Veniţi la Mine!


Maria Luca

Veniţi… veniţi la Mine voi ce trudiţi păşiţi
Prin lumea de suspine, necazuri şi nevoi
Veniţi… eu am izvoare de pace şi speranţă,
Din Mine curge râul iubirii pentru voi!

Veniţi… la pieptul Meu tristeţea se transformă
În aripi pentru zbor şi sfântă bucurie…
Eu sunt Lumina lumii şi Soarele dreptăţii,
Sunt Calea, Adevărul ce duce-n veşnicie!

Veniţi… acum e timpul din somnul ce vă ţine
Să vă treziţi cu toţii… la ape să veniţi…
Eu vă voi da odihnă… comoara mântuirii
Ce vă va face slobozi copii Mei iubiţi!

Veniţi… cât încă glasul-Mi vă cheamă cu iubire
Cât încă vestea bună puteţi să auziţi…
Cât harul nu-i sfârşit şi cerul mai aşteaptă
Veniţi acum la Mine… nu ezitaţi… Veniţi!!!

Vulcan-15-02-2015     Maria Luca

Mă doare secunda ce trece grăbită…


Maria Luca

Mă doare secunda ce trece grăbită
Şi fără foloase s-a dus
Şi lacrima iarăşi uitată pe gene
Şi gândul ce nu a fost spus…

Mă doare iubirea ce plânge uitată
Afară în ploaie şi vânt
Şi-aşteaptă… aşteaptă o inimă bună
S-o umple de soare şi cânt…

Mă doare când văd nepăsarea
Cum oameni transformă în gheaţă…
Seninul mă doare ascuns uneori
De nori, de furtună, şi ceaţă…

Mă doare cântarea ce nu am cântat
Şi ruga rostită în grabă…
Mă doare Cuvântul rămas necitit
Când Duhul de Tine întreabă…

Mă doare durerea din trupul plăpând
În nopţile lungi şi pustii
Când strig către Tine, Părinte din slavă
Sperând că m-auzi… c-ai să vii…

O, câtă durere mă-ncearcă în viaţă
Cum oare-aş putea suporta
De n-ai fi Tu, Domnul ce-aduci mângâiere,
Prin Harul şi dragostea Ta!

Vulcan-14-02-2014     Maria Luca

Ascultă…


Maria Luca

Ascultă…cântă dimineaţa
Un imn sublim de bucurie
Şi razele ne dau sărutul
Trimis de Cel din veşnicie…

Nu vezi cum râde parcă cerul
Şi roua străluceşte-n soare?
Cum se-mpleteşte curcubeul
Cu susur tainic de izvoare?

Nu şimţi cum freamătă natura
Şi cum tresare-n muguri viaţa?
Fiinţa ta cum se-nfioară
Când vine iarăşi dimineaţa?

Ascultă…marea şi pământul
În rugăciune s-au unit
S-aducă slavă şi mărire
Învăţătorului iubit!

Cu-atât mai mult…pe-aripi de rugă
E timpul astăzi să venim
Cu tot ce-avem mai bun în noi
Să-L preamărim…să-I mulţumim!

Vulcan-13-02-2015     Maria Luca

Bucurie regăsită


Felix
Să fie, oare, vântul de la nord
Sau ceaţa rece vinovată-i, oare,
De-acest tablou funest, în care doare
Nezâmbetul cu frigul în acord?
De chipurile creionate-n gri
Să fie briciul gerului culpabil,
Într-un tablou cu amărui palpabil,
Neîncadrat de rama „a zâmbi”?
Vezi cocârjate umbre cenuşii
Purtând povara grijilor în spate,
Care umblând pe căi întunecate
Îşi lasă zâmbetul la…datorii.
Putem să achităm şi ger şi vânt,
Căci vinovată de această boală
Este dorinţa de agoniseală
Care ne ţintuieşte de pământ.
Şi-acest „mai mult” insiduos şi greu.
Venind cu-a-ngrijorărilor oştire,
Face din bucurii doar amintire
Şi-l lasă la trecut pe Dumnezeu.
Hei, oameni buni din tristul meu tablou,
Care avizi fugiţi după miraje,
La Dumnezeu se pot lăsa bagaje
Şi regăsindu-L să zâmbiţi din nou!
Nu vă mai ancoraţi în în efemer
Gonind, prin zbucium, bucuria-afară;
Lăsaţi la El a grijilor povară
Şi-o să vă bucuraţi şi-aici… şi-n cer!
Simion Felix Marțian

Viaţa mea e sărbătoare!


Maria LucaO, ce sfântă bucurie şi ce dragoste curată
Ai adus în viaţa mea de când Doamne îmi eşti Tată!
Inima în piept tresaltă…duhu cântă-n rugăciune
Dimineaţa-n zori de zi sau când soarele apune…

Ce sublim…ce frumuseţe văd în jurul meu acum
De când Tu îmi eşti Părinte şi Tovarăşul de drum…
Orice om îmi este frate căci iubirea Ta ne leagă
Şi prin Tine voi cunoaşte fericirea viaţa-ntreagă!

O, Părinte-al veşniciei, pacea ce doar Tu îmi dai
Mi se pare-n noaptea rece ca un colţişor de rai…
Ştiu că mă veghezi în taină…ocroteşti a mea fiinţă
Şi mă porţi pe căi celeste care duc la biruinţă!

Viaţa mea e sărbătoare, sufletul înviorat
De când Te-ai plecat spre mine şi pe braţe m-ai luat!
Mulţumesc pentru iubirea mai presus de tot şi toate
Mulţumesc că Îţi sunt fică şi voi fi până la moarte!

Vulcan-11-02-2015    Maria Luca