Categorie: MEDITAŢII

Sfârşitul lumii – Să ne dăm cu presupusul

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

sfarsitul lumii

Sfârşitul lumii este domeniul despre care se vorbeşte şi se scrie foarte mult în mediul creştin. Dacă privim la mediul neoprotestant vom descoperi o pasiune imensă pentru acest subiect şi „n-şpe mii” de variante ale acestuia. Oamenii încearcă să „ghicească”: data începerii, data răpirii, cine e anticristul, ce se întâmplă cu America, care va fi semnul fiarei şi multe alte chestiuni care nu ne sunt dezvăluite de Scriptură.

Multe greşeli s-au făcut până acum pe această temă. Unele din ele au fost confirmate ca eronate, altele urmează. Au apărut şi escatologi de profesie. Oamenii aceştia îşi dedică viaţa lor profesională studierii a ceea ce Scriptura spune şi a ceea ce trăim, pentru previziuni privind sfârşitul acestui pământ. Astfel, din pasiunea mare pentru a şti ceea ce este tăinuit de Dumnezeu, au apărut „preziceri” cum că anticristul ar fi cutare sau cutare persoană, sau că ar fi un anumit cult religios, sau că ar fi o anumită naţiune. Au apărut sute de variante de calcul a cifrei „666”, au apărut multe variante ale răpirii raportat la tribulaţie. Ca să nu mai spun despre câte variante despre „cip-uri” au apărut şi câte şi mai câte ştiri „senzaţionale”.

Unii oameni au o plăcere teribilă să îi ameniţe pe alţii cu iadul, cu sfârşitul lumii, cu chinul, cu urgiile apocalipsei şi alte elemente legate de sfârşitul lumii. Am auzit oameni exagerând şi distorsionând groaznic ceea ce Scriptura spune, din dorinţa de a arăta ce ştiu sau din dorinţa de a face pe ceilalţi să se pocăiască. Am auzit oameni vorbind despre mirosul de carne prăjită de om, despre transformarea omului în vierme, despre împungerea cu furca, pentru a intra înapoi în cazan, despre cip-uri implantate cu forţa sau pe furiş, despre buletine cu cip cum că ar fi pact cu diavolul, despre cardurile bancare care ar fi un semn al fiarei şi cât şi mai câte grozăvii. O întreagă „armată” de oameni care dau cu presupusul.

„Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” spune Iacov într-un anumit context şi folosesc această expresie şi eu astăzi.

Creştinii sunt chemaţi să fie echilibraţi şi să nu se lase conduşi de fire în cele spirituale. Firea va avea tendinţa asta de a exagera, curiozitatea bolnavă, dorinţa de superioritate manifestată prin emiterea de teorii care să şocheze şi chiar va avea tendinţa să mintă cu privire la cele biblice. Multe din teoriile despre sfârşitul lumii sunt minciuni.

Ca oameni credincioşi trebuie să ne limităm la ceea ce Scriptura ne dezvăluie. Trebuie să credem şi să afirmăm adevărurile Scripturii şi să nu adăugăm sau să scoatem nimic. Iată câteva lucruri clare despre sfârşitul lumii:

  • Acesta va veni. Este o realitate şi trebuie să fim pregătiţi pentru acea zi.
  • Nu ştim când. De aceea trebuie să evităm orice presupoziţie despre acea dată. Dacă Dumnezeu a considerat că nu trebuie să ştim, de ce să încercăm noi să fim mai deştepţi? La ce ajută?
  • Nu ştim identitatea anticristului. Presupuneri despre persoane, naţiuni, biserici, organizaţii nu ne ajută deloc în creşterea spirituală şi pregătirea pentru acea zi.
  • Nu ştim dacă semnul menţionat în Scriptură e un ”cip” în sensul cunoscut de noi astăzi. Totuşi Scriptura vorbeşte despre un semn. Tare cred că cip-urile sunt palizi bunici ai acelui semn. Un lucru trebuie specificat clar aici. Acel semn se primeşte conştient dacă te închini anticristului, nu e ceva strecurat pe furiş, nu e un card de sănătate, un buletin, un paşaport biometric etc. Va fi o dovadă a alegerii făcute de oameni atunci. Aşa cum Duhul Sfânt este dovada actuală că unii oameni au făcut legământ cu Domnul Isus Hristos.
  • Nu ştim, deşi Scriptura spune că cine are pricepere îl poate calcula, care e semnificaţia lui „666”. În plus, la ce ne-ar ajuta în maturizarea şi creşterea noastră spirituală?
  • Ştim că acel moment va fi unul al unirii noastre cu Hristos. Asta ar trebui să ne energizeze şi să ne motiveze la pregătire şi să ne aducă bucurie, speranţă şi alinare.
  • Ştim că sfârşitul lumii va însemna pentru noi cei care am făcut legământ cu El sfârşitul durerilor, suferinţei şi lacrimilor.
  • Ştim că acel moment va fi unul al răsplăţii pentru noi.

