Etichetă: Poezii de Simion Felix Marţian

  Nu este niciun pom bun care să facă rod rău,şi nici un pom rău care să facă rod bun. (Luca 7:43)

Îmi cântă roua-n frunze de cu zori
Şi mă răsfaţă soarele amiezii;
Amurgul mă îmbracă în culori
Iar noaptea-mi pune-n ram privighetori
Să cânt cu ele-n marginea livezii.

Am trunchiul viguros, bine fixat
De rădăcini adânci, către izvoare,
Coroana mea este smarald curat
Cu verdele-i de soare sărutat,
Dar rodul, rodul cum e,Grădinare?

Pot să hrănesc drumeţul ostenit
Cu roadele din ramuri,rumenite?
Sunt dulci? Sunt hrănitoare? De dorit?
Şi rostul pentru care-am fost sădit
Mi-l împlinesc cu cele oferite?

Sunt întrebări la care mă-nfior
Şi îmi zbârleşte scoarţa echivocul
Ştiind că numai pomul roditor
Are speranţă pentru viitor,
Pe celălalt îmbrăţişându-l…focul.

De-aceea cu evlavie mă-nchin
Cu trunchiul la pământ, şi-n rugăciune
Eu Te implor, o, Grădinar divin,
Pune în trunchiul meu de sevă plin
Altoi de dragoste şi fapte bune.

Să-mi plec cu dragoste spre trecător
Crengile verzi cu rod râzând în soare,
Nu doar frumos, ci bun şi hrănitor,
Şi în zăduful zilei fără nor
Să îi ofer o oază de răcoare.

Atunci voi şti că nu-s doar un copac,
Decor ivit pe verdele câmpiei,
Ci pomul bun prin tot ceea ce fac,
Sunt pomul Grădinarului pe plac
Sădit pentru Grădina veşniciei

Vulcan  30.nov.2011                               Simion Felix Marţian

Stau nemişcaţi în iarnă Apusenii,

Privind cu duh de tulnice-n fereşti

Spre Alba,ce-n ţinuta-i de milenii

Cântă cu zorii-n clopote utrenii

Pe-un portativ cu note româneşti.

 

Unirea a fost vis din vremi străbune

Şi azi sărbătorim visu-mplinit

Când româneşte a dat pita-n grâne

Dar nu uita,o,nu uita,române,

Să mulţumeşti cui ai de mulţumit,

 

Căci dincolo de zbucium şi de trudă,

Pe-un drum când mai uşor şi când mai greu,

Nu tu,cu mâini ce prea uşor asudă,

Îţi modelezi realitatea crudă,

Istoria ţi-o scrie Dumnezeu.

 

Zi,deci,”mulţam”din inima ta plină

De foc divin şi dor de Dumnezeu

Şi El o să-ţi dea iar din cer lumină,

Căci nu vrea creştinism la naftalină

Şi nici biserici duse la muzeu.

 

Vrea creştinism real în Romania,

Nu o religie de sărbători

Şi pentru cer reaprinzând făclia,

Românii să-şi trăiască bucuria

Ca sfinţi şi-adevăraţi închinători.

 

La Alba clopotele dau de ştire

Prin glas de bronz,sonor,maiestuos,

Că azi sărbătorim Marea Unire

Dar,fraţi români,măreaţa împlinire

Este unirea noastră în Cristos.

Vulcan  01 Dec.2009                      Simion Felix Marţian

   M-ai logodit cu Tine pe vecie
Când pentru mine ai plătit un preţ;
Nu-n aur,sau argint sau bogăţie,
Ci-n sânge picurând din veşnicie
Pe crucea de supliciu şi dispreţ.

M-ai logodit când mi-ai pavat cărarea,
Făcând un drum de fapte bune plin
În care eu umblând,urmând chemarea,
Să ţes cu faptele şi cu umblarea
Veşmântul pentru nuntă,alb,de in.

M-ai logodit dar ai plecat departe
Să pregăteşti un loc ceresc,loc sfânt
De pace,strălucire şi nemoarte,
Şi mi-ai lăsat pe Duhul Sfânt şi-o Carte
Să-mi fie călăuze pe pământ.

În ele îmi găsesc eu alinare
Ştiind că într-o zi vei reveni,
Dar mi-este dor şi ard de nerăbdare,
De-aceea-n Cartea sfântă,cu ardoare,
Citesc,să văd la Nuntă cum va fi.

