Categorie: Consiliere

Cum poate aprecierea să schimbe oameni

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Consiliere, DILEME

incurajareUna din cele mai frecvente întrebări pe care o primesc în şedinţele de consiliere este: „Cum pot să îl schimb pe soţul/soţia mea?” Mulţi, foarte mulţi s-au căsătorit cu gândul destul de păgubos că îl pot schimba pe celălalt după căsătorie şi puţini, foarte puţini au reuşit să facă asta. Dorinţa de a îl schimba pe celălalt este de altfel destul de problematică întrucât de foarte multe ori în spatele ei se află doza personală de egoism. În definitiv celălalt are dreptul să fie cum vrea şi orice schimbare trebuie să înceapă de la noi. Căsătoria odată oficializată presupune acceptarea celuilalt aşa cum este, deci nu pot fi impuse condiţii noi pe parcurs decât cu acceptul ambelor părţi.

Să credem că oamenii nu se schimbă după căsătorie e utopic, problema e că ei nu se schimbă cum am vrea noi, nu că nu se schimbă. Totuşi, sunt cazuri în care soţul sau soţia ar vrea prin viaţa sa să influenţeze în bine pe partenerul care, fie se poartă necuviincios, fie are probleme cu alcoolul sau alte patimi, fie e leneş, inactiv în relaţie, neimplicat în educarea copiilor sau câte şi mai câte variante pot fi. Ei bine, una din cele mai eficiente metode este cea a aprecierii.

De ce e eficientă? Pentru că mai întâi lucrează sau trebuie să aibă efect în cel care vrea să schimbe şi mai apoi în celălalt şi pentru că realizează o schimbare de perspectivă.

Cum îl schimbă aprecierea pe omul care alege să aprecieze? Păi dacă îţi propui să schimbi ceva în celălalt prin această metodă ea te va obliga să îi vânezi celuilalt lucrurile bune şi nu greşelile. Aprecierea presupune mulţumirea, remarcarea aspectelor pe care celălalt le face bine. Pentru a „vedea” acele aspecte trebuie să schimbi modul de a îl vezi. Dacă până atunci greşelile erau cele care îţi atrăgeau atenţia, greşelile erau singurele pe care le vedeai, acum alegi voit să observi foarte bune, atitudini bune, calităţi, eforturi cât de mici, iar asta te va focaliza pe latura pozitivă a celuilalt. Deja vorbim de o repoziţionare a criticului şi nemulţumitului din „apreciator” deja nu mai „hrăneşte” spiritul justiţiar şi vederea paiului din ochi, ci alegi să încurajezi orice tentativă bună. Devii un vânător de fapte sau atitudini bune. Asta înseamnă o schimbare radicală care este un efect complementar benefic schimbării celuilalt.

Mai mult, mulţumirea este una din cele mai bune şi plăcute companii în viaţă. Prin focalizarea pe a mulţumi categoric devii o companie plăcută. Atenţie aici, nu exageraţi cu aprecierea ca aceasta să nu devină laudă, că atunci vorbim de manipulare. Aprecierea se face în cuvinte sincere, bazate pe realitate. Mulţumeşti, apreciezi, dai pupicuri, îmbrăţişări, mici cadouri pentru faptele sau atitudinile bune iar la cele pe care nu vrei să le încurajezi încerci să nu critici ci să nu oferi aceste recompense. Lauda va strica socoteala. De fapt lauda se foloseşte atunci când îl consideri pe celălalt mai tâmp şi încerci să îl cumperi în speranţa că nu se va prinde.