Da, sunt multe teorii, multe veşti, care dintre care mai false, sunt variante care aduc groaza în noi şi nu bucuria revederii cu Hristos. Ce lucrează în noi discuţia sau meditarea la sfârşitul lumii? Ce rostim cu gura noastră despre asta? Nu cumva să adăugăm sau să scoatem ceva că nu e de bine.

Da, va exista un sfârşit aşa cum Scriptura spune. Da, pământul cu tot ce este pe el va arde. Da, Hristos îşi va răpi biserica şi toţi cei care vor să aibă parte de acea răpire trebuie să încheie legământ cu El ca să fie salvaţi. Restul… sunt supoziţii, sunt scenarii de filme horror. Nu vă mai lăsaţi târâţi în tot felul de dezbateri inutile pe subiect. Nu mai urmăriţi tot felul de teorii conspiraţioniste despre asta? Nu mai lansaţi tot felul de zvonuri pe care alţii le-au născocit. Hai să ne concentrăm asupra apropierii de Hristos, asupra împlinirii menirii noastre.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Florin Ianovici – Vremuri grele

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Florin Ianovici 6 ian 2015

Vremuri grele

Iosua 11:9 „Iosua le-a făcut cum îi spusese Domnul: cailor le-a tăiat vinele picioarelor, iar carele lor le-a ars în foc.”

Toată viața am așteptat pe cineva să ne izbăvească de sărăcie, corupție, minciună și prostie. S-au bucurat românii când am intrat în NATO. Acum privind spre războiul din Rusia și amenințările ei, mulți nu mai sunt așa siguri de beneficiile Alianței. Am crezut că acest cal puternic ne va izbăvi.

Când am intrat în UE am fost tare mândrii. Puteam călători nestingheriți, puteam fi cetățeni europeni. După ani și ani de zile, Europa ne pune la zid, suntem stigmatizați, îngrădiți și așezați în bănci ca elevii de școală primară. Am crezut că acest cal puternic ne va izbăvi.

Suntem mai săraci ca niciodată. Nu doar pentru că economia este la pământ, ci mai ales pentru că ușor, ușor ne pierdem identitatea. Nu vom fi niciodată americani și nici europeni în sensul așteptat de mulți dintre noi. Dar putem fi români creștini, iubitori de Dumnezeu, cu frică de El.

Nu cred că votul Curții Supreme din SUA este pericolul cel mai mare. Nu acolo s-a pierdut războiul. Am fost înfrânți atunci când caii Europei sau ai Americii au nechezat impresionant iar noi am spus: ei ne vor izbăvi!

Cu privirea spre cetatea Ai, cu durerea neascultării în minte, de data aceasta Iosua a tăiat, după porunca Domnului, vinele caiilor și le-a ars carele cananiților. Nu a dorit ca cineva să fie fermecat de caii și carele oștilor pământești pentru că el a înțeles ceea ce românii încă nu au priceput: „calul nu poate da chezăşia biruinţei şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea. ” Psalmii 33:17, ci: „Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. ” Psalmii 121:2

Nu vreau să idealizez sau să devin patetic prin afișarea unui exagerat sentiment de naționalism, dar cred cu tărie că România este o țară în care bunicii noștri ne-au învățat evlavia și cumințenia. Cei mai mulți dintre românii pe care îi cunosc sunt oameni cu capul pe umeri și cu rușine față de spurcăciunile care se ascund sub un curcubeu mincinos și furat. Dacă bunica ar mai trăi, și-ar pune mâna la gura și ar spune: ,,vai de mine, nepoate, ce vremuri!’’

