Categorie: POEZII

Ce folos?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaCe folos să ai în viaţă
Prieteni mulţi şi bogăţii
Dacă îţi lipseşte pacea
Din adâncul inimii!

Ce folos să-ntinzi o mână
Unui frate ce-a căzut
Dacă să îl ierţi, din suflet,
Niciodată n-ai putut!

Ce folos un zâmbet fals
S-afişezi pe chipul tău
Dacă n-ai iubirea sfântă
Ce o dă doar Dumnezeu!

Ce folos să strângi comori
Ce se strică, ruginesc,
Dacă n-ai comori în ţara
Unde-I Mirele ceresc!

Ce folos să treci prin viaţă
Preţuit de-ntreaga lume
Dacă-n cartea ce-i în ceruri
Nu e scris şi al tău nume!

Nu-i nimic mai onorabil,
Nu-i nimic mai de folos
Decât să te-nchini umil
Jos, la crucea Lui Cristos !

Vulcan-16-11-2013      Maria Luca

Să poţi ierta… să poţi iubi!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaSă poţi ierta… să poţi iubi
Chiar dacă doare şi e greu…
Când cei din jur privesc cu ură
Rămâi un fiu de Dumnezeu!

Să poţi iubi… să poţi ierta
Când vorba dură te răneşte…
Când lacrimi izvorăsc năvalnic
Rămâi pe Stâncă şi… iubeşte!

Să poţi ierta oricât de greu
Îţi pare-acum… Însă tu ştii,
Doar Dumnezeu îţi dă putere
Să poţi ierta… să poţi iubi!

Vulcan-16-11-2013      Maria Luca

Dor de ploaie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Simion Felix Marțian„Să picure cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! 
Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea, şi să iasă totodată din el izbăvirea! 
Eu, Domnul, fac aceste lucruri.” (Isaia 45:8)

Plouă cu sete, plouă obsesiv,
O curgere de cenuşiu şi rece
Care din streşini muşcă agresiv,
Şi tot decorul gri şi sugestiv
Pare-n durerea ploii să se-nece.

Din umezeala fiecărui strop
Pământul până-n miezul lui se-nmoaie
Înfăşurat în ploaie ca-ntr-un snop,
Şi-nconjurat de-acest imens potop
Simt că mă prinde-aşa un dor de…ploaie.

Sătul de gri, de rece şi de ud,
De îmbibarea lumii-n răutate,
Din doruri care-n mine se exclud
Îl strâng la piept pe-acesta, încă crud,
Un dor de ploaie şiroind… dreptate.

Şi îmi anin, crezând, dorul de nori,
De norii picurând neprihănire
În stropi de pace, armonii, culori,
Un şiroit din zori şi până-n zori
Născând o tihnă dincolo de fire.

Mi-e dor să văd cum brazde se deschid
Sub stropii grei de binecuvântare,
Şi din pământul până ieri arid
Cum se înalţă către cer, candid,
A mântuirii mult dorită floare.

Acesta-i dorul meu, un dor intens
De ploaia sfântă-a curgerilor line,
Şi cum Cuvântul sfânt îi dă un sens
Pun dorul meu alături de-un nor dens
Şi le încredinţez în mâini divine.

Amin
Vulcan, 14 noiembrie 2013            Simion Felix Martian

Sonetul trezirii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Se mai desprinde-o lacrimă şi-un vis
Din încleştarea timpului cu viaţa
Şi-apoi, triumfătoare, dimineaţa
Deschide cerul larg spre paradis!

Maria LucaCântările se-nalţă…se risipeşte ceaţa…
Nu mai e loc acum de compromis
Când cerul mângâierii e deschis
Şi I-am simţit şi dorul şi dulceaţa!

Cântaţi cu bucurie acei ce-aţi auzit
Cuvântul ce dă viaţă şi pace şi iubire…
Aduceţi osanale căci Cel ce s-a jertfit

Acolo, pe o cruce, s-aducă mântuire
Vă cheamă  pe acei ce L-aţi iubit
Să vă conducă acasă -n nemurire!

Vulcan-15-11-2013      Maria Luca

Te-aştep, flămând de iubire…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaPăşesc
Cu teamă ascunsă
Prin toamnă şi frig…
Cu vântul tovarăş
Te chem şi Te strig…

Alerg
Cu frunze în plete
Şi doruri ce plâng…
Te caut printre stele
La piept să Te strâng…

Mă doare
Un crud ruginiu,
Mantaua de ceaţă
Ce-ascunde perfid
Speranţă şi viaţă…

Te-aştept
Flămând de iubire,
Flămând de Cuvânt
Să vii Primăvară
Cu Soare şi cânt!

Vulcan-13-11-2013      Maria Luca