe (dacă va mai fi nevoie). Până viaţa noastră nu seamănă măcar puţin cu a Lui, vorbele noastre vor stârni doar furie, nervi, aroganţe şi certuri neproductive.

Acesta este şi motivul pentru care unii creştini ajung aşa de des la ceartă pe domeniul acesta. Parcă avem un fel de satisfacţie în a întărâta oamenii cu „sfinţenia” noastră. Le vorbim superior despre Isus le „şeruim” sub nas zeci de citate biblice sau fraze siropoase şi în acest fel doar ne arătăm mândria şi făţărnicia spirituală. Asta îi supără pe oameni tare. Ne văd fix la fel ca şi ei doar că noi „ne dăm mari” cu ceva ce nu deţinem.

De fapt noi suntem adesea prea formali. Religia ne cere să mărturisim despre Dumnezeu dar nu ne gândim prea mult să facem din asta un mod de trai ci construim o formă religioasă care e ok din punctul de vedere al religiei dar în care zace un om slab şi nedezvoltat. Da, să spunem despre Isus dar nu despre un Isus teoretic, nu despre un Isus al religiei noastre, nu despre un Isus al altcuiva ci despre acel Isus care domneşte şi stăpâneşte în viaţa noastră. Fără un astfel de Isus „săruirile” sunt inutile şi vorbele la fel. Dacă în schimb există un Isus care e Domn în viaţa noastră nu mă îngrijorez prea tare despre cum ar trebui El mărturisit pentru că sunt convins că viaţa noastră va transmite masajul Său, va arăta pe Isus în toate acţiunile sau faptele noastre.

Nu ştiu de câte ori ai dat „share” sau „like” la postări religioase siropoase şi tâmpit făcute, care te constrâng să dai ca să nu pari necredincios. Eu nu am dat niciodată şi nu cred că voi da, dar cu siguranţă prin Isus voi da „Like” şi „Share” la bunătate, dragoste, milă, iubire, jertfire şi dăruire pentru că El mi-a dat şi pentru că el îmi dă în permanenţă.

La ce vei da „Share” sau „Like” săptămâna asta?

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

 

Rolul femeii din perspectiva lui Dumnezeu (2)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, FAMILIE, MEDITAŢII

DSC_2405

Cum am spus şi în partea 1 din această temă, trăim într-o zi, un secol, o societate , o lume care nu mai respectă rolul tradiţional al bărbatului şi al femeii. Deşi există un rol pentru fiecare, există şi un plan diabolic care vine de la cel rău,  de la tatăl minciunilor, şi anume de la diavol, care ar vrea să desfiinţeze diferenţele dintre aceste roluri. Această filosofie  păgână  vrea să-şi impună punctul ei de vedere  ca nimeni să  nu mai ştie  care este rolul lui şi astfel să aducă haosul în familie.

Ce spune Dumnezeu despre rolul femeii? Anume El a creat familia şi anume apelând la El, nu vom da greş definind rolul femeii sau a bărbatului aşa cum o face în cartea Sa, Biblia. Să privim la celelalte puncte ce descriu rolul femeii.

    1. Femeia este slava bărbatului –  “…femeia este slava bărbatului.”   (1Corinteni 11.7b) Cuvântul slavă, are sens de reflectare. Femeia este reflectare bărbatului, ea îl refelctă, îl reprezintă pe bărbat, aşa cum bărbatul îl reflectă la rândul său pe Dumnezeu.
    2. Femeia trebuie să fie evlavioasă – (1 Timotei 2.9-10 ) Atunci când apostolul Pavel scrie lui Timotei aceste rânduri, vedem o problemă vădită în biserica: înţelesul greşit al evlaviei femeii. Ce este evlavie? Ca să lămurim simplu, evlavie – un comportament creştin, comportarea după normele bibliei. Problema era că unele femei încurcau sensul evlaviei. Ele credeau că arătând frumos ele sunt evlevioase. Dar faptele lor vorbeau despre alt luru… Şi astăzi această problemă există şi persistă în societatea noastră. Dumnezeu nu te socoate evlavioasă dacă îţi împleteşti părul sau porţi verigi de aur. Da, aceasta nu e interzis, nu e rău, dar nu e aceasta evlavia! Iată de ce spune apostolul Pavel:

Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sînt evlavioase. (1Timotei 2.9-10 )

Deci femeile care spun că sunt evlavioase să se îmbrace în fapte bune! Iată evlavia, iată rolul femeii!

  1. Femeia este un vas mai slab – Bărba ilor, purta i-vă şi voi, la rîndul vostru, cu în elepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, (1 Petru 3.7 ) Astăzi aceste cuvinte se înţeleg greşit de mulţi bărbaţi, cu părere de rău. Ei socot femei ceva mai prejos decât bărbatul. Dar nu este aşa! Femeia are nevoie de un comportament deosebit. De aceeea apostolul Pavel spune să dăm cinste femeii. Iată sensul cuvintelor “ vas mai slab “ ! Ea are nevoie de o atenţie deosebită. O comportare faţă de ea plină de înţelepciune. Un vas de cinste este pus în locurile cele mai văzute, este îngrijit, şi desigur acest vas, plin de gingăşie şi rafinitate are nevoie de o atenţie deosebită. El este uşor de stricat, uşor de ai face ceva rău. El trebuie ocrotit. Iată cum este femeia! Nu mai slabă decât noi mintal sau cu mai puţine capacităţi. Ci are nevoie de o deosebită atenţie, ea este mai rafinată, are alt fizic şi are nevoie de multă gingăşie.