Şi văd,citind,a cerului splendoare,
Aud cântări şi osanale-n cor,
Şi la măreaţa,sfânta sărbătoare
Vin eu,mireasa-nvăluită-n soare,
Păşind spre Tine,Mire iubitor.

Tu mă întâmpini,cerurile cântă,
Ospăţul nunţii este grandios
Şi tot ce-auzul şi privirea-ncântă
A fost gătit cu dăruire sfântă
Pentru-a primi mireasa lui Cristos.

Citesc cu bucurie şi uimire
Şi inima mi-o simt de dor vibrând,
Chemând cu nerăbdare,cu zorire:
Vino,Isuse,preaiubite Mire!
Iar Tu răspunzi cu drag:”Eu vin curând”.

Vulcan  Mai 2011                      Simion Felix Marţian

„Şi Mă rog nu numai pentru ei,ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.”(Ioan 17:20)

De dincolo de moarte şi-nviere,
De clipa-n care-am fost şi eu săpat
În palmele-Ţi făcute mângâiere,
Vine-o imagine ce-mi dă putere
Şi-n ea te văd,Isus,cum Te-ai rugat.

Se-ntrevedea,doar,ceasul jertfei sfinte,
A sacrificiului mântuitor,
Când Tu,în rugăciunea Ta fierbinte
Cereai ceva Cerescului Părinte:
Să fie pentru-ai Tăi ocrotitor.

Încredinţai în mâna Sa de Tată
Nu doar pe cei câţiva din jurul Tău
Ci,peste vremi privind,mulţimea toată
A celor ce-auzind vor crede-odată,
Rugându-Te:”Păzeşte-i de cel rău”.

Tu mijloceai atunci şi pentru mine,
Ca pentru toţi acei care,crezând,
Se vor apropia de cer,de Tine,
Şi,Doamne,eu mă simt atât de bine
Sub scutul rugăciunii Tale stând.

Cât paşii mei Te vor urma pe cale
Şi crezul fi-va-n Tine ancorat,
Pot să tot vină viscole-n rafale
Căci eu,în sfera rugăciunii Tale,
De mâna Tatălui sunt apărat.

Îţi mulţumesc,Îţi mulţumesc,Isuse,
Pentru speranţă,dragoste,porunci,
Pentru jertfirea Ta,ce mai presus e
Ca toate jertfele ce-au fost aduse,
Şi pentru…rugăciunea Ta de-atunci!    Amin                                                                                                                                                                                                                                      Petroşani  Mai 2011                       Simion Felix Marţian

     “Străjerule,mai este mult din noapte?”(Isaia,21:11)

Parcă-ntunericul nu mai e greu,
Rărit de umbre şi pătat de şoapte
Şi,tresărind,întreabă duhul meu:
Străjerule,mai este mult din noapte?

Mi-a fost povară vălul ei cernit,
Purtată greu pe umerii răbdării,
Şi-aş fi căzut dacă n-aş fi tivit
Cu vii speranţe tot cuprinsul zării.

Ca să cuprindă zarea năzuind
Spre ea se-ndreaptă inima şi gândul
Să soarbă cu nesaţ zorii mijind
Şi albul dimineţii-mbrăţişându-l.

Dar negurile încă izvorăsc
Din bezna care zace prin unghere
Şi mă apasă,şi mă răscolesc;
Mai este mult până în zori,străjere?

Îmi înnoiesc speranţa din Cuvânt
Şi mă zidesc sorbind eternitate
Ştiind că sunt mai mult decât pământ
Şi sufletu-mi transcende-această noapte.

E ceasul nopţii când se-aud cocoşi
Venind cu zori,cucurigând lumina,
Când cad răpuşi ai beznelor coloşi,
Istoria trăgând pe ei cortina.

Privesc străjerul iar,şi iar,şi iar
Şi-l ţintuiesc cu semne de-ntrebare
Care ţâşnesc cu scânteieri de-amnar
Din cutele hlamidei de răbdare.

Dar ştiu că voi vedea zorii arzând
Sub astrul ce-şi rostogoleşte roata
Şi de pe zid străjerul trâmbiţând:
E dimineaţa sfântă,Maranata!                                                                                            Vulcan 07.nov.2011             Simion Felix Marţian