Binecuvântat…


 

Binecuvântat e omul
Ce-I slujește Lui Isus
Și îngenuncheat la cruce
Caută dragostea de sus…
Binecuvântat când vine
Fericit, la casa Lui
Și cu-ntreaga sa ființă
Se închină Mielului…

Binecuvântat e omul
Ce pășește către cer
Și Îl are pe Isus
Stâncă-n traiul efemer…
Binecuvântat când mâna
O întinde spre sărman
Și-are-n inimă iubire
Și nu-i este vorba-n van…

Binecuvântat e omul
Ce Cuvântul cercetează
Și a Lui învățătură
Viața-ntreagă o urmează…
Binecuvântat e-acela
Care strigă ne-ncetat
Fără teamă sau rușine:
”Sunt un fiu de Împărat!”

Vulcan-16-09-2017      Maria Luca

Ești așa de minunat!


 

Doamne, cât de minunat
Chipul să Ți-L pot vedea
Într-o rază ce străluce
Și în fiecare stea…
Glasul tainic să-Ți ascult
În al păsărilor cânt
Și iubirea să Ți-o simt
Peste tot pe-acest pământ…

Doamne, cât de minunat
Zi de zi să Te slăvesc…
Sufletul să-Ți spună-n rugă
Cât de mult eu Te iubesc…
Strigă marea și pământul,
Stele, cer, tot ce-ai creat
Se unesc în dulce cântec:
Ești așa de minunat!!!

Vulcan-15-09-2017     Maria Luca

Mă iartă Doamne!


 

Mă iartă Doamne pentru gândul sumbru
Ce încă rătăcește-n mintea mea…
Mă iartă pentru teama ce m-apasă
Și-mi ține încleștată inima…

Mă iartă Tată pentru rugăciunea
Ce n-am rostit în ceas de cercetare…
Mă iartă pentru cântul ne-cântat
În zilele de har și sărbătoare…

Mă iartă Doamne pentru-atâtea lacrimi
Ce fără rost s-au scurs și m-au durut…
Mă iartă pentru pâinea ne-mpărțită
Când cel de lângă mine n-a avut…

Mă iartă Tată pentru vorba dulce
Ce a rămas tăcută în ungher…
Mă iartă pentru lucrurile toate
Ce nu le merit, totuși Ți le cer…

Atât de slabă mi-e ființa Doamne
Dar dragostea din mine zilnic crește
De-aceea iar, Te rog cu umilință:
”Mă iartă Doamne și mă curățește!”

Vulcan-14-09-2017     Maria Luca

Dragostea de Dumnezeu!


 

Doamne, ce ai pus în mine
Dorul tainic să-mi aline
Când privesc tânjind spre stele
Eu cu dorurile mele
Și tot caut…tot caut ceva
Răscolind prin orice stea?

Doamne, spune-mi ce mi-ai dat
Când e cerul înorat
Eu să pot zâmbi spre senin
Să șterg lacrimi și suspin
Și să cânt…să cânt mereu
Slava Ta de Dumnezeu?

Doamne, ce mi-ai pus în piept
De cu-atâta dor Te-aștept
Și Te caut în orice floare,
În tot ce-ai creat sub soare?
”Fiica mea, să știi ai vrea?
Eu ți-am dat Dragostea Mea!”

Vulcan-13-09-2017     Maria Luca

Sonet atemporal


Ceas

Îmi plouă-n gânduri ticăituri seci
Și cad secunde-n ploaia agasantă,
Ca, țintuit de-a timpului secantă,
Să simt că am pe zile ipoteci.

Pendula mă marchează obsedantă
Făcându-mă prizonier pe veci,
Dar simt că sunt către netimp poteci
Și către evadare variantă.

Da, am găsit sub ploaia de secunde
Umbrela veșniciei, un trofeu
Care de timp și cursul lui m-ascunde,

Eternitatea fiind…rostul meu,
Eliberat de „cum?”, de „când?”, de „unde?”,
Când cu Cristos m-ascund în Dumnzeu!

Simion Felix Marțian
Ciceu Giurgești, 8 septembrie 2017