Căsătorie: Emanuel și Rebeca (Dedicație


 

 
Emanuel & Rebeca

(Vulcan, 17 octombrie 2015)

Toamna e mai frumoasă-n acest an

Și-arama ei e mai strălucitoare,

Căci de la Uricani pân-la Vulcan

Jiul de Vest e tot în sărbătoare.

Și cum n-ar fi, când malu-i povârnit

A însoțit de-atâtea ori poteca

Pe care Manu, june-ndrăgostit,

Mergea s-o întâlnească pe Rebeca.

Și astăzi sunt aici, surâzători,

Având iubirea-n inimi și-n privire,

Înfloritori ei înșiși printre flori

Pornind pe drumul către împlinire.

Prin hărnicia sa, Emanuel

Și-a-ntemeiat deja gospodărie,

Dar ce-i lipsea a înțeles și el,

Și-a căutat, rugându-se, soție.

Rebeca este, iată, un răspuns

La rugăciunea lui stăruitoare,

Cum și ei azi răspunsul i-a ajuns

La cererea făcută cu ardoare.

Noi nu le oferim decât…urări,

Însă putem să ne rugăm fierbinte

Să toarne Domnul binecuvântări

Peste viața ce le stă-nainte.

Pacea divină fie-le-n cămin

Prezență-mbelșugată și tihnită,

Hambarul vieții totdeauna plin

Și, prin copii, viața împlinită.

Nuntași din Uricani și din Vulcan

De miri alături stăm cu bucurie,

Dorind să fim și-n Noul Canaan,

La nunta Mielului, în veșnicie.

Amin

 

Simion Felix Marțian

Doamne, ce mai plânge cerul…


Maria Luca

Doamne, ce mai plânge cerul
Văzând chipu-Ţi întristat…
Văzând lumea ce se pierde
Într-o viaţă de păcat…

Cum îşi mai revarsă norii
Lacrimile pe pământ
Căutând zadarnic pacea
Şi iubirea ce s-a frânt…

Doamne, ce-şi mai duce vântul
Peste zări a lui tristeţe
Într-un cântec ce-a pierdut
Şi senin şi frumuseţe…

Mai întinde-Ţi Tată mâna
Mâna-Ţi binecuvântată
Şi ne ia povara grea
Ne mai iartă încă-o dată…

Lasă Soarele iubirii
Peste noi să strălucească
Ca o Primăvară sfântă
În inimi să înflorească!

Vulcan-01-10-2015    Maria Luca

Atunci… doar atunci!


Maria Luca

Dacă într-o zi în sufletul tău
Se va naşte timidă părerea de rău
Şi inima-n tremur năvalnic va bate
Uitând de plăceri şi dorinţe deşarte…

Dacă-n adâncul din tine ceva s-a schimbat
Şi fugi de minciună…şi fugi de păcat
Iar zorii te prind gândind la ce-a fost
La viaţa trecută ades fără rost…

Dacă sufletul tău visează la zbor
Şi-ai vrea să alergi mai departe de nor
Iar vorba ţi-e miere şi gândul curat
Atunci…doar atunci pe Isus ai aflat!!!

29-09-2015    Maria Luca

Toamna…


Maria Luca

Prin tresăriri de rod îşi pune toamna
Amprenta peste câmpuri şi livezi
Cântându-şi simfonia neştiută
Prin glas de tulnic, bucium şi cirezi…

Mantaua şi-a ţesut-o cu răbdare
Din mii de frunze galben-arămii
Şi a făcut o sărbătoare-n viaţă
Prin strugurii zemoşi, ascunşi în vii…

E-aceiaşi toamnă ce-a mai fost cândva
Şi ce-o să vie iar la nesfârşit…
E toamna ce odată ne-a-nvăţat:
Iubeşte dacă vrei să fii iubit!

Vulcan-29-09-2015    Maria Luca

Scriu și mă-nchin


Felix

N-am scris de mult și simt că mă apasă
În piept nescrierea ca o apnee,
Vreau să respir prin fiece idee,
Prin orice gând eliberat de-angoasă.

În albul filei însetat mă dărui
Lăsând în urmă despletite bezne,
Și, în cuvinte-nfipt până la glezne,
La croșetarea lor pe filă stărui.

Culori mă năpădesc, în cavalcade,
Și muzica se țese din culoare,
Când oiștea o trag la Carul Mare
Scriind printre cometele nomade.

Revin cu pana printre stropi de rouă,
Printre coline, freamăte, torente,
Și flacăra trăirilor ardente
Pune în vers o voluptate nouă.

Și, totuși, n-am ajuns la împlnire
Iar căutarea încă mă sufocă,
Și în această stare echivocă
Mă luminez: n-am scris despre sfințire.

Și Celui ce m-a hăruit cu pana
Mă-nchin și-acum, cu-această poezie,
Căci scriu ce-am scris și încă voi mai scrie:
Sfințească-I-se Numele! Osana!

Amin
Vulcan, 8 octombrie 2015