Autor: Biserica Maranata Vulcan
Este vinul sângele Domnului?
Aseară, am fost cu soţia la întâlnirea cu absolvenţii. Ambii am învăţat în aceeaşi şcoală şi ieri am împlinit 20 de ani de la absolvire. A fost o sărbătoare frumoasă. La un moment, pe când discutam cu oamenii, s-a apropiat un fost coleg şi stăruia de mine să mă servească cu puţin vin cu toate că ştia aşa cum şi toţi ceilalţi că nu consum băuturi alcoolice. Ceilalţi s-au oferit să mă servească cu suc sau cu orice altă băutură nealcoolică care era pe acea masă şi o făceau cu plăcere. Cel ce insista să mă servească cu vin a spus: “Bea puţin, este bine, că Domnul dă voie, doar este sângele Lui…” Acesta este argumentul, sau mai drept vorbind, scuza multora pentru beţie. De aceea am găsit că este bine să scriu acest articol şi să specific câteva lucruri cu privire la afirmaţia fostului nostru coleg.
Vinul a fost folosit de Domnul Isus Hristos ca şi semn al legământului
În seara când urma să fie arestat, Domnul Isus a cerut să aibă o ultimă cină pe care au pregătit-o ucenicii. În timpul acelei cine…
Pe când mâncau, Isus a luat pâne; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi le-a dat, zicând: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar, şi după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le-a zis: “Aceasta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.” (Evanghelia după Marcu 14:22-24)
Vinul simbolizează sângele (jertfa) Domnului Isus Hristos doar în timpul Sfintei Împărtăşanii
În Epistola I către Corinteni, Apostolul Pavel, când i-a învăţat pe Creştini cu privire la Sfânta Împărtăşanie, sau Cina Domnului le-a spus:
Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupl Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” (I Corinteni 11:23-25)
Vinul simbolizează sângele (jertfa) Domnului Isus Hristos doar pentru cei ce au încheiat legământ cu Dumnezeu
Numai atunci când um om se pocăieşte din inimă, când crede din toată inima şi îşi dedică viaţa Domnului Isus, primeşte iertarea deplină de păcate şi aceasta este încheierea acestu legământ. Dumnezeu mai numeşte în Biblie procesul încheierii legământului cu El “naştere din nou“.
Beţia este destrăbălare
Nu am exagerat nimic. Aşa scrie în Biblie:
Nu vă îmbăţati de vin, aceasta este destrăbălare. (Epistola lui Pavel către Efeseni 5:18)
Să nu confunde nimeni beţia, care este o destrăbălare, cu lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu.
Ce ar face Isus? (Film creștin )
Un film despre viata, deosebit! Simti ca te patrunde credinta in domnul Isus si ca El intra in viata ta! Vizionati acest film minunat !Nu cred ca are nevoie de descriere, sau cuvintele nu ar putea exprima mesajul transmis de acest film ! Ar trebui vizionat in fiecare zi de fiecare dintre noi !Domnul sa va binecuvanteze !
Cu Duhul Sfânt dar împotriva Lui – II
Așa cum spuneam ieri, în prima parte a meditării, nu am intenția de a face dezbateri teologice sau doctrinare, ci doar pe cea de a atrage atenția cu privire la niște realități care țin de un minim de precauție. Există curente de învățătură care prind tot mai mult azi și care învață pe oameni ceva greșit, iar învățătura despre Duhul Sfânt e un subiect tare preferat de cei ce caută senzațional și supranatural. Scriu aceste rânduri nu ca un afront adus cuiva, pentru că am convingerea că fiecare e responsabil de ceea ce crede, ci ca pe un semnal de alarmă, un indicator de avertizare, pentru că mă confrunt cu aceste pericole aproape zilnic.
Prin definiție, creștinii trebuie să fie oameni înțelepți, isteți, greu de corupt și prostit. Nu avem voie să fim proști, statutul de Copii de Dumnezeu nu ne permite asta și prezența reală a Duhului Sfânt, nu ne dă voie să fim altfel decât înțelepți.