Cum îl schimbă aprecierea pe omul apreciat? Principiul recompensei si al mediului încurajator sunt unele din cele mai eficiente principii în motivarea oamenilor. Fiecare din cei căsătoriţi vine din anumite medii în căsnicie. Unii vin din medii bune, alţii din medii mai nefavorabile relaţiilor. Unii au venit cu răni adânci pe ei în acele relaţii alţii au venit cu aşteptări irealiste, alţii cu modele parentale foarte puternice dar fiecare din noi, când am intrat în relaţii am dorit să fim importanţi pentru cineva, am avut nevoie de aprecierea, acceptarea şi dragostea cuiva. Motivul pentru care am decis unirea cu cineva pentru toată viaţa de regulă este unul măcar puţin egoist, am vrut să ne fie bine, am vrut să fim importanţi pentru acea persoană cu care ne-am căsătorit, am căutat aprecierea acelei persoane şi faptul că am primit aceste lucruri ne-au făcut să spunem: Da, asta este persoana pe care o vreau alături de mine pentru toată viaţa.

În momentul în care ceea ce sunt eu nu mai este de ajuns pentru a mulţumi acel om de lângă mine intervine drama. De aceea e bine să fim sinceri in relaţii şi până la căsătorie nu doar după. Oamenii care au fost acceptaţi aşa cum sunt cu bune si rele deodată se trezesc că nu mai sunt acceptaţi şi că trebuie să se schimbe simt o mare trădare şi înşelare şi de obicei se răzvrătesc exact in sensul nedorit de partener.

Un mediu de apreciere şi mulţumire îl determină pe un om la schimbare. Un mediu în care părţile sale bune sunt apreciate, scoase în evidenţă, el se va simţi bine să exceleze să facă mai mult. Mediul critic îl poate motiva o vreme dar nu mare,  pe când mediul de apreciere este unul în care îi va plăcea să se întoarcă. Aprecierea îl va face pe omul criticat până atunci să se schimbe natural şi nu forţat, de voie şi nu de nevoie.

Aprecierea îl face pe partenerul de viaţă unul lângă care să doreşti să stai iar pe cel care este apreciat in unul cu potenţial. Tu ce vei face în relaţia ta?

http://www.filedinjurnal.ro/

Ştim să iubim sau trebuie să învăţăm?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Consiliere, FAMILIE

lectii de iubire

Poate pare comică întrebarea, dar e una cât se poate de obiectivă. Văd asta la şedinţele de consiliere şi văd asta în muzică, filme, religie etc. Văd mulţi oameni care iubesc dar nu o dau bine în relaţie cu iubirea lor. Văd alţii care sunt iubiţi dar nu le ajunge. Văd oameni care se iubesc reciproc dar parcă degeaba, iubirea lor nu poate afecta benefic viaţa partenerului. Deşi „iubire” este, efectele iubirii se lasă aşteptate. În acest context mă întreb dacă ştim cu adevărat să iubim sau trebuie să învăţăm să iubim. E o problemă la iubire în sine sau la arătarea iubirii? Sau poate… la amândouă?

Nu o singură dată am auzit expresia „fac tot ce îmi stă în putinţă dar el tot nu e fericit cu mine” şi mă întrebam dacă nu cumva noi oamenii avem de învăţat. Dacă nu cumva e nevoie să luăm lecţii de iubire de la careva? Dacă nu cumva iubirea nu este înnăscută ci trebuie învăţată, cultivată, crescută? Şi concluzia la care am ajuns este că trebuie să învăţăm să iubim.

Din naştere noi nu avem capacitatea de a iubi. Nu ne naştem cu ea. Noi ne naştem egoişti şi arătăm asta din primele gesturi pe care reuşim să le facem după naştere, din primele vorbe pe care reuşim să le spunem cu gura, din primele acţiuni de care suntem în stare cu mâinile noastre. Egoismul din noi se vede de la cea mai fragedă vârstă iar iubirea… e ceea ce credem că ni se cuvine. Iubirea nu o avem în noi la naştere, deci ne naştem cu nevoia de a fi iubiţi nu cu dorinţa de a iubi.

