S-a născut Isus Cristos!


Maria Luca

Alb de nea, alb luminos
S-a născut Isus Cristos
Într-un staul printre oi
A venit din cer la noi
Ca un Prunc nevinovat
Într-o lume de păcat…
S-a-ntrupat Mesia Sfânt
Şi-a venit jos, pe pământ
Să aducă omenirii
Nestematele iubirii
Şi iertarea, şi credinţa
Ce zideşte biruinţa!
Magii au pornit la drum
Călăuziţi de stea acum
Să aducă daruri sfinte
Dintr-o inimă fierbinte
Aur, smirnă şi tămâie
Pentru vremuri ce-or să vie
Şi smeriţi s-au închinat
Celui ce va fi-Mpărat!
Osana…slavă Ţie
Venit din veşnicie…
Osana aleluia
E mare bucuria…
În sărbătoare sfântă
Când sufletele cântă
Cu viaţa ne-nchinăm
Şi inima Îţi dăm!

Vulcan-26-12-2014    Maria Luca

E zi de sărbătoare!


Maria Luca

E zi de sărbătoare… răsună-ntreg pământul
De cântec, de urări şi bucurie
Căci S-a născut un Prunc în ieslea cea umilă
Un Împărat Divin venit din veşnicie!

O stea a strălucit în noaptea minunată
Vestind că printre oameni S-a întrupat Mesia…
Colinde se înalţă învăluind în pace
Pământ şi cer şi ape… E mare bucuria!

Venim şi noi la iesle să ne-nchinăm smeriţi
Şi dacă n-avem daruri să-Ţi punem la picioare
O, Prunc iubit primeşte a inimii credinţă
Şi dorul ce adesea e aprig şi ne doare!

E zi de sărbătoare şi Te rugăm Isuse,
Revarsă peste lume, ninsoare de iubire…
Învăluiţi cu toţii în dragostea divină
Să înălţăm spre ceruri cântări de proslăvire!

Vulcan-25-12-2014    Maria Luca

De-ar fi să pot schimba ceva…


Maria Luca

De-ar fi să pot schimba ceva
Din gândul meu… din viaţa mea…
Aş îndrepta tot ce-am greşit
Aş preţui tot ce-am iubit
Şi-aş încerca să fiu mai bun
În tot ce fac… în tot ce spun,
S-aduc măcar un strop de soare
De fericire şi culoare
În viaţa mea, în viaţa ta
De-ar fi să pot schimba ceva!

Vulcan-19-10-2014    Maria Luca

Dor de Dorz


Felix

( La centenarul nașterii poetului, 25 dec1914 – 25 dec 2014)

S-a-mbogățit al versului ogor
Și coacerea s-a întrecut pe sine,
De când privighetoarea din Bihor,
Cântând în versul ei ”Blândul Păstor”,
Ne-a-nvăluit în cântece divine.

Zicând: ”Cred că de-aceea m-am născut”
A dovedit că și-a-nțeles menirea
Și adăpându-se din Absolut
A mers pe drumul său neabătut,
Cerând lui Dumnezeu: ”Crește-mi iubirea”.

Și a iubit cu sufletul deschis
Simțind cum de iubire harfa-i arde,
Iar când i-a fost cântatul interzis,
Înlănțuit el a cântat, a scris,
Făcând din gratii de-nchisoare coarde.

”Eu nu mă tem de moarte” ne-a mai spus
În stihurile lui nemuritoare,
Și cum s-ar fi temut, când Cel de Sus
L-a însoțit în viață, l-a condus,
Iar el privea spre viața viitoare.

”Fă-ți timp”, ne spune într-un vers-îndemn
Și ”Jugul lui Hristos îl ia pe umăr”;
Îl ascultăm ca pe-un discurs solemn
Știind cum a trecut prin viață demn,
În prigoniri amare fără număr.

El s-a născut în freamăt de colind
Cu sărbători aprinse în fereastră,
Și viața i-a fost cântec viu vuind;
Ce poți să spui, spre viața lui privind,
Decât…”Cânta o pasăre măiastră”.

Simion Felix Marțian
Vulcan, 22 decembrie 2014

Apucă mâna mea…


Maria Luca

Privesc ades la tine iubitul meu amic
Şi-ţi văd îngrijorarea şi chipul obosit
În ochii tăi se scaldă o lacrimă târzie
Când gânduri te frământă cu ce va fi să fie
Iar tu eşti tot mai singur…de soartă părăsit…

Privirea ta pierdută parcă-ar căuta ceva
Şi poartă-n ea un dor ce tu nu-l înţelegi
Dar simţi un gol imens…un gol ce te-nfioară
Când inima tânjeşte şi vise te-nfăşoară
Şi-ai vrea s-ajungi la stele în pumn să le culegi…

Şi ceri răspunsuri multe la mii de întrebări…
E bine? Nu e bine? Ce-i viaţa? Ce-i iubirea?
Şi tu nu ştii sau poate nu vrei să înţelegi
Că toată-nţelepciunea şi calea lumii-ntregi
E în Cuvântul Celui ce are nemurirea!

Privesc din nou la tine şi-mi pare-aşa de rău
Că încă n-ai putere să te dezlegi de fire…
Apucă mâna mea ce o întind cu drag
Să trecem împreună al anilor şirag
Încătuşaţi în pace, credinţă şi iubire!

Vulcan-19-10-2014     Maria Luca