Te voi iubi!


Te voi iubi cum nimeni, niciodată
Nu va putea aşa să te iubească…
Te voi purta pe braţe, voi veghea
Ca nici un bine-aici să nu-ţi lipsească…

Da…te iubesc cu-o dragoste eternă
Cum nu există alta pe pământ
Şi ţi-am şoptit-o zilnic la ureche
Când te hrăneai cu sete din Cuvânt…

Şi te-am iubit atât de mult copile
Că pentru tine, Fiul mi-am jertfit…
Rămâi statornic, crede şi te roagă
Şi vei simţi că veşnic te-am iubit!

Vulcan-30-08-2016     Maria Luca

Fiii satului, fii ai Împărăției – 2016 (Dedicație)


13939957_1173727459365324_1993898266_o

Ne țesem viața din evenimente,

După natura lor, mai mari, mai mici,

Dar cele-n care punem sentimente

Dau clocotire de trăiri ardente,

Cum este cel de azi, cel de aici.

Legați cu dor de vatra părintescă

Se-ntorc de pretutindeni giurgeșteni

Și, vrând ca amintirea să-nflorescă,

De stratul ei încep să se-ngrijească

Smulgând ale uitării buruieni.

Prind viață amintirile în ele,

Udate de-al memoriei ștubeu,

Și tot Giurgeștiu-i numai floricele

Din Cărbunar până pe Osoiele,

Din vârful Dosului pân’la Ciceu.

Ne cheamă leagănul copilăriei

Și parcă nicăieri nu-i mai frumos,

Dar, pentru noi, esența bucuriei

E dată azi de focul părtășiei,

Căci suntem frați și-aici este Cristos.

Așa că locul nostru de-ntâlnire

E-n casa Lui, fiindcă-n acest loc

Trecutul, ca plăcută amintire,

Și viitorul, până la răpire,

Se împletesc cu al credinței foc.

Ne țesem viața din evenimente

Cu care jalonăm al ei traseu,

Dar cel de azi, cu ale lui torente

Din bucuriile aici prezente,

E darul nostru de la Dumnezeu.

04.09.2016  Ciceu Giurgești

Simion Felix Martian

Cât de măreţ eşti Tată Sfânt!


Cât de măreţ eşti Tată Sfânt…
Privesc la tot ce ai creat
Şi sufletu-mi tresaltă-n mine:
Eşti Doamne-aşa de minunat!

Te simt în tot ce mă-nconjoară,
Te văd ascuns în orice floare,
În aripa deschisă-n zbor,
În zâmbet, susur de izvoare…

Te văd Părinte-al veşniciei
În nopţi, când stele strălucesc
Şi-n dimineţi mustind de rouă
Ce inima îmi răcoresc…

Dar…mult mai mult de toate-acestea
Te simt aici, în pieptul meu…
Iubire, pace şi speranţă,
Statornic, Tată Dumnezeu!

Vulcan-20-08-2016    Maria Luca

Am învăţat pe drumul vieţii…


Pe drumul vieţii-am învăţat că totu-n lume-i trecător
Că nu există-aici comoară să-ţi cumperi ani în viitor…
Am învăţat că este-un timp de naştere şi de iubit
Dar şi un timp ca o pecete ce spune vieţii: s-a sfârşit!

Pe drumul vieţii zbuciumat am admirat mulţimi de flori
Dar vai, culese se-ofileau şi îşi pierdeau parfumu-n zori…
Am auzit mulţimi de vorbe care alină sau rănesc
Şi-am întâlnit iubiri ce-afundă dar şi iubiri care zidesc!

Pe drumul vieţii-am învăţat că dragostea e chintesenţa
Trăirii pe acest pământ ce dă inimii frumuseţea
Şi-am învăţat că ea, iubirea e mai presus de tot şi toate
Un lanţ ce leagă două inimi îngemănate pân’ la moarte…

Am învăţat pe drumul vieţii că omul fără Dumnezeu
Nu va cunoaşte niciodată ce minunat e harul Său…
Nu va cunoaşte pacea sfântă, nici dragostea, nici bucuria
Ce-o dă speranţa că-ntr-o zi vom înţelege…veşnicia!

Vulcan-16-08-2016      Maria Luca

O lacrimă fierbinte


Aş scrijeli pe-o lacrimă fierbinte
Întâia rugă ce-o înalţ în zori
Şi i-aş da aripi…aripi de lumină
Să zboare mai departe…după nori…
Şi ar urma-o lacrime şiroaie
Născute din al inimii izvor,
Din fericire, dragoste, credinţă
Ce-mi dau putere când mă înfăşor
Căci ştiu…acolo-n cerul veşniciei
Le strânge Tatăl ca pe o comoară
Ce-o voi primi -cununa biruinţei-
Când lacrima nicicând n-o să mai doară!

Vulcan-09-08-2016      Maria Luca