Privesc în urmă…


 

descărcare (1)

Privesc mereu în urmă
La viața ce-a trecut
Cu zâmbet și suspine
Și clipe ce-au durut
Dar azi, privind în urmă
Te văd c-ai fost cu mine
Și-n vremuri de-ncercare
Iubirea-Ți mă susține. . .
Te văd, din cerul slavei
Cum mă veghezi pe cale
Să nu-mi lipsească Doamne
Vre-o binecuvântare
Și când privesc la rana
Ce sângeră și doare
Te simt lăsând balsam
Și dulce vindecare. . .
Privesc acum la drumul
Pe care azi pășesc
Și cred că mă iubești
Și știu că Te iubesc! ! !

Vulcan-16-01-2018      Maria Luca

Unde ești Doamne?


 

descărcare (1)

Unde ești Doamne?
Te caut înfrigurată. . . privesc în jur
Dar totul e cenușiu
Și nu Te găsesc. . .
Aș vrea să Te văd
În albul zăpezilor. . . ca altădată
Dar zăpada lipsește
Și eu rătăcesc pierdută
Între ieri și acum. . .
Te caut noaptea
În mulțimea stelelor
Dar care e steaua Ta Doamne?
Încotro să-mi îndrept privirea?
Întind mâinile să Te cuprind
Dar strigă golul din brațele mele
Strigă după Tine, Doamne
Unde ești?
Mi-e dor de Tine
Și dorul mă îngenunchează
Și ruga se înalță la tronul îndurării
Iar lacrimile curg
Atingând inima
Și atunci Îți aud glasul:
Sunt aici!

VULCAN-14-01-2018      Maria Luca

Mai plânge și astăzi iubirea…


Maria Luca

 

Mai plâng și astăzi iubirea
La sfârșitul lumii uitată. . .
Mai plâng cu lacrimi de doruri
Cum nu mai plâns niciodată. . .
Gonită din inimile de gheață
În ce-ai pierdut mânia
La sfârșitul lumii ascunsă
Mai plâng și astăzi iubirea
Și nimeni nu căuta. . . nu cheamă
Căci lumea aleargă nebună
Pe calea cea mare, ușoară
Lipsită de har și cunună. . .
Și totuși, mai sunt pe pământ
Și oameni ce-n taină pornesc
Prin rugăciune, prin faptă și cânt
Să aflam eternul „iubesc!
Și-atunci, la un capăt al
lumii Surat cu lacrimi iubirea
Sperând la un dor, o chemare
În inimi să-ți aflu menirea!

Vulcan-09-01-2018 Maria Luca

Vreau prezența Ta s-o simt…


 

Maria Luca

Doamne, afară s-a-noptat
Și mi-e trupul obosit
Căci am alergat prin lume
Și odihnă n-am găsit. . .
M-au rănit pe cale spinii
Din cuvinte și din fapte
Și acum îmi sângerează
Inima. . . și este noapte. . .
Dar mă-nchid în cămăruță
Și Te chem îngenuncheat. . .
Știu că Tu ai fost cu mine,
M-ai iubit și m-ai vegheat. . .
Știu că vei lega cu grijă
Rana ce acum mă doare
Și în marea Ta iubire
Vei da har și vindecare. . .
Doamne. . . dorul meu Te cheamă. . .
Vreau prezența Ta s-o simt. . .
Mâna Ta de Dumnezeu
Să-mi dea pace și alint. . .
S-a-noptat și e târziu
Obosit, mai stau o clipă
Să-Ți mai spun că Te iubesc
Ruga să îmi fie-aripă
Și Te rog în noaptea asta
Pacea Ta să mă-nvelească
Și iubirea-Ți fără margini
Veșnic să mă ocrotească!

VULCAN-08-01-2018       Maria Luca

Sonet iernatic


Avatarul lui sfmartianLa moara lui Felix

DSCF2783

Mă năruie sărutul rece-al gheții
Când șuieră prin mine vânt iernatic,
Din mugurii de gând mușcând sălbatic,
Și prin priviri mă năpădesc ereții.

Sub cer de plumb, ca pomul singuratic
Trosnesc în ger când mă-ncolțesc nămeții,
Și, răscolit lângă hotarul vieții,
Tânjesc de dor de clocot, de jăratic.

Dar la un pas, o-ntindere de…rugă,
Fierbinte-i vatra dragostei divine
Ce pune gerul inimii pe fugă.

Și-atunci exclam, simțind profund că-n mine
Iubirea Lui și pacea se conjugă:
Ce caldă-i…iarna, Doamne, lângă Tine!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 6 ianuarie 2017

Vezi articolul original