Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
S-a ascuns timid în mine
Un crâmpei de primăvară
Şi acum când iarna vine
Cu zăpadă pe coline
Mă-ncălzeşte…mă-nfioară…
Un crâmpei de primăvară
Port în inima din piept
Şi îl port cu bucurie
Căci e sol din veşnicie
De la Cel ce-I bun şi drept…
Şi în fiecare noapte
Când tind doruri să mă doară
Îmi şopteşte-o voce-aşa:
Voi aduce-n viaţa ta
O eternă Primăvară!
Vulcan-28-11-2015 Maria Luca
De multe veacuri setea arzătoare,
Mocnind în spuza vremurilor, greu,
Tânjea după izvor, după răcoare;
Era nevoia vie de-mpăcare
A omenescului cu Dumnezeu.
De multă vreme aştepta pământul
Să se deschidă punte către cer,
Legând astfel teluricul cu Sfântul
Cum din vechime glăsuia Cuvântul
În prorocii ţesute în mister.
Când vremea s-a-mplinit, ca-n scrisul filei,
Divinul într-un Om S-a întrupat
Venind din cer cu revărsarea milei,
Dar pe pământ nici n-a fost „ştirea zilei”
Şi nici în clasamente n-a intrat.
Au fost doar turmele sub clar de lună
Şi , lângă ele stând, nişte păstori,
Când a venit din ceruri vestea bună;
N-au fost nici scribi,nici cronicari să spună
Că au sosit ai mântuirii zori.
Se derulau alte evenimente,
Erau şi-atunci, ca azi, mondenităţi.
Salvarea-n faţa morţii evidente
Nu părea ştire pentru clasamente,
Nu putea trece la priorităţi.
S-a dezbrăcat de cer Dumnezeirea
Venind în ieslea devenită pat
Să scape de la moarte omenirea;
Un fapt uluitor, sfidând gândirea,
Şi totuşi ocolit, netrâmbiţat.
Se urmăreşte şi acum, tenace,
Al senzaţionalului miraj,
Însă Isus e „ştirea”despre pace
Iar ce-i spiritual nici azi nu face
Şi nici atunci nu a făcut… tiraj.
Primiţi azi vestea bună, mântuirea,
Chiar dacă nu e ştire pentru top:
În iesle-a poposit Dumnezeirea
Şi-I mai vedem şi astăzi strălucirea,
Dar nu cu ochi de gazetar miop.
Amin
Vulcan, dec. 2008 Simion Felix Marţian
Trezeşte-te omenire…nu vezi că drumul tău
Te duce spre pieire…te poartă către hău?
Nu vezi un nor de lacrimi ce plouă cu durere
Şi-n urmă lasă haos şi armonia piere?
Trezeşte-te omenire…sunt trişti ai tăi copii
Ei vor speranţă, pace şi cânt de ciocârlii…
Ei vor seninul zilei curat, fără gunoaie
Fără cuvinte grele şi zvonuri de războaie!
Trezeşte-te omenire…a obosit Pământul
De-atâta murdărie ce-o poartă-n zare vântul…
Îşi plânge codrii falnici distruşi din lăcomie
Şi vrea din nou izvoare cu apa rece, vie…
E viaţa o clipită…de ce s-o pierzi acum
Să se transforme totul în nori de praf şi scrum
Când poţi alege calea ce duce la Iubire
Şi-aduce-n lume pacea…Trezeşte-te omenire!
Vulcan-01-12-2015 Maria Luca
Creştinii au azi, pretutindeni în lume,
Un praznic pe care Crăciun l-au numit;
E Naşterea Celui ce datu-ne-a nume
Deşi al Său Nume la praznic acum e
Mai rar, mai încet sau deloc pomenit.
De două milenii creştinii serbează,
Cu fast tot mai mare, mai viu, mai sonor,
Dar cel mai ades Cel serbat nu contează
Şi-ncet de la praznic Se îndepărtează,
Iar crezul creştin se transformă-n folclor:
O iesle, un Prunc într-o ţară străină,
Un cântec de îngeri, păstori bucuroşi,
Şi magii, conduşi de a stelei lumină,
Se-amestecă-ncet, spre deruta deplină,
Cu sănii, cu reni, cu bărbi ninse de moşi.
Trezeşte-te astăzi, revino-ţi creştine,
Visarea plăcută din somnul tău greu
Te duce departe, pe drumuri străine,
Priveşte acuma la iesle mai bine
Şi crede că Pruncul era Dumnezeu.
La iesle-ncepea planul sfânt de salvare
Când omul părea pe vecie pierdut
Şi Pruncul venit din cereasca splendoare
Se smerea pentru noi aducând îndurare,
O nouă speranţă, un nou început.
La iesle se-acordă un gir mântuirii,
O şansă trimisă de Tatăl de sus,
Primeşte cu pace mesajul iubirii
Şi-n inima ta, ca în ieslea smeririi,
Se va naşte din lacrimă sfântă Isus.
Amin
Vulcan, dec. 2006 Simion Felix Marţian
Suflete ce treci şi astăzi prea grăbit pe drumul vieţii
Nu vezi tu în depărtare mijind zorii dimineţii?
Nu simţi inima în piept cum tânjeşte după cer
Pustiită de-alergare…prinsă-n traiul efemer?
Ochii tăi nu văd tristeţea? Nu văd lacrimi şi durere?
Nu-nţelegi că lumea-i rece şi lipsită de putere?
Oare nu te înspăimântă hăul către care mergi
Şi atâta neputinţă ce în drumul tău culegi?
Azi e zi de cercetare…trece Dumnezeu cu slavă…
Se opreşte şi la tine…se opreşte şi te-ntreabă:
” Unde-i dragostea ce-odată am sădit în pieptul tău?
De ce umbli prin străini şi-ai uitat Cuvântul Meu?”
Trece încă Dumnezeu…încă-i timp de cercetare
Ţi-a mai dăruit o zi…zi de har şi îndurare…
N-ai vrea tu aici, acum să te-apleci cu umilinţă
Să-L primeşti în viaţa ta…să-ţi dea pace şi credinţă?
Trece Dumnezeu prin ţară…trist, mai trece Dumnezeu
Caută pe altar cărbunii…vede drumul că e greu…
Dar aşteaptă…mai aşteaptă să te-ntorci şi tu şi eu
Să ne dea din apa vieţii…să ne ducă-n cerul Său!
Vulcan-30-11-2015 Maria Luca
