Categorie: POEZII

Mai plâng în mine încă aducerile-aminte
Ruşinea şi durerea unor trăiri deşarte
Când, agăţat de lume mă antrenam în jocul
Unor dorinţe hâde de ură şi păcate!

Îmi mai aduc aminte şi mă-nfioară gândul
C-am fost cândva un om ce alerga nebun
Să strâng comori şi bani…să am un nume mare
Şi nu ştiam că totul e numai fum şi scrum!

Şi orice amintire mă doare ca o rană
Ce sângeră adesea când spre trecut privesc
Şi parcă vin reproşuri şi gânduri mă frământă
Şi îndoiala taie în omul pământesc!

Atunci privesc spre ceruri şi chem a Ta prezenţă
Şi îndurare-Ţi cer cu sufletul zdrobit…
Mai spune-mi Tatăl meu că m-ai iertat că încă
Mai sunt copilul tău salvat şi mântuit!

Mai spune-mi de iubirea ce m-a scăpat de moarte,
De haina curăţată în sângele Tău sfânt
Şi dă-mi putere Tată să nu cedez vreodată
Să mă încred în Tine şi în al Tău Cuvânt!

Vulcan-17-10-2014   Maria Luca

Într-o zi vei pleca spre un ţărm neştiut
Vei lăsa pe pământ tot ce ai, ce-ai avut…
Vei pleca într-o zi când chemat ai să fii
De Acel ce e Domn şi Stăpân în vecii…

Într-o zi drumul tău va avea un sfârşit
Pentru tot ce ai fost… pentru tot ce-ai iubit…
Viaţa ta va avea un final într-o zi
Şi-o răsplată în cer negreşit vei primi!

Azi eşti tânăr, ferice plin de zel şi avânt
Ţi se pare că veşnic vei trăi pe pământ
Dar să ştii dragul meu, totul are-un sfârşit
Nu ştii anul, nici ziua când momentu-a venit…

Şi-ai să pleci de aici fără bani şi averi,
Fără atâtea comori ce acuma le ceri…
Vei avea pumnii goi… singur tu vei pleca
Iar ce-ai strâns sus în cer doar atât vei avea!

Deci, cât încă mai eşti pe pământ călător
Cât mai curge în tine al vieţii izvor
Te întoarce la Tatăl şi atunci vei avea
Cea mai scumpă comoară care e Ţara Sa!

Vulcan-16-10-2014    Maria Luca

De nu ne-ai fi lăsat Isuse a ochilor izvoare
Să ne aducă mângâiere în clipe de-ncercare
O, cât de greu am fi trecut prin valuri şi dureri
De n-ar fi fost izvorul care ne dă prin el puteri!

De n-ar fi lacrimile Tată cum ar mai plânge duhul
Când norii grei de-ngrijorări întunecă văzduhul
Şi cum am mai putea păşi spre zările albastre
De n-ar fi lacrima oglinda mulţimilor de astre!

O, Doamne ne-ai lăsat în dar atâtea lucruri bune
Dar cum e lacrima nimic nu-i preţios pe lume
Căci Tu o strângi în pumnul Tău… comoară minunată
Ce o păstrezi în veşnicii cu dragoste de Tată!

Vulcan-15-10-2014    Maria Luca

Doamne, cât de minunată
Este orice dimineaţă
Când privesc lumina-n zare
Şi mă mângâie pe faţă…
Când mă-ntâmpină în zori
Triluri mii de păsărele
Atingând sufletul meu
Parcă îmi vorbeşti prin ele…
Şi îmi spui că mă iubeşti
Că am preţ în ochii Tăi
Tu mă porţi pe braţ de Tată
Peste munţi înalţi şi văi…
Te zăresc în orice floare
Ce mă-mbată cu parfum,
Eşti în fiecare zâmbet
Ce mă-ntâmpină pe drum…
Eşti în viaţa mea iubire
Şi speranţa ce-mi dă viaţă…
Doamne, cât de minunată
Este orice dimineaţă!!!

Vulcan-15-10-2014     Maria Luca