Etichetă: Poezii de Maria Luca

Într-o zi, vei înţelege voia Lui în viaţa ta
Şi-atunci lacrimile curse stropi de soare-ţi vor părea…
Într-o zi vei înţelege că la timpul potrivit
Dumnezeu ţi-a dat un semn şi ţi-a spus că eşti iubit!

Într-o zi, vei înţelege rostul tău pe-acest pământ,
Vei vedea cu ochii minţii adevărul din Cuvânt…
Într-o zi vei înţelege că fără Isus în lume
Totu-i goană după vânt…totul e deşertăciune…

Într-o zi, vei înţelege că te-aşteaptă Dumnezeu,
De atâta timp aşteaptă să te ia la Pieptul Său…
Într-o zi vei înţelege că prin jertfa din Calvar
Ai primit şi tu iertare şi o viaţă nouă-n dar!

Într-o zi, vei înţelege scump prieten calea sfântă
Ce te duce sus în ceruri…şi-aici te binecuvântă…
Într-o zi vei înţelege care este rostul tău,
Într-o zi vei înţelege că eşti fiu de Dumnezeu!!!

Vulcan-21-02-2013     Maria Luca

Spune-mi… spune-mi, inimioară
De ce plângi în nopţi târzii?
Câte doruri te-nfioară
Şi te cheamă spre vecii?

Spune-mi, gândule hoinar
Ce te-nalţi spre galaxii
L-ai văzut cumva acolo
Pe Domnul din veşnicii?

Şi de-ai întâlnit în drumu-ţi
Pe Acel ce m-a salvat,
Spune-o vorbă de-alinare
Sufletului zbuciumat!

De atâta timp aşteaptă
Şi tânjeşte, suspinând…
Multe nopţi a stat de veghe
Şi-a strigat spre cer plângând!

Spune-i, gândule hoinar,
Spune-i că din ceruri, sus,
Îl veghează cu iubire
Soarele fără apus!

Spune-mi… spune-mi, inimioară
Nu simţi tu, pe Duhul Sfânt
Ce în pace te-nfăşoară
Şi spre cer îţi dă avânt?

Vulcan-20-02-2013    Maria Luca

Când simţi povara că te-apasă greu
Şi-mpovărat de grijuri te-ncovoi
Să ştii că sus în ceruri veghează Dumnezeu
Să-ţi dea puteri pe cale în lacrimi şi nevoi!

Când marea vieţii tale se zbuciumă-n furtună
Şi valuri fără număr lovesc să te doboare
Să nu uiţi niciodată… va fi şi vreme bună
Adusă de Acel ce este Veşnic Soare!

El va întinde mâna din cerul slavei Sale,
Te va sui pe stâncă, ferit de orice val…
Va potoli furtuna… îţi va croi o cale
În siguranţă, teafăr, să te întorci la mal!

Când ai în viaţa ta pe Cel ce-I Dumnezeu
Prin orice încercare vei fi biruitor…
Îl vei simţi alături veghindu-te mereu
El Mielul fără vină… al lumii Salvator!

Vulcan-19-02-2013     Maria Luca

Avem nevoie de iubire
În traiul nostru efemer…
Avem nevoie de speranţă
Pe calea-ngustă către cer…

Avem nevoie să iubim
Cu tot ce-nseamnă dăruire,
Să fim în lume flăcări vii
Ce ard pe-altarul de iubire…

Să fim iubiţi şi să iubim
E sensu-a tot ce-i pe pământ
Căci numai dragostea ne duce
În veşnicii… la Tatăl Sfânt!

Şi dacă drumul vieţii noastre
E doar un abur… o clipire…
Noi ştim că dincolo de toate,
Avem nevoie de IUBIRE!

Vulcan-17-02-2013    Maria Luca

Mai plânge pădurea cu lacrimi
Din bruma zăpezii târzii
Şi vântul mai strigă prin ramuri:
„Te-aştept primăvară să vii!”

Prin albul de-acum învechit
Un petec de glie apare
Şi-n mijloc un lujer firav
Deschide petale spre soare…

Deodată se-agită pădurea
În trilul voios ce adie…
Un zvon se coboară din munţi
Şi pleacă grăbit spre câmpie…

E-aici…e aproape…se simte
Parfumul de soare şi flori…
Rămâne departe în urmă
O iarnă cu-alai de ninsori!

Din zloata pierdută-n noroi
Renaşte la viaţă natura
Şi-un dor de nescris, minunat,
Cuprinde întreagă făptura!

E dorul ce-aprinde tăciunii
Pe-altarul de-abia căldicel…
E dorul ce munţii străbate
S-ajungă aproape de EL!

Revarsă Isuse-ndurare şi har,
Ce-i rece în beznă să piară…
Şi pune în inimi iubire şi pace,
Şi-o blândă de-acum primăvară!

Vulcan-17-02-2013     Maria Luca