În fiecare săptămână, medicii au ajuns să diagnosticheze aproape 15 copii cu tulburări din spectrul autism. Pentru a crește nivelul de cunoștințe referitoare la autism în rândul părinților și bunicilor, dar și pentru a-i determina pe aceștia să urmărească simptomele tulburărilor de spectru autist la copiii mici, Fundația Romanian Angel Appeal va fi din nou prezentă în mijlocul acestora.
În Romania, numărul cazurilor de autism a crescut îngrijorător în ultimii 20 de ani. Conform unei cercetări realizate de Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din cadrul Spitalului Prof. Dr. Alexandru Obregia, de la 20-25 de cazuri de TSA diagnosticate anual în anii ‘80-’90, astăzi se evaluează 10-15 cazuri noi pe săptămână.Vineri, 6 iunie, între orele 9:00 – 12:00, aceasta va amplasa un panou informativ în Parcul Lumea Copiilor din București (la intrarea dinspre Palatul Național al Copiilor), unde voluntarii Fundației vor împărți flyere care prezintă principalele simptome ale tulburărilor de spectru autist (TSA), dar și resurse online la care pot apela pentru mai multe informații.Diagnosticarea precoce a autismului, la vârsta de 18-36 luni, crește cu 47% șansele de recuperare ale copilului afectat. Cu cât acesta avansează în vârstă, cu atât șansele lui scad.
Mai mult: Iată cu ce boală sunt diagnosticaţi săptămânal 15 copii din România – Ştiri interne | Libertatea.ro
Lună: iulie 2012
Ieri, la Petroşani, / Un bărbat a fost răpus de caniculă
Ieri, în jurul orei 11, un bărbat a căzut secerat de căldură, pe carosabilul din faţa sediului Poliţiei Petroşani.
Este scris
În lume-s multe semne de-ntrebare
Şi drumul spre cunoaştere-i deschis,
Dar când descoperi căi înşelătore
Citeşte-n Cartea Sfântă, la izvoare,
Spunând cu-nţelepciune: ESTE SCRIS…
Tu ai un ţel, tu ai în cer un nume,
Însă în drumul tău spre Paradis
Tu trebuie să fii lumină-n lume,
Şi tot ce spui, pe alţii să îndrume,
Zicând cu îndrăzneală: ESTE SCRIS…
Fii paşnic, dar rămâi mereu în gardă
Şi pregătit de dialog deschis;
Veni-vor mulţi cu gândul să te piardă,
Dar tu, călăuzit de Cel ce Har dă,
Arată-le Cuvântul: ESTE SCRIS…
Chiar la Isus, în viaţa pământească,
Venit-a diavolul, fiind decis
Cu şiretenie să-L ispitească
Şi-a fost destul ca Domnul să rostească
Cuvintele Scripturii: ESTE SCRIS…
Cum n-a fost biruit Nebiruitul,
Zicându-i diavolului ce i-a zis,
Cei ce-s ai Lui gusta-vor infinitul,
Având credinţa tare ca granitul
Şi fiind ancoraţi în CE E SCRIS.
Amin
Vulcan, 13.12.2006 Simion Felix Martian
Mulțumiri pentru ajutorul potrivit
Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea;
este un har pe care-l capătă de la Domnul.
(Prov.18:22)
Îmi plec genunchii, Doamne-n rugăciune
Ca mulţumiri să Îţi aduc, smerit,
Căci Tu mă copleşeşti cu daruri bune,
Dar azi menţionez un dar anume:
Soţia, „ajutorul potrivit”.
Noi nu ştiam de sfânta-Ţi implicare
Când prin căsătorie ne-am unit
Căci nu Te cunoşteam, dar ziua-n care
Urma să vină marea transformare
Tu o ştiai, căci Tu ai rânduit.
Acuma ştiu, căci văd şi simt, o, Tată,
Că o soţie bună-i dar divin,
E o prezenţă binecuvântată,
Un ajutor pentru viaţa toată,
De-aceea-Ţi mulţumesc şi mă închin.
E ziua ei şi-am să-i ofer, Părinte,
Ca-ntotdeauna, ce m-ai învăţat:
Din inimă, o dragoste fierbinte,
Şi-un braţ ocrotitor, luând aminte
Că e un vas mai slab, mai delicat.
Mai stărui încă Doamne-n rugăciune
Şi Te mai rog s-o binecuvântezi,
Să-i dai credinţă, zel, înţelepciune,
Dorinţă de a face fapte bune,
Şi-asupra ei din ceruri să veghezi,
Să fie mai departe mamă bună
Pentru odraslele ce ni le-ai dat
Şi-n dragoste uniţi, toţi împreună,
Să Te simţim alături în furtună,
Turn de scăpare binecuvântat.
