Dragostea dintâi


„Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai pierdut dragostea dintâi.”(Apoc.2:4)

Îţi aminteşti? Credeai că e un vis
Când ai simţit imensa bucurie,
Cum nu credeai că ar putea să fie,
Venind într-un şuvoi de nedescris.

A fost momentul când M-ai întâlnit
Şi când, crezând, ai dezlegat misterul
Cum omul poate să atingă cerul
Cu primul pas făcut spre infinit.

Mergeai parcă plutind.Sau chiar pluteai?
Şi-n jurul tău era atâta soare
Când tu vorbeai de mine cu ardoare
La toţi acei ce-n cale-i întâlneai.

În zorii zilei sau în nopţi târzii,
Mereu arzând, cu dragostea-n privire,
Priveai spre Mine şi-L vedeai pe Mire
Păşind spre tine dinspre veşnicii.

Scrisoarea Mea, Carte de căpătâi,
Umplutu-ţi-a deplin şi timp şi gânduri
Şi Mă urmai cu sete printre rânduri,
Cu focul viu al dragostei dintâi.

Din părtăşie-ai făcut mod de trai
Şi Îmi vorbeai mereu prin rugăciune;
Ce timp de har şi ce comuniune,
Şi-n odăiţa ta, ce colţ de rai!

Ce clipe minunate-am petrecut!
De ce-ai lăsat să ţi se stingă focul
Şi-n inimă să nu-şi găsească locul
Iubirea minunată din trecut?

Întoarce-te la dragostea dintâi
Căci Eu, iubindu-te, te-aştept ca Mire;
Hai, regăseşte iar acea iubire
Şi-n focul ei de-a pururi să rămâi!

Vulcan 01.feb.2012   Simion Felix Marţian

Rugă


Am fost şi sunt un mic grăunte
Ce încolţeşte tot mereu
Ca să dau rod în întregime
Îi cer sprijin lui Dumnezeu

 

Am fost şi sunt o mică rază
Ce licăreşte-n apogeu
Dar ca să luminez în toate
Îi cer sprijin lui Dumnezeu

 

Am fost şi sunt o mică harpă
Cu corzile-acordate rău
Dar ca să cânt cu plinătate
Îi cer sprijin lui Dumnezeu

 

Am fost şi sunt o mică barcă
Care pluteşte tot mai greu
Dar ca să-mbarc copii spre Domnul
Îi cer sprijin lui Dumnezeu

 

Acesta sunt o Doamne-n toate
Tu mă cunoşti mai mult ca mine
Nu mă lăsa ca mai departe
Să merg în jos,ci înspre Tine

 

Eu vreau să fiu,un spic în pârgă
Un soare care străluceşte
O harpă care te încântă
Şi-o barcă care mai pluteşte

 

Să fiu un tot,şi Tu în toate
Eu slujitorul ,Tu stăpânul
La rându-mi ,să slujesc pe alţii
Şi-atunci se va-nplini Cuvântul

 

Îţi mulţumesc o Ţie Doamne
Căci ruga Tu mi-ai ascultat
Şi-aş vrea ,cu Tine-n veşnicie
Să pot să mă-ntâlnesc odat!

          Vulcan aug.2010   Nelu Marţian

Mesaj din…abis


Ce vaiet cumplit se aude…
Ce jale…ce hohot nebun…
Sunt glasuri ce strigă cu spaimă…
Târziu este timpul acum!

De-atâta durere şi lacrimi
Pământul se-agită scrâşnind,
În inima lui e doar deznădejde
Şi focul ce arde mocnind!

Din adâncuri de groază se-aude
Mulţime de glasuri ţipând:
„Mai dă-ne o şansă Stăpâne,
Ai milă iertare-aducând!”

Dar uşa s-anchis pentru ei….
Şi Harul Divin s-a sfârşit!
Cât fost-au în viaţă, cu toţii,
Pe Domnul ei nu L-au iubit!

Târziu este timpul acum…
Şi plânsul e fără folos
De nu ai în viaţă Iubirea
Şi Tată pe Domnul Cristos!

Deci astăzi, cât încă e vreme,
Vă-ntoarceţi spre Domnul Isus,
Şi-atunci veţi trăi veşnicia
În Ţara cea fără apus! Amin!

Vulcan 31 ian.2012    Maria Luca

Din întuneric la Lumină


Poezia de debut,iniţierea în „Arta condeiului„

compusă în anii copilăriei ,la vârsta de 12 ani,

a poetului :Simion Felix Marţian

 

Isuse, Domn al nemuririi,

Tu preţ dat ca răscumpărare

Ascultă şi-azi ca altădată

Căci Ţi se face o chemare.

Ascultă,Tu,ruga fierbinte

A celor care Ţi se-nchină

Şi-a celor care vor să treacă

Din întuneric la Lumină

 

Noi vrem ca să-Ţi cunoaştem astăzi

Iubirea Ta nemăsurată

Şi să simţim în pieptul nostru

Ce nu am mai simţit vreodată.

