Categorie: POEZII

Sonetul dragostei

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

FelixCât porţi încă desaga de drumeţ,
Şi pui lângă merinde sentimente
Ca într-un amalgam de elemente,
Mai crezi că fiecare are-un preţ.

Aşa, chiar şi iubirii evidente
Îi pui alături doza de dispreţ,
Lăsând în urmă gustul pădureţ
În inima cu bucurii absente.

Abia când vii smerit la Tabernacol,
Îndepărtându-ţi propriul tău “eu”
Ca pe un incomod, un greu obstacol,

Vei şti ce-i dragostea la apogeu,
Rostind apoi, uimit ca de-un miracol:
Izvorul dragostei e Dumnezeu!

Amin
Vulcan, 18 ianuarie 2014     Simion Felix Marțian

Rămâi cu noi, Tu… Soare din vecii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaTrezit din amorţeala unei ierni
-Ce trebuia să fie şi nu este-
Un lujer firav se-nălţa spre soare
Şi se-ntreba uimit…de ce e oare
Atât de singur peste văi şi creste?

Privea înfiorat în jurul lui
La frunzele căzute în ţărână,
La petele de-un alb imaculat
Ce pe alocuri încă s-au păstrat
Ca semn că iarna încă va să vină…

Şi-ncet… încet… cu fiecare zi
Creştea plăpând… de soare mângâiat…
Dar a venit o noapte cu ninsoare
Ce şi-a cenut zăpada peste floare
Iar lujerul firav, a îngheţat!

La fel e omul ce în noaptea lumii
Trăieşte singur, fără Dumnezeu…
El nu-nţelege dragostea de Tată…
Nu vede-n jur lumina şi încă mai aşteaptă
Să vadă-n depărtare sclipiri de curcubeu!

Iar dacă vin ispite şi-ncercări
Pe marea vieţii, vrând să îl doboare,
Va fi pierdut necunoscând Iubirea
Ce prin jertfire-aduce mântuirea
Şi prin credinţă dă eliberare!

Rămâi cu noi…Tu, Soare din vecii…
Căldura Ta să ne-ngenunche firea,
Să creştem plini de Duhul, în lumină
Şi-n anii ce prin Haru-Ţi or să vină
Să ne-nsoţească veşnică Iubirea!

Vulcan-18-01-2014    Maria Luca

Bucurie regăsită

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

FelixSă fie, oare, vântul de la nord
Sau ceaţa rece vinovată-i, oare,
De-acest tablou funest, în care doare
Nezâmbetul cu frigul în acord?

De chipurile creionate-n gri
Să fie briciul gerului culpabil,
Într-un tablou cu amărui palpabil,
Neîncadrat de rama „a zâmbi”?

Vezi cocârjate umbre cenuşii
Purtând povara grijilor în spate,
Care umblând pe căi întunecate
Îşi lasă zâmbetul la… datorii.

Putem să achităm şi ger şi vânt,
Căci vinovată de această boală
Este dorinţa de agoniseală
Care ne ţintuieşte de pământ.

Şi-acest „mai mult” insiduos şi greu.
Venind cu-a-ngrijorărilor oştire,
Face din bucurii doar amintire
Şi-L lasă la trecut pe Dumnezeu.

Hei, oameni buni din tristul meu tablou,
Care avizi fugiţi după miraje,
La Dumnezeu se pot lăsa bagaje
Şi regăsindu-L să zâmbiţi din nou!

Nu vă mai ancoraţi în efemer
Gonind, prin zbucium, bucuria-afară;
Lăsaţi la El a grijilor povară
Şi-o să vă bucuraţi şi-aici… şi-n cer!

Amin
Vulcan, 18 ianuarie 2014    Simion Felix Martian

Mama mea….

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaEşti raza mea de soare,
Eşti zâmbet şi culoare,
O zână din poveşti
În viaţa mea tu eşti…
Cu drag mă ocroteşti
Şi-mi spui că mă iubeşti,
Alini suspinul meu
Şi-mi spui de Dumnezeu…
Mă-nveţi să fiu mai bun
Prin tot ce fac şi spun…
Cu tine-ngenunchez,
Pe Domnul Îl urmez…
Cu tine-s liniştit
Ştiind că sunt iubit
Şi-nvăţ cum să trăiesc
Să iert şi să iubesc…
Şi-n orice clipă-aş vrea
Să-ţi spun mămica mea
Ce mult te preţuiesc,
Ce mult eu te iubesc!

Vulcan 04.01.2014     Maria Luca

Rămâi cu mine…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaRămâi cu mine… nu pleca, rămâi…
Tu eşti Iubirea… dragostea dintâi…
Prin Tine-am învăţat cum să iubesc
Pe cei din jur şi-n dragoste să cresc!

Rămâi cu mine… Stânca mea Tu eşti
Mă însoţeşti şi-mi spui că mă iubeşti…
Când, obosit, pe cale şchiopătez
Tu mă ridici şi-mi spui să Te urmez!

Rămâi cu mine…Tu eşti Dumnezeu
Mă ocroteşti pe cale când e greu…
Eşti dorul ce mă poartă-n veşnicii…
Rămâi cu mine… nu pleca, rămâi!

Vulcan-17-01-2014    Maria Luca