În acest context, în această realitate ne vedem puşi în faţa nevoia de a învăţa să iubim. Cineva trebuie să ne înveţe iubirea. Cineva trebuie să ne iubească tocmai ca noi să vedem cum se iubeşte. Cum primele şi cele mai importante persoane din viaţa noastră sunt mama şi tata, ele sunt şi primele care ne predau lecţii de iubire. Practic, fiecare din noi se naşte cu un rezervor emoţional, cu o nevoie de iubire care trebuie satisfăcută de părinţi în egală măsură. Partea proastă e că, deşi ar dori, părinţii nu ne pot umple proporţional acele rezervoare emoţionale decât în puţine, foarte puţine cazuri. Motivele sun variate:

  • Unul din părinţi e la muncă în străinătate deci rezervorul va fi umplut disproporţional (dacă va fi umplut vreodată)
  • Părinţii sunt divorţaţi
  • Părinţii nu se iubesc şi deci nici noi nu avem ce vedea.
  • Părinţii sunt afectaţi de adicţii (o dovadă clară a lipsei iubirii corecte)
  • Părinţii sunt egoişti şi prioritate are maşina, casa, concediile, ieşirile etc.
  • Părinţii nu ştiu să iubească pentru că la rândul lor nu au avut de unde să înveţe.

Sunt multe cazurile în care părinţii nu pot fi profesori buni dar sunt şi cazuri în care unul din ei îşi dă tot interesul să umple şi partea celuilalt, inactiv sau lipsă şi totuşi lucrurile nu vor fi în regulă pentru că avem nevoie de dragoste de ambele tipuri.

Deci, nu ne naştem cu instinctul de a  iubi şi e puţin probabil ca părinţii să ne înveţe toată lecţia iubirii sau să ne arate o iubire adevărată. Ce putem face în această situaţie? De unde să învăţăm o iubire de calitate? Cum putem să ştim să iubim corect, plenar, împlinitor, satisfăcător? Trebuie să căutăm asta sau lăsăm lucrurile aşa cum vin ele natural? Dacă apar probleme în căsnicie sau în relaţii oare nu trebuie să luăm de undeva şi „lecţii de iubire”?

Desigur că oamenii sunt învăţaţi „să iubească” prin muzică, filme, cărţi, exemple dar scepticul din mine se întreabă dacă e tocmai iubirea corectă cea prezentată pe mass-media? Nu cumva e otrăvită? Ba cred că da. Iubirea asta e una tot egoistă dar perfecţionată. Are de a face în special cu sexul şi împlinirea poftelor egoiste. În acest caz avem deja măcar trei variante închise. Nu ne naştem aşa, părinţii rareori reuşesc să ne înveţe iar societatea caută mai degrabă să ne otrăvească iubirea. Unde putem învăţa despre iubire? Cine ne poate oferi un model de iubire corectă.

Unele versete din Scriptură ne spun că, Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, a venit ca să ne fie o pildă, în altele nu se spune în special bărbaţilor, dar şi femeilor să iubim ca El, după modelul Lui, cum a iubit El biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Deşi cei mai mulţi oameni fug de credinţă considerând-o irelevantă pentru omul acestui secol totuşi, singura iubire reală care poate fi luată ca şi etalon, e cea arătată de Dumnezeu şi care ne-a afectat şi ne afectează vieţile în fiecare zi. Iubirea aceea este neegoistă, nepervertită, corectă, satisfăcătoare, împlinitoare şi completă. Modelul de dragoste este Dumnezeu prin Isus Hristos şi vom vedea mâine cum iubirea aceea ne poate învăţa să iubim şi noi deplin, plenar şi complet.

Până mâine, iubiţi-vă din toată …. mintea J

http://www.filedinjurnal.ro/

Despre: Ziua îndrăgostiţilor

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Consiliere, MEDITAŢII

valentines

Iată că ieri am făcut pauză de la scris pentru că de atâta dragoste şi îndrăgosteală ce m-au copleşit nici în tastatură nu am mai putut să bat. Cu îndrăgosteala asta nu te pui, un-doi te pune la pământ şi aşa îţi arde o mamă de bătaie de nu mai eşti om. Tot numai săgeţi te face „cupidon” de zici că eşti arici. Cum să mai scrii aşa? Te doare orice mişcare. În plus eram prea „pluşat” ca să o fac şi mai eram şi îngreţoşat de-a binelea de la cutiile cu bomboane în formă de inimioare aşa că s-au adunat toate, înţepături, pluşare şi îngreţoşare şi nu am mai putut scrie.

