Categorie: POEZII

Îmi plânge sub talpă o frunză strivită
Şi gându-mi aleargă bezmetic prin ploaie
Să caute o rază, un far ce străluce
Prin ploaia ce curge din ceruri, şiroaie…

Departe…se-aude a vântului strună
Cântând printre ramuri sinistru şi fad…
Din nou şi-a pus toamna mantaua zburlită
De nouri, de şoapte şi frunze ce cad…

Pornesc fără ţintă… cu ploaia tovarăş
Pe urme pirdute prin ceaţă şi frig…
Mă doare pustiul şi dorul de soare…
Prin toamnă alerg, Te caut şi Te strig!

Adesea prin viaţă rătăciţi alergăm
Căutând fericirea şi un strop de iubire
Şi-n goana nebună nu ştim, nu vedem,
Că-n ceruri ne-aşteaptă Acel Veşnic Mire!

Şi vânturi ne bat, şi valuri lovesc
În barca vieţii şi-aşa zdruncinată…
Şi parcă nu ştim să cerem salvare
A Celui ce-I Soare, şi Scut dar şi Tată!

El stă şi aşteaptă să facem un pas
Şi-apoi, cu iubire, în inimi coboară,
Aduce cu El speranţă şi pace
Şi-n suflet e cald…şi e iar primăvară!

Vulcan-25-09-2012    Maria Luca

Te-ai gândit vreodată, prietene iubit,
Că şi pentru tine Isus a murit?
Acolo, pe cruce, în palme-a săpat
Şi numele tău, să poţi fi salvat!

Oare-ai înţeles imensa Iubire
Ce L-a dat la moarte, să ai mântuire?
Coborât din ceruri, Prunc nevinovat,
A-nfruntat calvarul pentru-al tău păcat!

Ai privit în jur, să vezi ce splendoare
Te-nsoţeşte zilnic, în a ta umblare?
Tot ce din iubire Domnu-a făurit
Pe acest pământ, să fii fericit?

Te-ai gândit vreodată, prietene al meu,
Care-i rostul tău, dat de Dumnezeu?
Pentru ce trăieşti pe acest pământ
Trist şi călător ca o frunză-n vânt?

Stai o clipă numai…stai şi te gândeşte…
Este Cineva ce mult te iubeşte
Şi te ocroteşte zi de zi, mereu
Cu dragoste sfântă…este Dumnezeu!

Azi dacă-I auzi vocea minunată
Nu mai zăbovi! Este al tău Tată
Ce te-a aşteptat ani la rând să vii
Şi ţi-a pregătit casă-n veşnicii!

Vulcan-23-09-2012     Maria Luca

De-ar fi să trec prin valea morţii
Eu nu mă tem de nici un rău,
Căci am în ceruri, sus, un Tată
Care mă ia pe braţul Său!

Şi dacă paşii m-ar purta
Sub soarele dogorâtor,
La umbra aripilor Sale
Găsesc izvorul salvator!

De-ar fi să mă izbească valuri
Şi marea vieţii să mă-ngroape…
Eu ştiu că Tu-mi deschizi cărări
Să mă pot duce mai departe!

Cu Tine, Doamne, trec prin foc
Şi nu mă tem de nici un rău
Căci mă încred în Braţul Tău
Părinte veşnic, Dumnezeu!

Vulcan-19-09-2012    Maria Luca

O lacrimă ascunde un univers întreg,
Un univers de zâmbet, de cântec sau dureri,
O lacrimă adună sclipiri de curcubeu,
Eliberează inimi, aduce mângâieri.

O lacrimă-i izvorul ţâşnind ca un şuvoi
Din inima prea plină şi gândul nerostit…
O lacrimă-i dorinţa de-a te-nălţa spre stele,
De a iubi mereu, de-a te simţi iubit.

O lacrimă e puntea ce duce la Isus
Când stai în rugăciune, în sfântă părtăşie,
O lacrimă vorbeşte mai mult decât pot spune
Cuvintele-nşirate…o sută, sau o mie.

O lacrimă devine în ceruri o comoară
Ce-i strânsă pic cu pic de Mirele Ceresc…
Şi-acolo-n veşnicie va deveni cunună
Ca sfântă răsplătire a celor ce-L iubesc!

Vulcan-21-09-2012    Maria Luca