Eu cred cu tărie în puterea răcumpărătoare a jertfei din dealul Golgotei, acolo unde Fiul lui Dumnezeu a redefinit iubirea, acolo unde demnitatea ne poate fi redată, acolo unde întunericul vrăjmașului a fost rispit pentru totdeauna. Nu numai un om, ci o întreagă națiune poate îngenunchea la picioarele Mântuitorului Isus care poate smulge din faliment și moarte poporul român.

Cred că e timpul să tăiem vinele cailor, să ardem carele deșertăciunii omenești și să ne încredem în singurul care poate da biruință, singurul care poate să poarte de grijă: Dumnezeu! De aceea să spunem plini de încredere: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. ” 2 Corinteni 2:14

Florin Ianovici

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Pastor Ionel Tutac: Atentatul cel mai devastator!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII, STIRI

Photo credit prodocensmedia.ro

Un val de atentate teroriste au avut loc astăzi in diferite parti ale globului pamantesc. Cel puțin 51 de persoane nevinovate si-au pierdut viața in Tunisia, Franța si Kuweit. Uciderea unor turiști sau a unor credincioși musulmani ce se aflau in moschee trebuie dezaprobata. Cu siguranță ca pierderea de vieti omenești este un lucru regretabil si condamnabil.

Dar mai devastatoare decât atentatele cu bombe si mitraliere kalasnikov este decizia Curtii Supreme de Justiție din America. Hotărârea de a legaliza căsătoriile homosexuale in toate statele Americii este împotriva Scripturii. Ziua de astăzi este una neagră in istoria unui continent ce s-a fondat pe principiile moralei crestine.

Ea va contribui la dezintegrarea familiei si la transformarea Americii intr-o Sodoma modernă. Exemplul Americii va fi preluat, in curând, de alte state.

Europa Occidentala a decis deja, iar țările din Răsăritul European sunt supuse unor presiuni permanente. Cel mai fericit de decizia Curtii Supreme pare președintele Barack Obama, care a publicat următorul mesaj pe twitter : ” Astăzi este un pas urias înspre egalitate. Cuplurile gay si lesbiene au acum dreptul sa se căsătorească, la fel ca oricine. Dragostea învinge”.

Prin vocea lui Franklin Graham si a altor lideri credincioșii baptisti din America si-au exprimat clar poziția. Totul pare insa prea târziu. Timiditatea de a-si spune punctul de vedere in problemele morale ale societății si neimplicarea din ultimele decenii in deciziile politice i-au costat pe americani enorm.

Ca pastor dezaprob decizia luată de instanța suprema din America si ma rog ca Dumnezeu sa trezească Biserica Sa din starea de apatie. Nu va trece mult timp pana când si România va trebui sa decidă. Vom accepta oare ca o minoritate sodomita sa atenteze la distrugerea familiilor noastre si la viitorul copiilor noștri?

Sa ne unim eforturile in rugăciune! Sa Ieșim din starea de confort! Sa ne spunem cu curaj punctul de vedere! Sa-i susținem pe liderii politici cu convingeri biblice! Sfârșitul este aproape! Doamne, îndura-te de noi!

Pastor Ionel Tutac

via prodocensmedia.ro

Samy Tuțac – PROVOCAREA HOMOSEXUALITĂȚII

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE, MEDITAŢII

Samy Tutac 2015

Ori de câte ori este menţionată în Biblie homosexualitatea are o conotaţie negativă. Niciodată nu veţi găsi în Scriptură homosexualitatea având o conotaţie neutră sau pozitivă, ci întotdeauna negativă. Și totuși homosexualitatea nu este văzută mai rău decât alte păcate, ci e văzută la fel de rău ca toate celălalte păcate. Toate referinţele biblice condamnă comportamentul homosexual în mod clar împreună cu idolatria, hoţia, adulterul, minciuna, crima şi alte păcate. Sunt două întrebări provocatoare care, mai ales acum, necesită un răspuns.