Totuşi, astăzi a trebuit să mă trezesc din mahmureală şi să continui să trăiesc, neîndrăgostit ca ieri, fără inimioare de ciocolată şi pluş şi fără sute de săgeţi înfipte ca la acupunctură în zona dorsală. Abia aştept ziua îndrăgostiţilor de la anu’ ca să mai fiu odată beat de dragoste. Unii ar zice că de Dragobetele ne îmbătăm iar de dragoste, dar nu e acelaşi sentiment, nu tu cupidon, nu tu roşu, nu tu denumire străineză la sărbătoare parcă sună şi aiurea „Dragobete” pe lângă concurentul său de ieri „Valentine’s Day” e un fel de variantă ţărănească mult mai puţin glossy, dar e bună pentru cei care vor o zi a îndrăgostiţilor în varianta românească, adică aşa, mai cu puţini bani şi băute cu rachiu nu cu şampanii.

Căsătoriile pentru o zi sunt de departe „o frumoasă tradiţie” a acestei „sărbători” cu mare vâlvă ziarele scriu că sute de cupluri s-au căsătorit pentru o zi (că mai mult nu aveau curajul) şi că cele mai multe din acele cupluri au făcut din acea zi şi jumate de noapte ca să prindă şi „noaptea nunţii” că deh, ce nuntă e aia fără noapte…

În magazine, întristare mare, dar nu la proprietari ci la cumpărători. Atât s-a mai cumpărat de nu putea sărmanul de Valentin să le mai ducă iar îndrăgostiţii au avut nevoie de pietre în buzunar ca să nu se ridice în sus de la câţi bani au lăsat pe acolo. Conturile bancare sunt goale de bani dar pline de iubire.

valentines-day

Lăsând deoparte factorul amuzant „Ziua Îndrăgostiţilor” e o mare păcăleală şi o mare conspiraţie făcută cu binecuvântarea noastră a oamenilor. Deşi Bogdan Naumovici spunea ieri aici că „Cine e împotriva Valentine’s Day ori e sărac, ori e zgârcit, ori s-a despărţit şi suferă, pentru că este doar o sărbătoare pozitivă“. Sărind în apărarea sfintelor corporaţii care n-au nici o vină în propagarea fenomenului totuşi, tind să cred, că dincolo de fenomenologia omenească e o sărbătoare total dăunătoare iubirii şi iată de ce:

…Joaca de-a iubirea. De ziua îndrăgostiţilor ne prostim cât încape şi ne jucăm de-a mama şi de-a tata. Aşa făceam când eram copii, jocurile preferate ale grupului ca să nu sufere fetele din grup erau de-a mama şi de-a tata şi de-a doctorul. Acum joaca de-a mama şi de-a tata e oficializată cumva. Mergem şi ne căsătorim pentru o zi. Asta e dramatic pentru că iubirea nu e de joacă. Iubirea e cel mai serios aspect al vieţii noastre pământene. Prin iubire trăim şi prin iubire vom trăi. Orice caterincă la adresa iubirii, orice joacă de-a iubirea devine în acest fel o pată de noroi la adresa adevăratei iubiri

.
…Comercializarea iubirii. Poate spune el domnul Bogdan că nu e interesul companiilor la mijloc dar creşterea vânzărilor şi cu 1 500% la anumite produse e tot „magia sfântului Valentin”. Cifrele arată că e vorba de profit, comerţ, vânzare, reclamă etc. Da e vorba de comerţ, factorul dăunător e că transmite mesajul că iubirea e cumpărabilă. Transmite mesajul că iubirea se întreţine cu bani, ne învaţă că iubirea pentru a trăi are nevoie de finanţe şi că cine iubeşte mult cumpără mult. Asta e atac frontal asupra iubirii jertfelnice, a iubirii agape, a iubirii de origine divină.

