Etichetă: sonete de Simion Felix Marţian

Sonetul biruinței

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Felix

Pe calea jalonată de constrângeri
Sărut cu talpa goală mărăcini,
Și ochii mi-s de întuneric plini,
Căci nu mai văd lumină-n geam la îngeri.

Se năpustesc din negre vizuini
Ispitele cu sângerii răsfrângeri,
Și viața mi-e țesută din înfrângeri
Când prind în deznădejde rădăcini.

Dar dacă fac din rugăciuni zăgazuri,
Când viața-n iureșu-i dezlănțuit
Se năpustește-asupră-mi cu talazuri,

Aud mesajul Cerului, subit,
Peste vacarmul multelor necazuri:
Hai, îndrăznește, Eu am biruit!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 17 februarie 2016

Sonet feroviar

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Poetul:

Să semănăm pe tot pământul gări,
Căci vrea paralelismul să ne-absoarbă
Și, molipsiți de indolență oarbă,
Ne ignorăm, imuni la abordări.

Macazurile risipite-n iarbă
Vor da noi șanse de intersectări,
De noi scântei, de tainice vibrări,
Și dragostea putea-va iar să fiarbă.

Ducem cu noi, absurd și violent,
Pe linii paralele neiubirea,
Cu egoismul ca ecartament,

Dar, la macaz oprindu-ne privirea,
Ne vom cunoaște într-un nou prezent
Și vom cunoaște…și Dumnezeirea!

Amin
Vulcan, 24 iunie 2015    Simion Felix Marțian

Sonet de februarie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Felix

De mușcătura crivățului arsă

Scâncește alb pădurea prin nămeți,

Și negrul croncănit, născând tristeți,

În gri rescrie partitura ștearsă.

Scrâșnesc zăpezi în sure dimineți,

Și-n gerul care valuri se revarsă

Doar hornul cald, suindu-și lâna toarsă,

Mai dă speranțe pașilor răzleți.

E rece lumea de indiferență

Și-n gerul urii oamenii trosnesc

Pășind cu neiertarea în cadență,

Dar când în vatra inimii nutresc

Iubirea sfântă generând clemență,

Cu fumul jertfei către cer pornesc.

 

Vulcan, 1 februarie 2015   Simion Felix Martian

Sonet de octombrie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Felix

Fiori de zori cu sărutări de brume
Sucombă-n dimineți întârziate,
Când pleoapa orizontului se zbate
Și curge mierea soarelui pe lume.

Cortina ceții tocmai ridicate,
Cu albul dens de vălurate spume,
Dezvăluie privirii noi albume
Cu pozele-n aramă ferecate.

E bogăție-n roade și-n culoare,
Având în palma cerului sorginte
De unde curg ca binecuvântare,

De-aceea dăltuiesc febril cuvinte
Să pună gratitudinea-n valoare:
Îți mulțumim cu inima, Părinte!

Vulcan, 13 octombrie 2014     Simion Felix Martian

Sonet fierbinte

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Felix

În vatra vieții focul e aprins
Și-o ardere e mersul înainte,
Iar clocotul intens din simțăminte
Îl definește, iată, dinadins.

Din foc se nasc iubiri cu jurăminte
Și-n lava patimii e jar încins,
Iar arta poartă focul ei nestins
În note, în culori și în cuvinte.

E foc în viață, viața e un foc,
O flacără arzând…printr-o minune
Neînțeleasă, uneori, deloc.

Dar, Doamne, eu te rog, în mine pune
Mai  mult de toate astea la un loc:
Un foc divin, să  ard în rugăciune!

Amin
Vulcan, 18 august 2014    Simion Felix Martian