Sărbătoarea Învierii


În fiecare an când mugurii prind viaţă
Şi pomii se îmbracă în strai de sărbătoare,
Atâta bucurie în inimi se revarsă…
Pământul se-noieşte, e sunet şi culoare.

Ce calde simfonii, ce imnuri de mărire,
Se-naltă la altare din suflet fremătând…
Această bucurie pătrunde-n adunare,
Stau fraţii deopotrivă, o inimă şi-un gând!

E timpul când se-aude mesajul minunat
Transmis de generaţii…purtat spre viitor:
„Isus e viu! Osana! Din morţi a înviat,
El, Mielul pentru jertfă, al lumii Salvator!”

Săltaţi de bucurie voi, ce-auziţi cuvântul,
Şi-l duceţi mai departe spre neamuri şi popoare…
Purtaţi în inimi pacea şi-n suflet crezământul
Că El a înviat şi ne-a adus iertare!

E viu al nostru Mire, în sânge ne-a spălat,
La Golgota pe cruce ne-a arătat Iubirea,
Acum pe toţi ne-aşteaptă în cerul prea înalt
Alăturea de El s-atingem nemurirea! Amin!

Vulcan 11 apr.2012      Maria Luca

Mister şi Înviere


Înconjurat de semne de-ntrebare
Care ţeseau un văl de-adânc mister,
Tu ai trecut prin lumea trecătoare,
Isuse,torţă călăuzitoare,
În drumul Tău din cer şi către cer.

Vii întrebări îşi căutau răspunsul
Când Te-ai născut în chip miraculos
Şi Te-a-nsoţit misterul, nepătrunsul
Mereu, când se-ntrebau: „Oare e Unsul?”
„E Cel ce vine?” „Este chiar Cristos?”

Poate a fost doar curiozitate,
Sau poate chiar erau setoşi de har,
Dar vrând să scape de-ambiguitate
Ei Te-au tratat cu agresivitate
Testându-Ţi nemurirea pe Calvar.

Divine mâini cu mângâieri sublime
Au plâns atunci cu lacrimi rubinii
Muşcate de piroane, cu cruzime,
Când răutatea clocotea-n mulţime
Şi-Ţi refuza prezenţa printre vii.

Misterul care Ţi-a-nsoţit venirea
S-a transformat în beznă pe pământ,
S-a zguduit din temelii zidirea
Când Duhu-Ţi străbătea nemărginirea
Iar trupul era pus într-un mormânt.

Dar de pe”Cine-i?”,semnul de-ntrebare
S-a deplasat, scăpat de sub control,
Pe „Unde-i?”, chestiune arzătoare
Când au văzut călăii, cu stupoare,
Că în mormânt nu-i nimeni, că e gol
***
Nu am să pot, oricât aş vrea de tare,
Să-Ţi mulţumesc Isuse îndeajuns
Că prin jertfirea Ta mântuitoare
Tu m-ai scăpat de semne de-ntrebare,
Căci înviind în mine, mi-ai răspuns.

Eu ştiu şi „cine” eşti şi ştiu şi „unde”
Căci Tu mi-ai dezlegat acest mister,
De-aceea aş dori ca orişiunde
Să pot şi eu la întrebări răspunde,
Să fiu o călăuză către cer.

Vulcan 23 apr.2008    Simion Felix Marţian

El a murit fiindcă ne-a iubit!


Pe drumul care duce spre dealul Căpăţânii
Trecea Isus purtând păcatul omenirii…
Ducea pe umeri crucea, scuipat…batjocorit,
De cei ce altădată cu ramuri L-au primit!

Pe fruntea Lui coroana de Rege, e din spini,
Se-amestecă sudoarea cu picuri de rubini,
Şi crucea-i tot mai grea iar rănile Îl dor…
O, câtă suferinţă în trupul muritor!

Ce cruntă blasfemie să răstigneşti Iubirea,
S-o pui între tâlhari…când Ea e Nemurirea!
Trei cruci se văd în zare, iar una-i pentru El,
Acel ce s- a jertfit…Hristos Emanuel!

