Ca să concluzionăm ce am scris în prima și a doua parte a acestei meditări, voi scrie și azi câteva rânduri pe acest subiect. Tot în calitate de om obișnuit, fără studii teologice de mare calibru. Scriu tot în calitate de slujitor al semenilor, din dragostea pentru aceștia care curge în mine din Hristos.
Îmi amintesc clar că la cursurile de consiliere făcute ultima dată, un capitol era dedicat ”Rolului Duhului Sfânt în consiliere” și poate că abia acum văd mai clar ce importanță avea acel capitol al cursului. Despre asta am mai scris AICI cu ceva vreme în urmă, dar acum cred că e insuficient ce scriam atunci, din cauză că nu am abordat raportarea greșită la Duhul Sfânt a consilierului și a clientului, amănunt care poate schimba situația pe dos. Dacă se întâmplă asta, dacă consilierul sau clientul înțeleg greșit doctrina Duhului Sfânt, ne putem trezi cu o înrăutățire a situației nu cu o îmbunătăţire a acesteia.
În procesul de consiliere, Duhul Sfânt face lucrări mari, dar mi-au ajuns la urechi multe cazuri în care consilierea s-a transformat în stăruință, ghicire, bârfă, proorocie etc. Asta nu e bine. Consilierea creștină e un domeniu separat de acestea, chiar dacă cei implicați ar putea avea diferite daruri spirituale. Consilierea este un proces clar, logic, cognitiv și se desfășoară sub cârmuirea consilierului de către Duhul Sfânt, căruia îi va descoperi când este nevoie, detalii ascunse ale cazului, soluții de urmat și alte aspecte necesare în ajutarea clientului. De la asta până la situații în care așa zișii consilieri ”au descoperiri” cum că clientul ”ar trebui să descrie în amănunt și să nu omită nimic din sexul extramarital care a avut loc” e cale lungă. ”Nu-mi ascunde nici un detaliu” e o pretenție de persoană obsedată de picanterii și aflat secretele altora, e o boală care se ia de la TV, nicidecum o cerere a Duhului Sfânt.
În cultele neoprotestante din România cel puțin, oamenii sunt la extreme diferite în problema Duhului Sfânt. Unii fac din El ceea ce nu este, se folosesc de Numele Lui pentru a impresiona, pentru a căpăta autoritate și credibilitate, alții nici nu prea discută problema. Nu generalizez, însă situația e tare sensibilă și asta ne obligă, indiferent de religia noastră, să studiem aspectul cu interes și obiectivitate și să ne pocăim de ce nu este corect.
Când trebuie să te pocăiești de atitudini sau idei greșite față de Duhul Sfânt?
- Când afirmi că ai Duhul Sfânt, dar ești confuz în privința deținerii Lui.
- Când afirmi că ai umplerea, dar nu știi ce înseamnă asta.
- Când vorbirea ta în limbi e nesigură și nu faci distincția intre vorbire în limbi și bolboroseală fără sens
- Când nu te interesează capitolul acesta
- Când știi că ai pretins că Duhul Sfânt ți-a descoperit, dar nu a fost așa
- Când ai stat în stăruință până ai început să ”aiurezi”, crezând că aceea e prezența Duhului
- Când ai stăruit pentru umplere din cauză că voiai să fii ca ceilalți sau mai tare
- Când ai vrut Duhul Sfânt, ca să îți mărești prestigiul sau valoarea în ochii celorlalți
- Când ai mințit în privința lucrărilor pe care le-ai făcut cu acesta
- Când te-ai folosit de Numele Său pentru a obține avantaje firești
- Când ai respins autoritatea Duhului Sfânt
- Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul trupului tău
- Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul Său din trupul soțului, soției sau a altei persoane
Iată câteva din situațiile posibil existente. Recunosc că lista e incompletă, am scris ce am întâlnit cel mai frecvent pentru a atrage atenția. Dragii mei, noi păcătuim adesea din cauza firii pământești, dar Duhul Sfânt e acela care nu ne dă liniște până nu ne cerem iertare. Dacă ai făcut asemenea fapte și totuși stai liniștit, înseamnă că Duhul este stins sau te-a părăsit. Trebuie pocăință.
Suntem chemați la discernământ, înțelepciune și la obiectivitate. Nu ne putem lăsa târâți încoace și încolo de orice vânt de învățătură. Duhul Sfânt este Dumnezeu!
http://www.filedinjurnal.ro/
In scrisoare, parintele teoriei relativitatii, fiind de acord cu colegul sau italian, a criticat o experienta realizata de alti cercetatori in secolul 19, care avea ca scop dovedirea existentei eterului, ca mediu ipotetic.