1. Cum poate fi prevenită homosexualitatea?
În nici un caz doar prin marşuri de protest sau comunicări ştiinţifice, deşi acestea îşi au rostul mai ales dacă nu instigă la ură, ci la compasiune, la rugăciune şi la implicare pentru salvarea celor robiţi de păcatul acesta. Cu siguranţă nu poate fi combătută nici prin lecturi frumoase și nici măcar prin predici, deşi acestea sunt foarte importante şi este datoria noastră ca şi creştini să afirmăm cu orice risc:“Aşa vorbeşte Domnul!” Iar în cazul homosexualităţii Sfânta Scriptură spune că homosexualitatea este păcat, iar “plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Şi totuşi cum poate fi prevenită homosexualitatea?
Prin edificarea unui mediu familial sănătos.
Deoarece homosexualitatea este generată frecvent prin relaţiile incorecte şi nesănătoase dintre părinți şi copii, dar şi datorită relaţiilor nesănătoase dintre cei doi părinţi, prevenirea homosexualităţii trebuie să înceapă în familie. Nici un copil nu va deveni homosexual dacă se bucură de căldură şi de o relaţie emoţională sănătoasă cu ambii părinţi. Biserica trebuie să susţină modelul biblic fundamental al familiei în care tatăl şi mama au roluri definite foarte clar. Biserica nu trebuie să se teamă să spună că tatăl este liderul familiei, copiii trebuie să fie respectaţi, dar și disciplinaţi. În același timp părinţii trebuie să aibă o relaţie reciprocă satisfăcătoare. Familiile stabile şi sănătoase ajută copiii la a-şi dezvolta o gândire sexuală normală.
Prin informarea corectă asupra homosexualităţii.
Este cât se poate de clar că problema homosexualităţii trebuie discutată în Biserică şi nu negată. Apoi trebuie să ne ferim atât de atitudinea homofobă de condamnare, cât şi de atitudinea liberală de negare a păcătoşeniei actelor şi comportamentelor homosexuale. Atitudinea noastră ca şi creştini este aceea de a arăta ce spune Biblia despre controlul sexualităţii, despre dragoste, despre prietenie, despre sexualitate în general, inclusiv despre homosexualitate.
Prin dezvoltarea unei concepţii şi a unei imagini de sine sănătoase.
Unii dintre cei care au căzut în păcatul acesta al homosexualităţii au ajuns acolo şi datorită unei imagini de sine extrem de proaste. Părinții trebuie să aibă grijă ce imagine de sine proiectează în copiii lor. Fiecare trebuie ajutat să-și înțeleagă valoareaextraordinară în ochii lui Dumnezeu.