Pe lemnul suferinţei Isus îşi bea paharul…
Întreaga omenire şi-a pus în el amarul.
Ar vrea să-l dea deoparte…e-aşa de greu să-l bea…
Dar resemnat oftează: „Să fie voia Ta!”

Se zguduie pământul şi soarele se-ascunde,
Adânc fior de groază norodul îl pătrunde:
„Era cu-adevărat un Fiu De Împărat
Dar noi L-am dat la moarte şi nu L-am ascultat!”

E pus într-un mormânt, El, Fiu de Dumnezeu,
Luând cu El, acolo, păcatul lumii, greu,
Dar s-amplinit scriptura când în a treia zi
A înviat din moarte, Hristos din veşnicii!

Un strigăt se aude ţîşnind către înalt:
„Isus e viu! E viu! Din morţi a înviat!”
Se bucură creştinii în noua dimineaţă
El a trecut prin moarte şi ne-a adus viaţă!!! Amin!

Vulcan 10 apr,2012    Maria Luca

Dealul Căpățânii


Din încreţirea scoarţei, tind spre soare
Piscuri semeţe, ce se pierd în nori.
Imaginea lor plină de grandoare
Te copleşeşte şi îţi dă fiori.

Însă nici unul n-are să rămână
Săpat în cronici şi zidit în legi,
Ca dealul cu aspect de căpăţână
Unde-a venit salvarea lumii-ntregi.

Un deal anost, lipsit de măreţie,
Că numai crucile creşteau pe el,
Avea, la cumpănă de vremi, să fie
Altar de jertfă pentru Sfântul Miel.

Pe fruntea lui s-a înălţat o cruce,
Ca axă pentru-ntregul Univers,
Pe care-un Fiu la Dumnezeu se duce
Şi izbăvirea vine-n sens invers.

Un deal care a zguduit zidirea
Şi-a-nfăşurat-o-n întuneric greu,
Când se stingea în duh Neprihănirea
Şi Dumnezeu striga spre Dumnezeu.

Din dealul cu aspect de căpăţână
Mai curge sângele izbăvitor,
Pământul sterp a zămislit fântână,
Izvor de dor, dor tămăduitor.

Vulcan martie 2007     Simion Felix Marţian

Sunt micut si mult as vrea….-pentru copii de pasti


Sunt micut si mult as vrea
sa-nteleg de ce Isus
a murit la Golgota
si-n mormant El a ajuns.

Mi s-a spus ca Dumnezeu,
pentru-ntreaga omenire,
a trimis pe Fiul Sau
sa ne-aduca mantuire.

S-a nascut dintr-o fecioara,
El, al lumii Imparat,
si-acum pentru-ntaia oara,
inteleg ce s-antamplat.

Isus a venit la noi
prin a cerului solie
intr-o lume de nevoi,
sa ne duca-n vesnicie.

Insa lumea L-a respins,
L-au batut si alungat,
dar El nu a fost invins
i-a iubit si i-a iertat.

A cutreerat pamantul
sa ne-nvete ce-i iubirea.
Unii i-au urmat cuvantul,
altii i-au dorit pieirea.

Chiar un prieten mult iubit
L-a vandut si L-a tradat.
A fost prins,batjocorit,
si de oameni judecat.

Pe dealul Capatanii ,pe o cruce,
L-au tintuit pe-al lumii Imparat.
Au tras la sorti avari sa mai apuce
o haina de pe corpul despuiat.

Ce mult Il doare trupul numai rani…
Si setea ce Il mistuie intruna…
Dar sufletul se-nalta catre zari,
acolo unde iata,El va primi cununa.

L-au pus intr-un mormant pe Salvator
dar El a treia zi a inviat
s-aduca bucurie in popor.
A inviat Isus cu-adevarat!

Iubirea de pe cruce din nou a biruit
si dincolo de moarte ,El, a iubit mereu
ia Golgota ,pe cruce,El viata si-a jertfit
sa-npace omenirea cu Domnul DUMNEZEU.

Eu sunt mic dar mult doresc
pe Isus sa-L am mereu,
si sa-I spun cat Il iubesc
caci e Fiu de Dumnezeu ! Amin!

Vulcan 25.03.2011     Maria Luca