 

Noi vrem să ne-nsoţeşti,Tu, astăzi,

Cobori cu pacea Ta divină

Şi-arată-ne pe un-să trecem

Din întuneric la Lumină

 

Şi dă-ne bucurii Isuse,

Să Te simţim pe Tine-n toate

Şi-ajută-ne pe noi să mergem

Căci fără Tine nu se poate

 

Şi dă-ne-apoi ,Tu, ajutorul,

Pe Duhul Tău care alină

Ca să simţim că noi trecut-am

Din întuneric la Lumină

 

Mai dă-ne-nţelepciune, Doamne,

Ca să-nţelegem pe deplin

Valoarea jertfei Tale sfinte

Prin care ne-ai scăpat de chin

 

Şi să-nţelegem cum cununa

Pusă pe fruntea cea senină

Ne-a ajutat pe noi să trecem

Din întuneric la Lumină.

 

Când crucea grea se ridicase

Către un cer întunecat

Tu plin de milă ne-ai dat viaţă

Ca unora morţi în păcat

 

Şi Te-ai rugat atunci la Tatăl

Să ierte gloata cea haină,

Pe cei ce nu trecură încă

Din întuneric la Lumină.

 

Dar noi cari Te cunoaştem astăzi

Cu toată mila Ta cea mare,

Îţi cerem să ne dai putere

Şi în nevoi ajutorare,

 

Să ne loveşti cu milă, Doamne,

Când inima spre rău se-nclină

Să ne conduci cu îndurare

Din întuneric la Lumină

 

Şi,Ţie, Sfânt şi drept în toate,

Îţi cerem azi, în ceasuri grele,

Să pui în suflete speranţa

Că-Ţi vom cânta mai sus de stele,

 

Căci vezi,Tu, Doamne ,ce ne-apasă

În lumea de necazuri plină

Unde mulţi n-au trecut încă

Din întuneric la Lumină

 

Cobori când eşti chemat, Isuse,

Nu-ntârzia a ne răspunde

Şi harul Tău să ne-nsoţească

În viaţa noastră,orişiunde.

 

Să Te simţim în pieptul nostru

Ca-n ceasuri tainice la cină

Că-un trup şi-un sânge sfânt ne scoase

Din întuneric la Lumină

 

Am vrea să stăruim, Isuse,

Dar lumea pentru ea ne ţine

Şi-atât de neagră e viaţa

Trăind departe ,fără Tine.

 

Ajută-ne să plângem, Doamne,

Aşa cum Tu-ai plâns în grădină

Ca să se vadă că trecut-am

Din întuneric la Lumină

 

Nu ne lăsa în noaptea neagră,

În ţara plină de suspine,

Şi să se depărteze gândul

Căci am trăi şi fără Tine.

 

Noi să ne bucurăm în Tine,

Departe de lumea străină,

Şi orice suflet să se-ntoarcă

Din întuneric la Lumină

 

Fiind chemat, o, Doamne sfinte,

În orice grea împrejurare,

Ai coborât cu multă milă

Arătând dragostea-Ţi cea mare.

 

De-aceia prin credinţa noastră

Aşteptăm Duhul Tău să vină

Ca noi să trecem cu-ndrăzneală

Din întuneric la Lumină

 

Exemple în Scriptură-s multe

Şi toate ne învaţă bine

Cum să iubim ce-i bun, o, Doamne

Şi tot ce e iubit de Tine.

 

De-aceea -ajută Tu să crească

Şi dorul ce în noi germină

Şi într-o clipă toţi să trecem

Din întuneric la Lumină.

 

Aceasta este ruga noastră

Isuse Domn al nemuririi

Şi Te rugăm fierbinte-ascultă

Căci se-ofilesc toţi trandafirii

 

Ascultă Tu ruga fierbinte

A celora ce Ţi se-nchină

Şi-a celor care vor să treacă

Din întuneric la Lumină.

Ciceu Giurgeşti  1969     Simion Felix Marţian

  

Îndrăzneşte!


Îndrăzneşte să ceri de la Domnul credinţă
Prin orice-ncercare să ai biruinţă,
Îndrăzneşte să crezi că va fi lângă tine
De e soare sau nori, de e greu sau e bine!

Îndrăzneşte să poţi să priveşti către cer
Când atâţia în jur fără dragoste pier,
Îndrăzneşte să cauţi adevărul deplin
Când totu-i minciună, şi fals şi suspin!

Îndrăzneşte să speri că vei fi mântuit,
Căci şi pentru tine, Isus a murit….
Îndrăzneşte să cânţi căci mult te iubeşte…
Ridică-te frate, acum! Îndrăzneşte! Amin

Vulcan 29 ian.2012    Maria Luca