2. Care ar trebui să fie atitudinea noastră ca şi creştini în mijlocul acestei controverse create de către susţinătorii homosexualităţii?
Să nu acceptăm niciodată să vorbim despre sexualitate fără să vorbim despre căsătorie.
De ce este importantă această abordare? Pentru că Biblia aşează căsătoria în centrul existenţei umane. După ce Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi i-a adus împreună,le-a spus: creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l. Pentru că fiecare căsătorie, fiecare familie trebuie să fie o imagine a Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru că noi am învăţat din Scriptură că relaţiile sexuale au sens numai în contextul căsătoriei, orice altceva este perversiune, este păcat. De aceea, spune Geneza 2:24: “va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup.” Orice este în afara a ceea ce spune Dumnezeu, în Cuvântul Său, este păcat.
Ar trebui să fim atât de fascinaţi de căsătoria heterosexuală încât să refuzăm să acceptăm până şi posibilitatea căsătoriei homosexuale.
Este foarte posibil ca în următorii ani sau zeci de ani Biserica să fie ultima comunitate de pe pământ care să ştie cu adevărat ce este căsătoria. Tot mai mult astăzi se redefineşte ce înseamnă căsătoria, ce înseamnă familia. Biblia a spus deja demult ce este şi Biserica are mesajul acesta. De aceea trebuie să înţelegem că relaţiile noastre de căsnicie sunt adevăratele teste ale uceniciei noastre creştine şi o puternică armă misionară. Noi putem să câştigăm toate bătăliile politice (din păcate nu se întâmplă așa) cu cei care susţin homosexualitatea, putem să câştigăm la vot împotriva rezoluţiilor lor, dar dacă pierdem în familie, nu avem nici un mesaj de transmis şi am pierdut deja bătălia. Noi trebuie să ne învăţăm copiii să admire căsătoria atât prin exemplul nostru personal, cât şi prin relaţiile dintre noi şi să-i facem pe copii noştri să înţeleagă că noi suntem cei mai fericiţi oameni de pe pământ. Nu vor dori copiii noştri să întemeieze familii dacă noi nu-i vom convinge că nu există ceva mai extraordinar în universul acesta, aici pe pământul acesta unde ne-a lăsat Dumnezeu, decât o familie formată dintr-o mamă, un tată şi copiii adunaţi lângă ei.
Ar trebui să îi iubim pe homosexuali mai mult decât iubesc homosexualii homosexualitatea. Orice păcătos îşi iubeste păcatul, dar Biserica trebuie să-i iubească pe păcătoşi mai mult decât iubesc păcătoşii păcătoşenia. Aşa ne-a iubit Cristos pe noi şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii şi să iubim pe alţi păcătoşi aşa cum ne-a iubit Cristos pe noi. Cu cât mizeria morală este mai mare cu atât va trebui să ne păstrăm calmul şi să arătăm tot mai mult dragostea lui Dumnezeu.

Samy Tuțac

https://rodiagnusdei.wordpress.com/

Mesaj de la Dumnezeu sau de la om?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

false prophet

„… Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. Ieremia 23:16

Unul din cele mai frecvente aspecte din ultima perioadă foarte vizibile la şedinţele de consiliere este cel al oamenilor care vin debusolaţi din cauza vorbelor care li s-au adresat de oameni care pretind a vorbi „de la Dumnezeu” sau „în Numele lui Dumnezeu”. De aceea astăzi scriu despre asta, încercând să atrag atenţia asupra unui fenomen foarte vizibil şi foarte la modă şi anume tentaţia de a atribui lui Dumnezeu mesaje „neDumnezeieşti” şi respectiv tentaţia de a asculta de mesaje „neDumnezeieşti”

Oana şi Marius formează un cuplu frumos într-o biserică din diaspora, i-am întâlnit şi în România odată şi erau tipul de oameni foarte iubăreţi şi energici, proaspeţi şi tonici tot timpul zilei şi foarte atenţi cu viaţa lor ca să fie plăcuţi lui Dumnezeu. Problema  cu care au venit la consiliere era teama iscată în urma unei aşa-zise proorocii a cuiva din biserica lor care zicea cam aşa: „Familia voastră va trece prin mari încercări. Dumnezeu va pedepsi greşelile voastre folosindu-se de cineva drag. Inima vă va fi străpunsă de durere dar trebuie să rămâneţi tari si să vă iertaţi unul pe altul pentru infidelitate…” Oana mai cu seamă e foarte afectată, vorbele acestea o chinuie zi şi noapte şi e foarte stresată să-şi păzească mai bine relaţia şi soţul. Au început şi anumite discuţii mai dure între ei din cauza acestei tensiuni ceea ce până acum nu se întâmplase în 7 ani de căsătorie.

Întrebare: Cât credit poţi da unei astfel de „ziceri” că profeţie, proorocie sau descoperire nu o poţi numi? În ce măsură pretenţia că „e de la Domnul ceea ce vă spun” e reală? Din păcate e doar unul din cazurile cu care mă confrunt, sunt multe, din păcate mult prea multe cazuri în care aşa-zişi prooroci aruncă cuvinte generaliste cu pretenţia de „mesaj din partea lui Dumnezeu” Cunosc cazuri în care „mesagerul” spune soţului să îşi pedepsească copiii sau nevasta sau cazuri în care „mesagerul” cere să se separe familii din cauza „nepocăinţei” unuia din parteneri cazuri in care mesagerul spune soţiei „să nu mai facă sex cu soţul” şi mai des, cel mai des cazuri în care „mesagerul” transmite mesaje generaliste, fără substanţă, fără obiect cum ar fi „veţi trece prin mari încercări” sau „credinţa voastră va fi încercată” sau „veţi avea un necaz cu copiii” sau „cineva vă va aduce o mare supărare” etc. Dar oare aceste lucruri nu sunt evidente?