Am pentru multe-a-Ţi mulţumi, Părinte,
Dar astăzi am un gând deosebit:
Îţi mulţumesc că-n planurile-Ţi sfinte,
Unde eram trecut mai dinainte,
Ai pus şi … „ajutorul potrivit”.
Vulcan, 17 dec. 2006 Simion Felix Marţian
De ce nu face Dumnezeu un miracol extraordinar pentru a dovedi că există?
Întrebare: „De ce nu există şi astăzi miracole vizibile şi clare, care să dovedească – fără nicio urmă de îndoială – tuturor oamenilor că Dumnezeu există?”
Răspunsul nostru: Mulţi dintre noi au nevoie de argumente serioase, chiar zdrobitoare, pentru a crede în Dumnezeu. Unii cred în existenţa lui Dumnezeu datorită unor argumente faptice şi filozofice puternice (secţiunea despre Existenţa prezintă câteva astfel de argumente). Alţii cred în Dumnezeu datorită răspunsurilor la rugăciune, datorită călăuzirii lui Dumnezeu în viaţa lor sau datorită modului în care El le-a schimbat viaţa.
Dar de ce nu se arată Dumnezeu într-un mod atât de evident, încât oamenii SĂ FIE NEVOIŢI să creadă că El există? Philip Yancey oferă un răspuns adecvat în cartea sa The Jesus I Never Knew (în special paginile 74-80).
Yancey subliniază faptul că Dumnezeu ne-a dat libertatea de a crede sau de a nu crede în El. El afirmă: „Credinţa mea suferă de prea multă libertate, de prea multe ispite de a nu crede. Uneori vreau ca Dumnezeu să mă copleşească, să-mi învingă îndoielile cu certitudine, să-mi dea dovezi hotărâtoare că El există şi că Îi pasă de mine. Vreau un Dumnezeu fără ambiguitate, Unul a cărui existenţă să o pot dovedi de dragul prietenilor mei care se îndoiesc”. Dar apoi continuă: „Cu cât Îl cunosc mai mult pe Iisus, cu atât sunt mai impresionat de ceea ce [Dostoevsky] numeşte miracolul abţinerii”.
Iisus ar fi putut face minuni atât de mari şi de spectaculoase, încât oamenii să fie nevoiţi să creadă în El. Ar fi putut vindeca oraşe întregi cu o singură proclamaţie. Le-ar fi putut pune în faţă instantaneu Strada Michigan din Chicago de astăzi. Sau ar fi putut face alte minuni uimitoare pentru ca oamenii să fie obligaţi să creadă în El. Dar Dumnezeu afirmă întotdeauna libertatea voinţei noastre, cu care ne-a creat.
Yancey spune: „Şi mai uimitor este refuzul Său de a face minuni şi de a ne copleşi cu dovezi. Accentul enorm pe care Dumnezeu îl pune pe libertatea umană este atât de absolut, încât ne-a dat puterea de a trăi ca şi cum El nu ar exista, de a-L scuipa în faţă şi de a-L crucifica. Cred că Dumnezeu se abţine atât de mult, pentru că nicio manifestare extraordinară a omnipotenţei Sale nu va determina răspunsul pe care-l doreşte. Cu toate că puterea poate produce ascultare, numai dragostea poate determina un răspuns de iubire, lucru pe care Dumnezeu îl doreşte de la noi şi pentru care ne-a creat”.
Dacă Dumnezeu Şi-ar manifesta puterea într-un mod atât de copleşitor, El ne-ar putea forţa să credem în El. Foarte uşor ne-ar putea forţa să-L ascultăm. Ar putea porunci orice doreşte. Dar ceea ce doreşte Dumnezeu este ca noi să-L cunoaştem ca Tatăl, Prietenul, Mângâietorul, Consilierul, Domnul nostru – de bună voie, nu din constrângere.
El ne-a dat motive mai mult decât concludente de a crede în El (citeşte, de exemplu, articolulDincolo de credinţa oarbă). Dar nu ne forţează să-L cunoaştem. Aşa cum a spus Iisus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el” (Apocalipsa 3:20). El intră în viaţa noastră cu permisiunea noastră. Iar dacă vrem cu toată sinceritatea să descoperim dacă El există şi cum este, ne va permite să-L găsim şi să-L cunoaştem.