Revenind la Duhul Sfânt și la învățăturile despre deținerea, botezul, umplerea, plinătatea, semnele deținerii Lui, aș vrea să mai trag câteva semnale de alarmă. Duhul Sfânt este Dumnezeu, este o persoană a trinității, asta înseamnă că nu e cineva mai puțin important, ci e la fel de important, autoritar, sfânt, atotștiutor ca și Celelalte Persoane ale trinității. Mulți cred greșit, inconștient unii, că Duhul Sfânt ar fi ceva inferior, care e pus la dispoziția noastră să îl folosim când avem nevoie și pentru ce avem nevoie. În realitate lucrurile stau altfel. Duhul Sfânt vine în noi la convertire ca să stăpânească, ca să locuiască în templu. El nu vine ca să stea undeva, ca o piesă în trusa de reparații auto, nu vine nici ca o putere latentă, pe care să o activăm când e nevoie, nu vine să ne dea doar o aură în jurul capului ca să arate ce sfinți suntem. Nu vine ca să vorbim în limbi și atât. El când vine stăpânește. Asta ar trebui să ne facă să tremurăm.
Un alt aspect vrednic de atenție este că din Mângâietor, Duh de putere, Călăuzitor și aliat al nostru în călătoria pe acest pământ, Duhul Sfânt poate deveni motiv de condamnare pentru noi. Sunt specificate clar în Scriptură câteva adevăruri de neignorat. Unul din ele este cel privitor la chemarea noastră de a ne aduce trupurile ca o jertfă vie și plăcută lui Dumnezeu. Acele trupuri care sunt temple ale Duhului Sfânt. Păcătuind împotriva trupului, ne facem vinovați de mari păcate. Păcatul împotriva trupului are trei valențe importante care nu pot fi clasificate după opinia mea.
Păcatul împotriva propriului trup. Aici intervin curvia, îmbuibarea, alcoolul, drogurile, tutunul, tatuajele, tăieturi în carne, piercing-urile, machiaje oribile, purtare de tot felul de măști de draci, monștri sau creaturi ciudate, inhalarea de substanțe, pornografie, metode de vindecare oculte și unele metode de medicină alternativă care au de a face cu distrugerea trupului. Tot ce afectează trupul negativ e un păcat împotriva sa și implicit o afectare a templului Duhului Sfânt deci o alterare a celității jertfei.
Păcatul împotriva trupului bisericii. Și aici avem o arie largă de fapte, acțiuni și gânduri. Neiertarea, invidia, vorbirea de rău, bârfa, certurile de partide, nefolosirea darurilor spirituale, folosirea abuzivă a darurilor spirituale, pretinderea autorității datorită deținerii Duhului Sfânt, mimarea deținerii Duhului Sfânt, acționarea în instanțele pământești a fraților, neîndeplinirea datoriilor de tată și mamă, neiubirea fraților și altele. Toate atacă trupul lui Hristos și încearcă pângărirea acestuia, afectează biserica locală și îi iau din puterea de mărturisire. Acesta poate fi un păcat împotriva trupului.
Păcatul împotriva trupului altuia. O a treia valență a acestui aspect este să păcătuiești împotriva trupului altuia și cel mai frecvent păcat se întâmplă în căsătorie sau relații consensuale care sunt nepermise. Dacă ne gândim la căsătorie, soțul e stăpân pe trupul soției și soția pe al soțului, așa spune Scriptura. În consecință soțul și soția pot păcătui împotriva trupului celuilalt. Cel mai frecvent se întâmplă prin neîndeplinirea datoriei de soț și soție, începând cu nevoia de intimitate și continuând cu nevoile emoționale. Un soț care refuză intimitatea cu soția sa păcătuiește împotriva trupului acesteia și invers. Aud des cazuri în care intimitatea e refuzată pe diferite motive, dar la pocăiți cel mai ”evlavios” e postul. Draga mea nu pot că sunt în post, Dragul meu nu pot că postesc. Să ne ferească Dumnezeu de folosirea practicilor spirituale pentru motivarea diferitor prostii sau păcate din mintea noastră. Dacă refuzați intimitatea spuneți un alt motiv nu folosiți pe Dumnezeu pentru asta. Relațiile sexuale între soți nu pot fi omise nici la post decât cu acordul partenerului. Atenție, nu cu forțarea sa, nu punându-l în fața faptului împlinit. Acesta e un păcat împotriva trupului celuilalt.
