De ce priveşti cu-ngrijorare?


Maria LucaDe ce cu ochi înlăcrimaţi
Priveşti spre ceul înorat?
Nu ştii că dincolo de nori
E cel ce-n braţe te-a purtat?

Când rătăceai pierdut şi singur
În groapa neagră de păcat
S-a aplecat cu drag spre tine,
Te-a ridicat şi te-a salvat!

Iar tu, acum, cu-ngrijorare
Priveşti spre viitor plângând
Deşi ţi-a spus: „Voi fi cu tine
Şi nu te voi lăsa…nicicând!

De-ar fi să treci prin foc şi apă
Voi fi acolo pentru tine…
Voi potoli furtuni şi valuri
Şi nu îţi va lipsi vreun bine!”

De ce suspini şi te-ndoieşti?
Nu ştii că ai în cer un Tată
Ce-ţi dă putere-n încercări
Şi nu te lasă niciodată?

Ridică-ţi ochii către ceruri
Cerându-I milă şi-ndurare
Şi-atunci va coborî prin Duhul
Şi îţi va da eliberare!

Vulcan-08-01-2013     Maria Luca

Lângă Domnul


Maria LucaCât de bine-i lângă DOMNUL
Când atâtea vânturi bat…
EL e stânca de scăpare
EL e DOMN şi ÎMPĂRAT!

Cât de bine-i lângă ISUS
Când ţi-e sufletu-ntristat…
E balsam şi mângâiere
Căci e DOMN şi ÎMPĂRAT!

Cât de bine-i lângă TATĂL
Când ispite te-au cercat…
EL îţi dă puteri pe cale
Căci e DOMN şi ÎMPĂRAT!

Ce plăcut e-n rugăciune
Când, cu sufletul curat
Îţi înălţăm osanale
Sfinte DOMN si ÎMPĂRAT !

Vulcan 22.11.2010    Maria Luca

Prietene ce treci prin încercare…


Maria LucaPrietene ce treci prin încercare
Şi drumul către casă-ai rătăcit,
Pe cine-ai luat cu tine în umblare?
În suferinţă cine te-a iubit?
Şi cine ţi-a dat sprijin şi-alinare?

Mereu te-ai încrezut în forţa ta
Şi ai sperat să ieşi biruitor,
Dar câtă pustiire în inimă era…
Ce trist priveşti acum spre viitor
Când nu zăreşti lumina si noaptea este grea!

Opreşte-te o clipă… numai una,
Din goana ce-ai pornit-o pe pământ…
Nu vezi că valuri bat şi şuieră furtuna?
Nu simţi că ai nevoie de Cuvânt
La cârma vieţii tale… ca să primeşti cununa?

Opreşte-te şi-ascultă…e glasul ce te cheamă
Să te întorci la Tatăl din viaţa ta de chin,
Alungă îndoiala, alungă orice teamă,
La pieptul Lui simţi-vei iubire şi alin

Vulcan 10.02.2011    Maria Luca

Ioan Botezătorul


“Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…”(Marcu 1:2b)

Simion Felix MarţianCând se-ntorcea istoria spre soare
Şi era mântuirii-abia mijea,
Un glas de tunet, cu înflăcărare,
Vestea o cale ce se deschidea.

Intra în eră Antemergătorul
Ce cobora prin timp din prorocii,
Să pregătească el, Botezătorul,
O cale pentru Cel din veşnicii.

Vorbea de pocăinţă şi iertare,
Despre mărturisire şi botez,
Iar vorbele, adesea tăietoare,
Intrau adânc în inimi, până-n miez.

N-a cunoscut până atunci Iordanul
Aşa un val vuind spre valul său,
Căci gloatele veneau cu tot elanul
Voind să-ntoarcă spatele la rău.

Le-a mai vorbit Ioan de Cel ce vine,
El pregătindu-I calea spre norod,
Dar zborul său înaripat spre bine
S-a frânt de răutatea lui Irod.

S-a stins Ioan, profet cu glas de clopot,
Dar nu-nainte de-a fi auzit
Din faptele reverberând în ropot
Că Cel ce vine… deja a venit.

A fost un glas ce-a răscolit pustia
Şi ca ecou s-a consumat, vibrând;
În bezna vremii a purtat făclia
Şi tot ca ea s-a mistuit, arzând.

Amin
Vulcan, dec. 2010    Simion Felix Marţian

Botezul Domnului


Felix MarţianPrin mâluri, prin nisip, prin bolovani
Iordanu-şi poartă vălurat povara
De amintiri cu lupte, cu duşmani,
Dar dincolo de toate, peste ani,
Ţâşneşte clipa de la Betabara.

Atunci Ioan, chemând, înflăcăra,
Căci pentru cer el a aprins scânteia,
Iar cine-l auzea se boteza,
Şi-n urma tuturor se-apropia
Isus din Nazaret, din Galileea.

Recunoscând Mielul lui Dumnezeu,
Profetul a rostit cu umilinţă:
“O, nu se poate să Te botez eu,
Când ştiu, simţind adânc în duhul meu,
Că eu de-al Tău botez am trebuinţă.”

Punct crucial, arzând în infinit,
Când Cel divin încuraja umanul:
“Să împlinim ce trebuie-mplinit”,
Apoi Isus spre apă a păşit
Şi în botez L-a-mbrăţişat Iordanul.

S-a înteţit minunea când din cer,
De unde veşniciile se-adapă,
A coborât, în chip de porumbel,
Duhul lui Dumnezeu peste Acel
Ce, botezat, ieşea atunci din apă

Şi-un glas divin din cer s-a auzit
Împrăştiind în patru zări tăcerea,
Un glas ce cu tărie a rostit:
“Acesta-i Fiul Meu Cel preaiubit
În care Îmi găsesc toată plăcerea.”
***
Suntem şi noi cu toţii botezaţi,
Şi-n Cel născut la cumpănă de ere
Am fost de Tatăl nostru înfiaţi,
Dar, oare, putem fi încredinţaţi
Că şi-n noi Îşi găseşte El plăcere?

Amin
Vulcan, 4 ian. 2011     Simion Felix Marţian