Categorie: POEZII

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17)

Din vremi străvechi, din zorii omenirii,
Aleargă filozofi după-adevăr
Cu-nţelepciunea lor supusă firii
Şi, neştiind Cuvântul împlinirii,
Despică-n patru firele de păr.

Căci adevărul este închinare
Pentru adevăraţii-nchinători,
E, prin cunoaştere, eliberare
De-aceea astăzi, cu înflăcărare,
Îţi suntem, Doamne, recunoscători.

„Ce-i adevărul?” – întreba retoric
Pilat, atuncea când Te judeca.
Era un artificiu oratoric
Însă răspunsul clar şi categoric
Era doar la un pas în faţa sa.

Căci Tu eşti Adevărul şi Viaţa,
Eşti Calea unică spre Cerul sfânt,
Tu eşti Lumina ce alungă ceaţa,
Eşti Soarele ce-aduce dimineaţa,
Da, Tu eşti Adevărul din Cuvânt!

Din vremi străvechi, din zorii omenirii,
Se tot aleargă între „da” şi „nu”
Dar Adevărul, Cuvântul zidirii,
Nu Îl cuprinde-nţelepciunea firii,
Cuvânt şi Adevăr eşti, Doamne,Tu!

Amin
Vulcan, 30-IX-2006   Simion Felix Martian

Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Ps. 119:11)

Ţi-am cunoscut iubirea de Părinte
Şi-mbrăţişările Ţi le-am simţit,
Iar de atunci, cuprins de-un dor fierbinte,
Având, neîndoios, în cer sorginte,
Vreau la picioarele-Ţi să stau smerit.

Numai o inimă necredincioasă
Mă poate despărţi de harul Tău,
Numai trăirea neevlavioasă
Cuprinsă-n rătăcire păcătoasă
M-ar face tributar al celui rău.

Dar cum nu vreau o astfel de trăire,
Ci mâini curate să ridic spre cer
Având recunoştinţa drept simţire,
Cuvântul Tău îmi este izbăvire
De-l strâng în inimă ca scut de fier.

Cuvântul Tău e Cel ce-mi dă izbândă
Şi mă îndepărtează de păcat
De-l strâng, avid, în inima flămândă,
Şi fug duşmanii care stau la pândă
Atunci când sunt cu Tatăl împăcat.

Ţi-am cunoscut iubirea de Părinte
Cu care Tu m-ai izbăvit de rău,
De-aceea, pentru a-Ți mulţumi fierbinte
Şi-a nu greşi-mpotriva Ta, Preasfinte,
Eu strâng în inimă Cuvântul Tău.

Amin
Vulcan, 29-09-2006     Simion Felix Marțian