Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
Petale ce mor zgribulite
Şi frunze purtate de vânt…
Speranţe piedute în ceaţă
Ce-ascunde al toamnei veşmânt.
O muzică sumbră adie
Prin crengile goale, pustii…
Şi gânduri ce-aleargă în noapte
Să-nvie uitate amintiri.
Un cer care plânge ades
Cu lacrimi de ploaie şi dor…
Iubirea ce-şi caută-adăpost
Cu aripi deschise în zbor.
E toamnă… e-un tot ruginiu
Ce-a prins în tentacule viaţa…
Dar sus, după nori, e un Soare
Ce-aduce în suflet speranţa!!!
Vulcan-20-09-2012 Maria Luca
Doamne, Tatăl meu din ceruri, vin acum în faţa Ta…
Eu, umilul Tău slujbaş mă proştern în rugăciune
Să Te rog Părinte Sfânt să mă-mbraci cu haina sfântă
A credinţei nentinate şi să-mi dai înţelepciune!
Dă-mi înţelepciune Doamne, să-nţeleg al Tău Cuvânt
Când în cămăruţa mea mă aplec să-L cercetez…
Dă-mi cuvinte iscusite să-L vestesc neâncetat
Şi mă fă lumină vie în popor să luminez!
Mă îmbracă cu putere şi dă-mi Harul Tău, Isus,
Să conduc pe calea-ngustă pe toţi cei ce te slujesc,
Să fiu omul din spărtură şi străjer ce strigă-n noapte,
Mă învaţă Domnul meu, cum să iert şi să iubesc!
Şi când valuri vor veni să aducă tulburare
Şi învăţături străine se strecoară în popor,
Ţine-mi Doamne mintea trează să veghez neâncetat
Şi cu toată adunarea să Îţi cerem ajutor!
Leagă-ne Isuse scump în a lanţului iubire
Şi revarsă peste noi Duhul Tău Mângâietor,
Să avem ulei în vase, să fim treji şi vegheatori
Iar când vei veni Isuse toţi să Te urmăm în zbor!
Vulcan18-09-2012 Maria Luca
Privesc la tine, scumpă mamă,
Şi parcă mă trezesc din vis…
Ţi-e trupul slab şi obosit
Iar peste părul tău a nins.
Când a trecut măicuţă timpul?
Parcă mai ieri mă legănai
Şi mă strângeai duios la piept
Când despre Domnu-mi povesteai…
Atâtea nopţi ai stat de veghe
La patul meu, când sufeream,
Eu te priveam cu ochi uimiţi
Căci plânsul nu-ţi înţelegeam!
Când pe genunchi strigai spre ceruri
Numele meu era rostit,
Şi mijloceai la Dumnezeu
Să-ţi fie pruncul ocrotit!
Ce repede trecut-au anii…
Acuma am şi eu copii,
Şi eu, mă rog la Dumnezeu
Să-i ţină în credinţă vii!
Dar când mă uit la tine mamă
Din nou mă văd copilul tău…
Şi pentru că te am în viaţă
Îi mulţumesc Lui Dumnezeu!
Vulcan-16-09-2012 Maria Luca
Privesc către cer şi aştept
Din slavă, pe nori, să revii…
Povara e parcă mai grea
Iar inimile-s reci şi pustii!
Iubirea ce-odată ardea
Abia mai clipeşte acum…
Străjerul adoarme în noapte
Şi spinii crescut-au pe drum!
Privesc cu nădejde spre cer
Şi sper c-ai să vii în curând…
E lumea robită-n păcat
Şi-o văd către hău lunecând!
Îmbracă-ne Doamne-n lumină
Prin Tine lumină să fim…
Şi pune iubirea în inimi
Prin Tine mai mult să iubim!
Să ducem în lume Cuvântul
Şi vestea salvării divine,
S-aprindem speranţa pierdută,
Nădejdea şi dorul de Tine!
Ridică-Ţi prin Har lucrătorii
Căci holdele iată…sunt gata!
Mai pune uleiul în vase
Cu toţi să strigăm:” Maranata!”
Vulcan-06-09-2012 Maria Luca
Istoria martirilor se scrie
Filă cu filă-n vreme, an de an,
Să fie peste secole făclie
Şi prima filă, vie mărturie
Scrisă cu sânge, e a lui Ştefan.
Diacon plin de har şi de putere,
Plin de credinţă, plin de Duhul Sfânt,
Ştefan frângea prin rugă bariere
Lărgind Împărăţia cu putere,
Cu forţa ce se află în Cuvânt.
Purtând în inimă pacea divină
Ştefan vestea salvarea tuturor,
Dar cei din beznă, beznei se închină
Şi nedorind să vină la lumină,
Minţind, l-au dus să-l judece-n Sobor.
Minciunile ţeseau învinuirea
În încercarea de a-l judeca,
Dar ura lor nu-i atingea sfinţirea
Şi i-a cuprins pe toţi din jur uimirea
Căci faţa-i ca la îngeri strălucea.
S-a apărat dârz, apărând credinţa,
Şi chiar a devenit acuzator
Descoperindu-le nesocotinţa,
Şi-aceasta i-a adus pe loc sentinţa
Ţâşnind înveninat din ura lor.
Netulburat de ura din mulţime,
El şi-a-ndreptat privirile în sus
Şi dincolo de zările senine
Văzut-a cerul şi, în slăvi divine,
La dreapta Tatălui stând pe Isus.
Tablou divin, vedere grandioasă,
Imagini dătătoare de puteri
Ce contrastau cu scena odioasă
Ce a urmat, când ura sângeroasă
Ajunsă-n clocot, provoca dureri
Căci pietrele cădeau ca şi o ploaie
Pe trupul frânt cu suflet neînvins,
Dar el în ruga-i ca o vâlvătaie
Cerea pentru a gloatelor şuvoaie
Iertarea cerului, apoi s-a stins.
***
Exemplu-nălţător pentru oricine
De-a fi până la moarte credincios
Chiar şi când lovitura pietrei vine,
Căci Cel ce şterge lacrimi şi suspine,
Punându-ne cununa, e Cristos.
Amin
Vulcan, nov. 2007 Simion Felix Marţian