…Căsătoriile pentru o zi. Iar sunt atac direct asupra iubirii. Ce e de joacă în căsătorie? Ce e aşa amuzant de încercat? Nu, nu este. Dar se transmite mesajul că putem limita ca timp legământul de căsătorie, se transmite mesajul că se poate să fii căsătorit pentru o vreme. Da, ştiu, par prea conspiraţionist, însă realitatea e că aceste căsătorii pentru o zi transmit un mesaj dăunător despre căsătorie şi iubire.

…Iubirea limitată. Un alt mesaj al sărbătorii este că iubim doar o zi pe an. Ce ne împiedică să ne arătăm iubirea în celelalte zile ale anului? De ce nu cumpărăm cadouri, flori, bomboane, ursuleţi în alte zile ale anului. Sau iubirea se arată doar într-o zi? Nicidecum. Iubirea adevărată nu părăseşte relaţia nici o clipă. Iubirea adevărată se manifestă secundă de secundă, zi de zi, an de an nu e deloc limitată ca timp.

Nu zic că e greşit să fi cumpărat ceva soţului sau soţiei dar e greşit mesajul acestei zile, e un atac dacă nu comercial satanic sigur asupra conceptului de căsătorie şi iubire care e din Dumnezeu. E o pervertire şi întinare a iubirii în mintea oamenilor.

Dacă iubim, atunci să iubim precum modelul nostru de iubire care este Cristos. Să iubim jertfelnic, să iubim şi când celălalt nu merită, să iubim total, deplin, să iubim pentru eternitate. Iubirea Crsitică e obligatorie în căsnicie, o astfel de iubire face din fiecare zi o sărbătoare.

Să iubiţi!

http://www.filedinjurnal.ro/

Când minţi şi te minţi cu Scriptura

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Consiliere

mintind cu biblia

Aţi întâlnit vreodată oameni care se mint singuri în privinţa vieţii spirituale? Eu am întâlnit mulţi şi uneori am făcut-o şi eu. Am întâlnit mulţi oameni care şi-au adormit conştiinţa cu expresia „unde se vor duce toţi mă voi duce şi eu” deşi ştiau că nu e nici o siguranţă că cei mulţi merg în direcţia bună. Am întâlnit oameni care sperau ca după moarte cineva să le mute sufletul din iad în rai dacă este cazul, deşi nu credeau în adevăr că este posibilă o asemenea manevră. Am întâlnit oameni care se amăgeau că sunt plăcuţi lui Dumnezeu „că doar nu au dat în cap la nimeni” şi multe alte minciuni.

Acum probabil unii din voi vă bucuraţi că nu sunteţi din acele categorii dar şi pocăiţii din păcate se mint de multe ori cu Scriptura şi fac din standardul lor lege pentru toţi. De prea multe ori alegem să ne adormim conştiinţa cu versete scripturale să ne amăgim cu porţiuni de Scriptură. Iată câteva metode folosite de a ne minţi şi de a minţi cu Biblia:

  1. Postul. Mulţi dintre creştini postesc şi cred că prin post se iartă păcate, deşi conceptul nu este Scriptural deloc. Postul poate ţine în frâu mai bine firea păcătoasă dar postul nu a iertat şi nu va ierta niciodată păcate. O altă minciună este că postul aduce puteri magice, unii postesc pentru a fi ei văzuţi bine de alţi oameni şi a avea în acest fel avantaje.
  2. Jertfa. Aici intră şi postul şi binefacerea, zeciuiala, prezenţa la biserică etc. De multe ori am  întâlnit oameni având o neprihănire a lor despre care Biblia spune „…pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.” Am întâlnit oameni care postesc mult şi cumva se aşteaptă ca postul să acopere o sumedenie de păcate pe când Biblia spune prin apostolul Petru „Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” Poate te-ai amăgit şi tu ca şi mine crezând că dacă jertfeşti ceva pentru Dumnezeu, acesta va trece cu vederea anumite greşeli, crezând că îţi speli păcatele cu jertfă, post, bani, eforturi sau crezând că ţi se cuvine mai multă îngăduinţă, proporţional cu numărul de zile de post. Minciuna asta însă e combătută direct de Dumnezeu prin Osea unde precizează: „Căci bunătate voiesc, nu jertfe” aspect întărit prin gura Domnului Isus în Evanghelia după Matei unde El le reproşează că nu au înţeles importanţa expresiei „Milă voiesc, iar nu jertfe” dar şi în multe alte locuri în Scriptură.
  3. Scorul şi diplomele. Mulţi creştini se zbat pentru ele. Pentru mulţi credinţa este o competiţie între oameni. O competiţie in care contează scorul, darurile şi numărul lor, studiile şi importanţa lor şi oamenii se amăgesc că fac Voia lui Dumnezeu . Folosesc aceste lucruri pentru slava personală şi pretind cinste şi respect oamenilor dar în acelaşi timp cred că îl pot obliga pe Dumnezeu la a avea aceeaşi consideraţie faţă de ei cum au oamenii. Dragii mei, este bine să avem daruri, este bine să studiem, este bine să fim de top dar este greşit să o facem pentru slava personală. Cu ce drept judeci tu pe altul care nu le are? Cu ce drept te ridici tu deasupra celor mai puţin dotaţi ca tine? De ce înjoseşti pe cei mai neştiutori sau mai slabi? Dumnezeu într-o zi te va întreba „Ţi-ai închipuit că Eu Sunt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul sub ochi!” Dacă vrea cineva să facă performanţă personală nu este oprit dar nu pretindeţi cu asta că aveţi drept de stăpânire asupra celor care sunt sub nivelul vostru.
  4. Momentul pocăinţei. De-a lungul timpului s-au organizat multe evanghelizări şi mulţi oameni s-au întors la Dumnezeu dar au fost şi mulţi care doar s-au botezat şi nu au avut viaţa atinsă de Dumnezeu, nu au avut acea predare în mâna lui Dumnezeu. Astfel de oameni se mint că vor fi în rai cu Dumnezeu doar pentru că într-o zi au făcut baie în baptistiera unei biserici. Nu vă înşelaţi singuri dragii mei „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.”
  5. Postura înaintea altora. Da, aici de multe ori minţim. Ne dăm alţii decât suntem, am vrea să părem mai sfinţi, mai neprihăniţi decât suntem. Facem tot ce putem ca spiritual să dăm mai bine în ochii celor care ne înconjoară. Ne lăudăm chiar şi cu cel mai mic lucruşor făcut pentru Dumnezeu, ne lăudăm cu fiecare zi de post, cu fiecare ban dat bisericii sau săracilor, cu fiecare dar primit, cu orice, numai să părem mai mari decât suntem, să părem mai sfinţi decât suntem. Alţii aleg metode diversiunii, un fel de „hoţul strigă prindeţi hoţul” crezând că acuzând, disciplinând, atacând nu se vor mai vedea păcatele lor sau ale lor vor părea nevinovate.Întreabă-te care e statura ta spirituală şi care e imaginea pe care ai clădit-o în ochii altora? Este diferenţă? Te dai mai sfânt decât eşti? Ai lăsat impresia că tu eşti mai bun? Ei bine, ar fi corect să fii sincer cu tine, cu ceilalţi dar mai ales cu Dumnezeu? Nimeni nu e perfect şi tocmai asta e cauza pentru care aveam nevoie de mântuire. Construim o imagine falsă îi motivezi şi pe alţii la asta. Construind falşi titani ai credinţei se opreşte comunicarea şi mărturisirea păcatelor unii altora.

Durerea mare este că la toate aceste minciuni se foloseşte şi Scriptura, versete scoase din context, interpretări eronate, chiar şi adăugiri sau scoateri din scriptură despre care Dumnezeu zice că le va pedepsi drastic.

Ce minciuni crezi? Ce minciuni transmiţi din Scriptură? Trebuie să ne cercetăm fiecare şi să ne vedem starea. Doar aşa vom putea să ne pocăim de păcatele din viaţa noastră. Amăgirea nu a fost niciodată bună iar în viaţa spirituală e foarte periculoasă întrucât poate duce la moarte.

