Categorie: EDITORIALE

Cere Dumnezeu Desavarsirea ?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE

 

Cand Dumnezeu a creat pe Adam si Eva, ei erau desavarsiti. Cand spun aceasta ma gandesc in primul rand la faptul ca ei se bucurau de privelegiul de a sta  fata in fata cu Creatorul lor. De altfel, cum ar fi putut sa stea in prezenta Lui daca nu ar fi fost asa? Cand omul a iesit din mana Creatorului, corpul sau era desavarsit si se bucura de o sanatate deplina. Facultatile mintale reflectau desavarsirea creatorului sau, iar spiritual nu exista nimic care sa-I impiedice a intelege voia si caracterul lui Dumnezeu.  Pana inspirata ne spune ca: “Dumnezeu la creat pe om desavarsit si sfant” (3T 162) “El a dat omului trasaturi nobile de character, fara inclinatii spre rau”. (PP. 49)

Pacatul insa, a adus  nu numai dezastru pe planeta razvratita, dar in primul rind a adus ceva mai dureros –  despartirea de Dumnezeu. De la pacatul lui Adam omul nu a mai putut sta fata in fata cu Creatorul sau niciodata. Da! Dumnezeu nu a incetat niciodata sa comunice cu omul, dar privelegiul de a sta fata in fata cu Dumnezeu a fost cred unul din cele mai mari pierderi ale omenirii. Cu cat insa istoria a inaintat cu atat acesta prapastie a crescut in dimensiunile ei  asa fel incat daca Avraam sau Moise mai puteau vorbi macar gura catre gura cu Dumnezeu,  astazi  aceasta nu se mai intampla si nu pentru ca Dumnezeu s-a indeprtat de noi,  ci pentru ca omul s-a indepartat atat de mult de Dumnezeu, incit lucrul acesta nu mai este posibil..

Prin jertfa Lui Isus, Dumnezeu a dorit nu numai sa refaca acesta  relatie de care se bucurau odata parintii nostrii,  El a trimis pe Fiul sau tocmai  pentru a restaura in om aceasta stare – desavarsirea pierduta la inceput.   “Prin jertfa Fiului Sau El a dorit ca noi sa intelegem ceva din dragostea Sa, dorind sa stearga urmele pacatului care minjise creaturile Sale, sa recastige ce fusese pierdut si sa restaureze  omul la curatia originala prin indreptatirea atribuita de Isus Hristos” (RH Nov. 8, 1892)

Despre subiectul acesta se predica mai putin  astazi si nu inteleg de ce. Cand eram copil se accentua foarte mult legea si am fost acuzati ca suntel legalisti, apoi parca ne-am rusinat si am imbratisat mai mult Harul, asa incat astazi vorbim din ce in ce mai putin despre acest subiect essential pentru mintuirea noastra… asa ca Harul ramane si pentru noi o tacita siguranta….

In ceeace urmeaza am cules din scrierile lui Elenn White urmatoarele citate care merita atentia noastra in aceste ultime zile. Retineti ca in scrierile dansei indreptatirea intotdeauna adduce dupa sine Sfintirea sau Desavarsirea.

 

 

 

 

Ce este desavarsirea!

“Noi suntem aici sa formam caractere pentru Cer” 3T 526.

“Este privelegiul fiecarui crestin sa creasca pina cand va ajunge la statura  de om deplin in Hristos Isus.” 5T 309.

“Sigiliul viului Dumnezeu va fi pus numai peste aceia care se aseamana cu Hristos in caracter.” RH May 21, 1895.

“Adevarata religie va conduce pe posesorul ei la desavarsire.” 3T 538.

“Perfectiunea era marca a tot ceeace Isus facea.”  Rh Apr. 7, 1904

“Poate ca noi dorim cu totii desavarsirea, insa adevaratii posesori ai ei o vor castiga pas cu pas prin cultivarea virtutilor pe care Dumnezeu le cere.” NBL Vol.1. Ed.Nr. 4. Vol.1 No. 28.

“Asa cum Dumnezeu este desavarsit in inalta lui sfera de actiune, tot asa omul poate fi desavarsit in sfera lui umana.’ CT 365.

“Desavarsirea caracterului crestin inseamna a umbla smerit cu Dumnezeu.” 4T. 337.

 

 

Cere Dumnezeu desavarsirea !

 

“Dorinta lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este sa fim desavarsiti in El…dorinta Lui este  ca noi sa fim liberi de pacat”. ML 15: Bible Echo, Jan. 15, 1892.

“Dumnezeu doreste ca noi sa atingem standardul desavarsirii care a fost facut posibil pentru noi prin darul lui Hristos. MH 114.

“Desavarsirea de character pe care Dumnezeu o cere de la noi poate fi obtinuta numai devenind familiari cu Cuvantul Sau.” CT. 454.

 

 

“Lucrarea salvarii este una de co-parteneri. (co-partnership) o operatiune comuna. Trebuie sa existe cooperare intre Dumnezeu si pacatosul pocait. Aceasta este necesar pentru formarea unor principia drepte in characterul sau iar omul trebuie sa faca sfortari serioase pentru  a birui tot ce ar putea impiedica ajungerea la desavarsire. “AA. 482.

“La un pret infinit, cerul a pus la dispozitie totul pentru ca omul sa poata atinge desavarsirea caracterului.” RH may 5, 1896

“Idealul caracterului crestin este asemanarea cu Hristos…ar trebui sa se vada o lupta continua si un progress constant in inaintarea noastra spre desavarsirea caracterului.” CT 365.