Aplicaţie pentru bărbaţi : Cum priveşti cu la femeie? Eşti căsătorit? Dacă da, cum îţi cinsteşti femeia? Cum te comporţi cu ea? Cine este ea pentru tine? Nu eşti căsătorit, cum te vei comporta faţă de soţia ta? Pentru ce vrei să te căsătoreşti? Cum îţi vei alege viitoarea soţie?

Aplicaţie pentru femei : Eşti un ajutor potrivit pentru soţul tău? Cum îl ajuţi să îţi îndeplinească rolul său? Dacă nu eşti căsătorită, de ce vrei să te căsătoreşti? Ce fel de evlavie ai?

https://maranatta.wordpress.com

Cine mai are timp pentru rugăciune?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Vorbind în faţa unui grup de oameni care se îngrămădeau în curtea reşedinţei sale de vară, papa Benedict a ţinut să le atragă atenţia asupra următorului lucru: „rugăciunea zilnică este esenţială pentru mântuire”.

Papa a spus că rugăciunea zilnică îi ţine pe credincioşi deschişi la „vocea Sfântului Duh”, pe când cei care neglijează să facă acest lucru permit să se creeze o distanţă între sufletele lor şi Dumnezeu. Papa a mai adăugat „dacă nu ne rugăm, nu avem nicio scuză, deoarece harul rugăciunii este dăruit tuturor. În consecinţă, dacă nu suntem salvaţi, vina ne va aparţine în totalitate” citează CatholicCulture. Înainte să încheie, papa le-a mai spus încă o dată să se roage zilnic şi să îşi facă în mod special timp pentru asta în concediu.

Rugăciunea însă nu este doar pentru cei religioşi. Este şi pentru cei care vor să fie sănătoşi. Conform unui studiu realizat de Institutul Naţional de Sănătate din Washington DC, în colaborare cu cercetătorii de la spitalul Herzog din Ierusalim, riscul crescut de demenţă (inclusiv boala Alzheimer) scade cu 50% în cazul pacienţilor care se roagă regulat. Rezultatul acestui studiu confirmă concluziile studiilor precedente, care demonstraseră că religia joacă un rol principal pentru starea de bine.

Prevenţia se face prin două mijloace. Mai întâi, exerciţiile ce antrenează memoria, precum a ţine minte o rugăciune sau de a păstra în minte câteva motive de recunoştinţă, fac ca îmbătrânirea neuronilor să fie încetinită. În al doilea rând, rugăciunea scade nivelul de stres şi tensiunea arterială, doi dintre factorii de risc ai bolii Alzheimer.

Acestea sunt explicaţiile oferite de medici, însă fiecare religie în parte explică în feluri mai mult sau mai puţin asemănătoare beneficiile acestui obicei, prin binecuvântările directe din partea lui Dumnezeu, după cum a menţionat şi papa. Deşi nu sunt explicaţii care pot fi verificate empiric, ele sunt mai valoroase pentru credincioşii activi decât cele medicale, pentru că sunt validate prin experienţa de credinţă personală.

În multe religii creştine, modelul cu privire la rugăciune este cel al lui Iisus, aşa cum este relatat în Biblie. Iisus se trezea de dimineaţă, cât încă era întuneric afară, părăsea casa în căutarea unui loc liniştit unde se ruga. Relatarea vine cu îndemnul ca fiecare persoană să îi urmeze exemplul, începând dimineaţa cu câteva momente de rugăciune, meditaţie sau studiu.

Doar că în ziua de azi, când locul de muncă, copiii sau prietenii ocupă toate orele din zi, chiar până târziu în noapte, şi asta zi după zi, acest obicei pare mai degrabă un lux de care se bucură doar cei care au timp liber.

Mai mult decât atât, pastorul Stephen Chavez scrie în Adventist Review că rugăciunea de dimineaţă nu ajunge pentru a avea o credinţă întărită, ci trebuie păstrat contactul cu Iisus pe toată perioada zilei. Însă şi el recunoaşte că nu este uşor, nici chiar lui, care după propriile declaraţii nu este „o persoană matinală”. Astfel că atunci când se trezea dimineaţa şi începea să se roage, era distras de gânduri şi idei aleatorii care îi întrerupeau şirul ideilor şi rămânea cu sentimentul că nu este destul de „spiritual”.

O soluţie ar fi ca rugăciunea, meditaţia sau studiul să nu fie primul lucru făcut după trezirea din somn. Prima jumătate de oră ar trebuie petrecută cu pregătirile de serviciu sau pregătirea mesei şi abia după ce trece cu adevărat somnul, se poate începe rugăciunea. O altă idee la îndemână este ca cititul sau studiul de dimineaţă să se facă cu un creion în mână, pentru urmărirea mai uşoară a rândurilor şi totodată o concentrare mai bună.

Dacă totuşi în anumite dimineţi nu este timp pentru acest lucru, pe perioada zilei se poate profita de orice moment liber pentru a recupera. Chavez spune că de multe ori în timpul zilei, când se află în parcare, într-un magazin, în birou, sau în timp ce face jogging, mintea lui este deschisă spre Dumnezeu şi se surprinde singur într-o rugăciune care reflectă circumstanţele în care se găseşte la momentul respectiv.

„Viaţa nu stă în loc. Putem să păstrăm câteva momente liniştite în fiecare dimineaţă înainte ca lucrurile să o ia razna, dar nu putem depinde de aceste momente să ne ţină toată ziua. Trebuie să fim ghidaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, să fim constant conectaţi la Iisus şi deschişi spre îndemnurile Duhului Sfânt”, spune Chavez.

http://semneletimpului.ro/