Un alt păcat împotriva trupului celuilalt e abuzul ritualic, fizic și sexual. Mulți soți abuzează de soțiile lor, da asta se întâmplă în biserici. Orice egoism în relațiile intime e păcat. Dacă tu ca bărbat îți permiți să atingi punctul culminant și să-ți lași soția ”la jumătatea drumului”, înseamnă că o abuzezi. Dacă îți permiți să îți faci tu ”nevoile” iar pe ale ei să le ignori, păcătuiești împotriva trupului ei. Tot aici se încadrează relațiile sexuale extramaritale, schimburile de parteneri, cumpărarea soțului sau a soției pentru serviciile sexuale (sex pe bani sau servicii).
Iată cum, destul de lesne, ne putem trezi păcătuind împotriva trupului, deci împotriva Duhului Sfânt care îl locuiește. Iată cum, ne putem transforma din doritori ai puterii oferite de Duhul Sfânt, împotrivitori ai Duhului Sfânt. Iată cum o binecuvântare a lui Dumnezeu ne poate deveni condamnare.
Surpriză? Religia și fizica cuantică susțin același lucru!
Autorul Mark Hicks a realizat o conexiune incredibilă între Biblie și fizica cuantică în noua sa carte, „Surpriză: Acordul dintre fizica cuantică, relativitate și Biblie. Știința Modernă și Biblia susțin același lucru.”
Hicks susține că atunci când privim fizica dintr-o perspectivă spirituală, totul capătă sens și, dacă ne gândim bine, acest lucru nici măcar nu e „ciudat”, scrie Christian Post.
„Fizicienii de astăzi confirmă de fapt ceea ce Biblia afirmă despre natura lui Dumnezeu, a creației Lui și a realității”, afirmă Hicks.
Hicks le reamintește cititorilor că relativitatea și fizica cuantică au condus la numeroase inovații ce au transformat planeta noastră în ultimii 100 de ani. La fel ca în cazul explicației lui Newton cu privire la gravitație și călătoriei lui Magellan în jurul lumii, descoperirile privitoare la relativitate și la fizica cuantică au schimbat tot ceea ce credeam că știm despre universul care ne înconjoară.
În noua sa carte, Hicks reunește descoperirile minților uimitoare ale lui Albert Einstein, Neils Bohr și Werner Heisenberg, arătând beneficiile pe care acestea ni le-au adus – incluzând televiziunea, telefoanele mobile și computerele.
Descoperirea centrală a relativității este că lumina (și nu spațiul sau timpul) reprezintă singura constantă din Univers. În același timp, Biblia afirmă că Dumnezeu este Lumină, singura constantă în tot Universul. „Biblia afirmă că Dumnezeu este Lumină, iar Dumnezeu este constanta noastră.”
Atât învățăturile biblice, cât și fizica cuantică, afirmă că lumina este mecanismul prin care totul există (sau „pare” să existe). Fiecare atom emite sau absoarbe lumină, așa că fiecare gând, cuvânt, faptă sau obiect se manifestă prin intermediul aceluiași proces. Totul este energie, iar fundația elementară a universului este pur potențială. Biblia este în acord cu această idee, afirmând că lumina este mijlocul prin care Dumnezeu a creat Universul și prin care El continuă să țină toate lucrurile laolaltă.
Fizica cuantică a descoperit că atomii există într-o stare semi-reală, pur potențială și virtuală până când cineva îi privește cu o expectativă. Această expectativă, sau așteptare a privitorului, determină natura lor „reală” din acel moment. Tot așa, afirmă Biblia, credința – adică ceea ce observatorul crede și se așteaptă să vadă – determină natura realității unei persoane.
„Orice ar fi adevărul, el nu se va schimba, indiferent cine este cel care încearcă să-l afle. Există oare vreun motiv pentru care știința seculară și teologia să se privească una pe cealaltă drept contraproductive, când, în realitate, ambele caută același lucru?”, întreabă Hicks.
În cartea sa, Hicks folosește un limbaj accesibil, pentru a conduce cititorul către aceeași realizare la care a ajuns și el: că fizica cuantică și Biblia susțin de fapt același lucru. Prăpastia dintre religie și știință se închide tot mai rapid, afirmăsekvoice.com, iar Hicks are o puternică contribuție la această mișcare, prin argumentația sa ce caută să arate oamenilor că cele două pot co-exista în același univers.
