Categorie: POEZII

Păstrează alb al tău veşmânt

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Mai curge timpul pentru tine…
Pe cer mai străluceşte-o stea…
Pe drumul vieţii cu suspine
Mai poţi iubi, mai poţi ierta!

Maria LucaMai bate-o clipă orologiul
Şi alte clipe vin pe rând…
La anii tăi se-adună ani
Şi viaţa trece ca un gând!

Se duce viaţa ca un abur
Ce e luat de vânt şi dus…
Acum te vezi bătrân stingher
Iar calea ta e la apus!

E-aşa aproape Întâlnirea…
Tot mai aproape… zi de zi,
Şi vei ajunge-n Faţa Celui
Ce-a coborât din veşnicii!

O…suflete, fii treaz…veghează!
Păstrează alb al tău veşmânt
Căci nu ştii clipa când, acasă
Te va chema Cel Veşnic Sfânt!

Vulcan-29-04-2013     Maria Luca

Iubitul meu prieten, mai este încă timp….

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaPrieten drag ce-adesea te prăbuşeşti pe cale
Împovărat de grijuri, necazuri şi nevoi,
La cine cauţi tu pacea în clipe de-ntristare
Când inima-ţi suspină şi lacrimi curg şuvoi?

Spre cine glasul tău în taină se îndreaptă
Când obosit şi singur în noapte plângi, tăcut?
Când valuri fără număr lovesc în barca vieţii
La cine cauţi scăpare şi pavăză, şi scut?

Prieten drag ce-n viaţă ai alergat mereu
Să-ţi construieşti palate aicea pe pământ
Te-ai întrebat vreodată ce vei lua cu tine
Când vei ajunge-n faţa Părintelui prea Sfânt?

O…Ce durere mare te-o copleşi atuncea…
De-amarnice regrete atunci vei fi-ncercat
Când Cel ce este Veşnic va cere socoteală
De viaţa ce-ai trăit în lumea de păcat!

Iubitul meu prieten mai este încă timp
Să te întorci spre ceruri cu-ntreagă casa ta!
Cât astăzi este astăzi…Isus te mai aşteaptă
Să-ţi dăruiască pacea şi mântuirea Sa!

Vulcan-28-04-2013     Maria Luca

Sonetul crucii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Simion Felix MarţianȘi lemnul se stingea a sacrificiu,
Dezmoștenit de propria-i pădure,
Când, cunoscând sărutul de secure,
Se-ncrucișa tăcut pentru supliciu.

A-mbrățișat damnați prin vremi obscure,
Dar ce purta acum pe frontispiciu
Era-nceputul unui edificiu
În care Domnul slavei să se-ndure.

Un lemn, o cruce se-nfrățea cu slava
Sub mușcături atroce de piroane
Când lumea își scuipa spre ea otrava,

Dar Cel crucificat, prins de frisoane,
Înnobila iar, prin iertare, pleava:
Pe ei, pe noi, pe mii de milioane!

Amin
28 apr. 2013     Simion Felix Marțian

Glorificat să fii mereu Isuse…Mielule Divin!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria LucaUn zvon străbate omenirea, un zvon atât de minunat…
Al nostru Împărat trăieşte!…Isus Cristos a înviat!
Şi marea, cerul şi pământul poartă ecou-n depărtare…
A înviat Isus din moarte!…Cântaţi…vă bucuraţi popoare!

Natura iarăşi şi-a pus straie ţesute maiestos din flori
Ce-ncântă ochii-n frumuseţe şi-aduce-n inimă fiori,
Iar gândul zboară către cer… spre Cel ce este Împărat
Şi-aduce mulţumiri prin cântec căci totul este minunat!

Osana! Slavă şi mărire Celui ce viaţa şi-a jertfit
La Golgota…pe lemnul crucii să pot fi astăzi mântuit…
Ce ne-a iubit fără hotare păşind prin moarte şi prin chin…
Glorificat să fii Isuse…Stăpân şi Mielule Divin!!!

Vulcan-28-04-2013        Maria Luca

Intrarea în Ierusalim

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

A fost o zi cum n-a mai fost vreuna,
Când Te-ndreptai,Isuse,spre cetate
Pe-un măgăruş,smerit ca-ntotdeauna,
Insă vuia prin gloate,ca  furtuna,
Un clocot de speranţe înviate.

Nicicând n-ai fost primit cu-atâta soare,
Cu-atâtea flori ce-şi împleteau parfumul,
Nicicând atâtea feţe zâmbitoare
Nu s-au smerit,căzându-ţi la picioare,
Cu hainele să Îţi aştearnă drumul.

Se dezbrăcau în cinstea Ta finicii,
Punându-Ţi la picioare neprihana
Strivită-n clorofila rămuricii,
Şi gloatele strigau cu ucenicii:
Osana Împăratului,osana!

Aşa găseşti Isuse drag cu cale
Să intri-n inimi,ca şi în cetate,
Întâmpinat cu imnuri,osanale,
Călcând pe-ale smereniei petale
Şi înviind speranţele uitate.

A fost o zi când am trait sublimul,
O zi ce stăruie şi tot în prag e
Când eu,neînsemnatul,anonimul,
Te-ntâmpinam ca şi Ierusalimul
Când Te-ndreptai spre el dinspre Betfaghe.

Dar în cetate-ai cunoscut trădarea,
Triumful Tău s-a transformat în dramă
Când fila-ntoarsă a-nsemnat schimbarea,
Şi plini de ură cereau condamnarea
Cei ce Te-au aclamat,gloata infamă.

Eu însă vreau,Isuse,cu ardoare
Ca şi-n cetatea mea interioară
Să fiu mereu ca la întâmpinare,
Ca prin vorbire,faptă sau umblare
Să nu Te răstignesc a doua oară.

Amin
Vulcan,Apr.2008     Simion Felix Marțian