Haideţi să nu mai folosim Scriptura pentru alte scopuri decât Dumnezeu a lăsat-o, haideţi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să ne lucreze nu să îl folosim la a ne construi noi statui spirituale. Haideţi să ne deschidem inima la cercetarea Cuvântului şi să ne lăsăm transformaţi şi schimbaţi de Adevăr.

http://www.filedinjurnal.ro/

Astăzi este ziua ta

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Consiliere, MEDITAŢII

7_mposter_front

Ştiai că astăzi este ziua ta? Da, astăzi, mâine nu mai ai siguranţa că îţi aparţine. Mâine poate fi a altora, pe ieri cu siguranţă nu îl poţi întoarce. Astăzi e ziua ta, ziua în care poţi să decizi cum trăieşti, ziua în care poţi face bine sau rău, în care te poţi bucura sau întrista, ziua în care poţi să lucrezi sau să dormi, ziua în care poţi sta îmbufnat sau să te împaci, ziua în care te poţi apropia sau depărta de Dumnezeu.

Ce vei face astăzi dacă tot e ziua ta? Ce vei alege să fii astăzi? E atât de scurtă viaţa, mult prea scurtă ca să ne permitem să urâm, să criticăm, să păcătuim, să atacăm, să lenevim. Astăzi e pentru altceva. Astăzi este pentru iubire, afecţiune, dragoste, milă, iertare, împlinire, prospeţime, muncă. Astăzi e acel „într-o zi” sau „odată” pe care tu îl planifici să îl petreci cu copiii tăi, cu soţul sau soţia, cu părinţii, cu cei dragi. Astăzi e timpul să faci lucrurile bune pe care le tot amâni de ceva vreme. Azi e timpul să citeşti câteva pagini dintr-o carte, să asculţi o melodie frumoasă, să citeşti o poezie.

Astăzi e timpul să te conectezi cu Dumnezeu, cu cerul, să meditezi la viaţa ta, să ceri putere şi viziune. Azi e timpul ca omul tău spiritual să primească hrană din Cuvânt. Acel timp pe care de multă vreme probabil nu l-ai mai avut, timpul de dimineaţă în care să fii împrospătat şi revigorat de Dumnezeu.

Astăzi e timpul pentru acţiune, pentru curaj. E timpul în care poţi începe, e o zi de start. Poţi începe o relaţie, poţi începe să repari o relaţie. Astăzi poţi suna pe cineva pe care de multă vreme nu ai sunat. Azi poţi scrie un email unei persoane pe care o îndrăgeşti. Azi poţi să îţi aminteşti de o învăţătoare, profesoară, dirigintă, vecin, coleg etc şi să le faci o bucurie.

Astăzi e timpul pentru a vedea frumosul, pentru a vedea cerul, pentru a admira iarna, pentru a admira oamenii, pentru a admira partenerul de viaţă, pentru a admira curajul, bunătatea, dedicarea, credincioşia. Azi e timpul potrivit să vezi partea plină, azi e timpul potrivit să vezi binele din toate lucrurile.

Astăzi e timpul potrivit să te încarci cu gânduri pozitive. Azi poţi alege să te focalizezi pe lucrurile pozitive nu pe cele negative. Cu siguranţă fiecare situaţie, persoană, context are şi lucruri pozitive, astăzi decide să le observi şi să te focalizezi pe ele.

Astăzi este ziua ta, poţi fi tu, poţi trăi frumos, ca de ziua ta. Poţi alege să te bucuri de aspectele pozitive ale vieţii ca de un dar pe care l-ai primit. Azi poţi fi mulţumitor, pentru puţin sau pentru mult, pentru nimic sau pentru tot. Azi cu siguranţă poţi să te simţi bine dacă alegi asta. Cu siguranţă poţi fi mai bun dacă alegi asta. Cu siguranţă poţi evolua, dacă alegi asta. Astăzi este ziua ta, nu uita să trăieşti cât de bine şi frumos eşti în stare. La multe zile ale tale!

http://www.filedinjurnal.ro/