Este o aşa mare sensibilitate la acest capitol şi din păcate se acordă prea mare, mult prea mare credit oamenilor care pretind că vorbesc în Numele lui Dumnezeu, atât de mare încât adevăraţii mesageri din partea lui Dumnezeu nu mai sunt văzuţi sau auziţi. Mulţi oameni care doresc slava şi renumele pretind a vorbi „de la Dumnezeu”, mulţi oameni care nu dorm bine noaptea pretind că au un mesaj „de la Dumnezeu”. Mulţi oameni care nu comunică cu Dumnezeu se trezesc că au un mesaj „de la Dumnezeu”. Prea mulţi oameni care nu au o relaţie bună cu Dumnezeu pretind că acesta le-a vorbit şi i-a pus să transmită mesajul Său. Mare atenţie la şarlatani dragii mei. Nu mai daţi credit oamenilor decât dacă mesajul lor e potrivit Scripturii. Iată câteva elemente importante de care trebuie să ţinem cont când cineva pretinde că vrea să ne vorbească din partea Sa:

Scriptura. Orice mesaj venit din partea lui Dumnezeu va putea fi validat de Scriptură. Dacă se contrazice cu Biblia va trebui să-l ignoraţi şi să confruntaţi acel om cu minciuna sa. Pentru asta însă ar trebui să cunoaştem Biblia. Nu uitaţi, poporul din lipsă de cunoştinţă piere, din lipsa cunoaşterii Cuvântului. Dacă nu ne îndeletnicim cu Scriptura putem fi păcăliţi şi de oameni proşti şi inculţi fără relaţie cu Dumnezeu dar cu tupeu. E vital să cunoaştem ce scrie acolo că altfel putem fi duşi in rătăcire. Ştiu despre cazuri în care un astfel de „prooroc” a cerut ca soţul să-şi lase soţia pentru alta.

Mesajul şi mesagerul. E important ce mesaj primim. Mesaje generaliste de genul celor de mai sus cum că va fi greu, că va veni o încercare, că vom avea necaz, că va veni o prigonire, că vom avea o durere de cap etc nu trebuiesc luate ca fiind ceea ce pretind a fi, pentru că acestea sunt mesaje pe care Dumnezeu ni le transmite deja prin Scriptură şi există oameni care „dau dume” din acestea ca să fie importanţi. Am văzut situaţii în care „mesagerii” erau oameni care aveau grave probleme cu alcoolul şi pretindeau a vorbi în Numele lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu vorbeşte prin asemenea oameni dar nu îi face mesageri decât în cazuri excepţionale, în rest, ne vorbeşte prin ei, prin viaţa lor: fie să avem grijă la purtare ca să nu ajungem aşa, fie să ne provoace la dragoste Cristică şi să-i iubim şi să îi salvăm.

Contextul. Cazul de mai sus e unul tipic de înşelăciune grosolană. Persoana care transmite mesajul acestei familii e fosta prietenă a soţului. Mesajul e lung şi clar orientat să distrugă relaţia bună a celor doi într-un moment în care relaţia lor se maturiza frumos. Nu poţi să faci abstracţie de tot contextul când auzi un astfel de mesaj. E foarte important cine vorbeşte şi când vorbeşte şi de ce duh este însufleţit.

Mare, mare atenţie la falşii prooroci, unii din ei sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, alţii sunt rătăciţi de la Cuvânt şi încearcă să dea impresia că ştiu pe unde se află. Vom vorbi mâine despre importanţa Cuvântului Scripturii sau a Cuvântului oamenilor. Fiţi pe fază şi cercetaţi duhurile, vorbele care vi se adresează şi mai ales Scriptura.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/