Etichetă: sonete de Simion Felix Marţian

Sonet de mai

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Şi-a pus iar flori pe haină calendarul
Şi verde mult, ce bulucit adastă
La poarta dinspre cald a zilei, vastă,
Unde pe corzi de mai cântă bondarul.

Cu ochii sorb imaginea fantastă
Şi văd salcâmi înmiresmând florarul
Când picură, ca un prinos, nectarul,
Din floarea ce-şi răsfrânge buza castă.

Mi-e cald şi mi-e salcâm şi mi-e subţire
Simţind profund cum mă-ncolţeşte zborul
Cu luna mai în dulce contopire

Şi cum din toate izbucneşte corul,
Din inima mea devenind psaltire
Cânt cu zidirea, laud Ziditorul.

Vulcan, mai 2012      Simion Felix Marţian

Sonetul învierii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

 Cu degete ce tind să se răsfire,
Brazda ia bobul ca pe o ofrandă
Şi-n pumnul strâns apoi, ca la comandă,
Îi dă sărutul înspre putrezire.

Dar mângâiat de-a razelor ghirlandă
Îndeamnă putregaiul la trezire,
Care renaşte-n tainică urzire
Ţâşnind în strai de aur şi lavandă.

Uimindu-ne cu noua-mbrăcăminte
Mirabila-apariţie suavă
Îşi are-n bobul putrezit sorginte.

Când, părăsind telurica enclavă,
Ieşi-vor înviaţii din morminte
Vor fi-mbrăcaţi în trupuri noi, de slavă.

Vulcan 20 apr.2012      Simion Felix Marţian

Sonet fluid

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII


Se curge-n concepte, se curge-n cuvinte
Şi curgerea însăşi se vrea definită
Când curge cu lapte, cu miere, cu pită,
Sau curge cu Duh în trăirile sfinte.

Se curge în valuri când marea se-agită
Şi curg asfinţituri de lavă fierbinte,
Curg ploi, curg idei de incertă sorginte,
Se curge-n senzaţii când viaţa palpită.

Dar este o curgere sfântă de ape,
De râuri din inimi, ducând apă vie,
Din inimi ce cred şi de cer sunt aproape.

Şi iată că verbul „a curge” mă-mbie
Să-i prind din nou sensul pe cale să-mi scape:
Să crezi în Isus, e şi sens şi solie.

Vulcan 4 apr.2012      Simion Felix Marţian

Sonet pascal

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

 

Plângeau cu sânge mieii pe altare
Când spuza azimei îi da sărutul,
Şi-n rouă aducea ofrandă lutul
Verdeţuri pentru Paşte, reci, amare.

Aşa găsim în cronici începutul,
Dar Paştele jerfit pentru iertare
Transcende timp şi spaţiu şi uitare,
Căci Mielul jertfei este Absolutul.

El a cuprins cu braţe răstignite
Oceanul de-ntuneric şi durere
Al sufletelor de păcat coclite

Şi din mormânt păşind în Înviere
Deschis-a pentru vieţi înveşnicite
Drumul spre slavă, fără bariere.

Vulcan 20 martie 2012     Simion Felix Marţian

Am răspuns, în sfârşit, provocării versului clasic de a scrie (şi) poezie cu formă fixă. Este primul meu sonet şi pentru că experienţa mi-a lăsat un gust plăcut, simt că nu-l voi lăsa singur printre celelalte poezii ale mele.