Categorie: POEZII

Cât de mare-I Dumnezeu?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaCât de mare-I Dumnezeu?
Mă întreabă fiul meu…
Este poate cât o mare?
Cât un munte? Cât e oare?

Cum s-ajung la El şi eu
Dacă-I mare Dumnezeu?
Unde oare să-L găsesc
Ca să-I spun că Îl iubesc?

Dragul meu… tu eşti prea mic
Să-nţelegi… să îţi explic…
Dar de vrei, Isus va sta
Chiar în inimioara ta!

Vulcan 09.01.2014     Maria Luca

Nicodim

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Cu faldurile ei întunecate
Domneşte noaptea pe Ierusalim;
Se sting încet cele din urmă şoapte
Numai un om se furişează-n noapte.
Unde te poartă paşii, Nicodim?

Fruntaş iudeu şi fariseu de seamă
Cu crezul tău în inimă şi-n gând,
Plăteşti învăţăturii tale vamă
Şi în religie îţi cauţi hrană,
Dar totuşi simţi că ai rămas flămând.

Te-a adăpat a legilor fântână
Dar setea ţi-e un foc nepotolit,
Şi în religie, ca-ntr-o grădină,
Ai căutat izvoare de lumină
Dar întunericul te-a copleşit.

Acum, prin bezna care te-nfăşoară,
Te-ndrepţi spre un Învăţător divin
Să cauţi pacea ca pe o comoară,
O pace sfântă ce din cer coboară;
Du-te, Isus te-aşteaptă, Nicodim!

Afară bezna se îndepărtează
Cedând în faţa lunii cu halou,
În casă viaţa ţi se luminează
Când adevărul vine ca o rază:
Startul spre Cer e naşterea din nou!

Tu ţi-ai sfârşit acum drumul prin noapte
Căci în Isus Lumina ai găsit,
Dar paşii tăi şi urmele lăsate,
Urme în piatra vremilor săpate,
Conduc şi azi drumeţul rătăcit.

Conduc pe cel ce sincer îşi doreşte
Lumina harului, venind de sus,
Şi-n care adevărul străluceşte:
Nu, o religie nu mântuieşte,
Ci mântuirea este la Isus!

Vulcan 6 martie 2010     Simion Felix Marţian

Sunt ochii tăi izvoare nesecate…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Plângi…e oare dorul ce te poartă
Cu gândul spre albastrul nesfârşit?
E poate glasul ce-ţi şopteşte tainic:
„Veghează fiul Meu, căci veşnic te-am iubit!”

Ţi-e inima prea plină de iubire
Şi-atuncea lacrimi curg…şi nu-nţelegi
Cum plânsul e născut din fericire
Şi-aduce bucurie când nopţile veghezi!

Sunt ochii tăi izvoare nesecate
Ce curg mărgăritare fără preţ
Şi-acolo sus în ceruri vor deveni comoară
Culese cu iubire de-un Împărat Măreţ!

Vulcan-15-01-2014     Maria Luca

Dor de alb

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Felix  “Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.” (Ps.51:7)

Mă-nfior ca de-o minune,
Simt plăcere şi uimire
Când îmi stăruie-n privire
Albul coborând pe lume.

Fulgii mari în zbor de fluturi
Vătuind sădesc tăcere
Şi o linişte-n cădere
Aminteşte de-nceputuri.

Dar pe neaua nesfârşită
Mă simt pata de culoare
Care maculează,doare,
Şi-aş dori să mă înghită.

Să se-nchidă acolada
Peste trupul ca o pată
Şi din contopirea dată
Să ies alb cum e zăpada.

Dar aceasta-i amăgire,
O iluzie deşartă,
Eul ce păcatul poartă
Cere-o altă contopire.

Adâncindu-mă în hristic,
Hristicul domnind în mine,
Voi vedea că albul vine
Nu de nea, ci…albul mistic.

Ninge greu de-a lungul zării,
Albul a-nvelit pământul,
Dar minunea-i când Preasfântul
Dă zăpezile iertării.

Vulcan  25.ian.2012    Simion Felix Marţian

Uneori….

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Uneori mă opresc să ascult un ecou
Ce adie prin timp şi-mi vorbeşte din nou…
Străbătând constelaţii, transformat în Cuvânt
Dumnezeu îmi vorbeşte…mie…pumn de pământ!

Uneori paşii mei se opresc…şi ascult
Peste munţi, peste văi, peste-al lumii tumult
O mulţime de voci ce se-nalţă spre zări
Împletite în rugă, în suspin şi cântări!

Uneori mă opresc şi o mână întind
Către cel ce-a căzut….şi cu drag îl cuprind…
Cu o vorbă ce-alină şi un zâmbet duios
Pornim împreună iar ţinta-i Cristos!

Uneori mă proştern şi Te chem…şi mi-e dor
Să Te simt blând Isus…şi pornesc iar în zbor…
Cu-al meu gând mă înalţ străbătând galaxii
Şi Te chem …şi Te caut…Oare când ai să vii?

Oare când va fi clipa când voi spune deschis
Sunt aici cu Isus şi acesta nu-i vis…
Nu va fi „uneori” ci prin Harul Divin
Voi trăi pe vecie lângă Domnul! Amin!

Vulcan-14-01-2014    Maria Luca