Categorie: POEZII

Doamne, m-ai trecut prin foc
Dar ai fost şi Tu cu mine…
Ai astâmpărat văpaia
Ca să-mi fie mie bine…

Prin furtună m-ai trecut
Şi prin valuri zbuciumate
Însă m-ai condus spre maluri
Cu o dragoste de frate…

Lângă mine-ai fost Isus
În pustiul secetos
Şi mi-ai dat din apa vieţii
Ca să fiu victorios!

Iar în noaptea de-ntuneric,
De durere şi de umbre
Soare-ai fost… Lumină vie
Ce în inimă pătrunde…

Lângă mine-ai fost şi eşti
Stâncă tare şi-Adăpost…
De când Te cunosc pe Tine
Viaţa mea are un rost!

De aceea, Domn al slavei
Înaintea-Ţi vin smerit…
Mulţumesc că eşti cu mine…
Mulţumesc că sunt iubit!

Vulcan-19-11-2014    Maria Luca

Eu ştiu că Domnul e prezent
În orice clipă-n viaţa mea…
Mă trece prin furtuni şi valuri,
Mă mângâie cu dreapta Sa!

De sus din ceruri, ochii Săi
Veghează zilnic paşii mei…
Mă poartă-n braţe prin pustie,
Pe munţi înalţi cum şi prin văi…

Eu ştiu că Domnul mă conduce
Pe calea care duce sus
Şi chiar de-i greu primesc puteri
Căci am Prieten pe Isus!

Când trupul mi-e slăbit în luptă
Şi duhul plânge întristat
Aud o şoaptă minunată…
„Nicicând…nicicum nu te-am lăsat!”

Şi-atunci, cuprins de-nviorare
Pornesc din nou la drum cântând
Având credinţa neclintită
Că Domnul va veni curând!

Vulcan-17-11-2014    Maria Luca

Zi de zi alergăm mai grăbiţi şi mai goi
Cu un suflet mai trist, înrobit de nevoi…
Alergăm zi de zi spre un ţel neştiut
Şi nu ştim că pe drum tot ce-i bun am pierdut…

Zile vin…zile trec…timpul trece nebun
Paşii noştri se pierd într-o mare de fum…
Ne prefacem în aripi şi zboruri se frâng
Când din urmă vin şoapte ce-n suflet ajung…

Alergăm într-o lume mai grăbită ca noi
Şi ni-e inima rece…şi ni-s pumnii mai goi…
Ne oprim pentru-o clipă să privim către cer
Şi-apoi iar alergăm spre un trai efemer…

O Părinte din ceruri…mai revarsă-ndurare…
Mai atinge-ne Doamne cu-a iubirii suflare…
Fă din inimi altare unde Tu să domneşti
Şi îndreaptă-ne paşii spre ţinuturi cereşti…

Mai priveşte spre noi…ne mai iartă o dată
Şi ne strânge la piept cu iubire de Tată…
Într-o viaţă de zbucium care naşte suspine
Ne mai ţine iubirea şi dorul de Tine!

Vulcan-14-11-2014      Maria Luca

Într-o lume diversă în care trăim
Mai uităm uneori să iertăm…să iubim…
Alergăm cu mulţimea şi uităm uneori
Să privim bucuroşi răsăritul în zori…

Antrenaţi într-o luptă ce-i a lor…doar a lor
Ne rănim în cuvinte şi adesea ne dor…
Tot căutând răvăşiţi o speranţă în zare
Ne-afundăm tot mai mult întâlnind nepăsare…

Într-o lume ce-aleargă după bani şi averi
Noi să cerem în rugă mângâieri şi puteri…
Să-nţelegem că viaţa e un dar minunat
Ce în marea-i iubire Dumnezeu ne-a lăsat!

Să privim cu credinţă către ziua de mâine
Căci Isus e acolo…ne aşteaptă cu pâine…
Într-o lume grăbită noi lumină să fim
Zi de zi să iertăm…zi de zi să iubim!

Vulcan-13-11-2014     Maria Luca