 

A  fost cineva pe pamant desavarsit?

“Asemenea lui Enoh, asa trebuie sa fie sfintenia caracterelor acelora care vor fi rascumparati dintre oameni la a doua venire a lui Hristos.” GW. 54.

“Iosif a umblat cu Dumnezeu. El nu sa lasat inselat sa calce legea lui Dumnezeu, nici prin ispita nici prin amenintare.”  SR 103.

“Viata lui Daniel este un exemplu inspirat de adevarata sfintire.” SL 39.

“Pavel a purtat cu sine atmosfera cerului, toti acei care sau asociat cu el au simtit influienta unirii cu Hristos. Faptul ca viata lui exemplifica adevarul proclamat de el, avea o putere convingatoare.” AA 510.

“Caracterele lui Iosif si Daniel sunt exemple bune de urmat, insa Isus este modelul nostru desavarsit.” 5T 129.

 

 

Cum se obtine desavarsirea!

“ Nici un barbat, femeie sau tanar nu poate obtine desavarsirea caracterului  daca neglijeaza studierea Cuvantului Lui Dumnezeu” CSW 17 (Counsel on Sabath School work)

“Desavarsirea caracterului nu este posibila fara sacrificiul de sine.” 9T 53

“Desavarsirea este posibila numai prin supunerea totala a omului fata de vointa lui Dumnezeu.”  MH 131.

“Orice facultate cu care creatorul ne-a inzestrat ar trebui cultivata pina la cel mai inalt grad de desavarsire pentru a face tot binele de care suntem capabili.” RH Sept, 1884.

“Cind inima este gata sa asculte de Dumnezeu si cind noi depunem orice efort posibil in ascultarea  fata de El , Dumnezeu accepta aceasta dispozitie si effort al nostru ca fiind cel mai bun serviciu adus pentru El, completand deficientele noastre prin meritele lui.” ST June 16, 1898.

“Standardul pe care Hristos ni-l prezinta este desavarsirea in El, si prin meritele lui noi putem obtine aceasta.” L 102, 1899.

“Desavarsirea morala si spirituala este promisa tuturor acelora care cred in Harul si puterea lui Hristos.”  RH May 16, 1907

“Exercitarea milei in relatiile noastre cu altii este unul din cele mai eficiente cai care arata nivelul nostru de desavarsire, pentru ca numai aceia care umbla cu Hristos pot fi cu adevarat plini de mila.” ST May 2, 1902.

“Credinta care contempleaza zilnic sacrificiul lui Hristos, va asimila in suflet viata Lui.” DA 661.

http://articolecrestine.com

O povestire adevarata

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

Cu câțiva ani în urmă, un grup de oameni de afaceri mergeau la o convenție regională de vânzări, în Chicago. Le promiseseră soțiilor că se vor întoarce acasă la timp pentru cina de vineri seară. În goana lor, cu biletele și servietele în mână, unul dintre ei a răsturnat din greșeală o masă pe care erau expuse mere. Acesteau s-au împrăștiat de jur împrejur. Fără să se oprească sau să se uite în urmă, ei au reușit să ajungă la timp la avion și să se îmbarce înainte de a se închide ușile.

Cu excepția unuia, care s-a oprit, a respirat profund, și-a ascultat simțămintele și i s-a făcut milă de fata al cărei stand de mere a fost răsturnat. Le-a spus tovarășilor săi să plece fără el, le-a făcut cu mâna și l-a rugat pe unul din ei să o sune pe soția lui când ajunge la destinație și să îi explice cauza întârzierii sale. Apoi sa întors la terminal, acolo unde merele erau împrăștiate pe jos.

Și a fost mulțumit de decizia luată.

Fata de șaisprezece ani era complet oarbă! Plângea încet, lacrimi de frustrare îi curgeau pe obraji, în timp ce neajutorată bâjbâia cautand merele imprastiate pe jos. Lumea trecea nepăsătoare: nimeni nu se oprea, nimănui nu-i păsa de necazul ei.

Omul de afaceri a îngenuncheat lângă ea, a strâns merele, le-a pus înapoi pe masă și a ajutat-o să aranjeze standul. În timpul acesta și-a dat seama că multe dintre mere fuseseră lovite și strivite, și pe acestea le-a pus într-un coș separat.

Când a terminat, a scos portofelul și i-a spus fetei:

-Poftim acești 40 de dolari pentru pagubele pe care ți le-am provocat. Ești OK?

Si ea, cu lacrimi in ochi, dadu din cap afirmativ… iar El a continuat:

-Imi pare rau si Sper că nu ți-am distrus complet ziua.

Si in timp ce omul de afaceri se îndepărta, adolescenta uimită l-a strigat:

-Domnule!

El s-a oprit și a privit în ochii ei orbi… iar ea a continuat:

-Sunteți Isus?

S-a oprit din mers, întrebător. S-a întors spre ea și a spus:

-Nu, nu sunt deloc ca Isus, El este bun, amabil, grijuliu, iubitor și nu ar fi răsturnat niciodată standul tău.

Fata a dat din cap si spuse:

-Vă întreb pentru că m-am rugat ca Isus să mă ajute să strâng merele. El v-a trimis pe dumneavoastră să mă ajutați, deci sunteți ca El – doar El știe cine e dispus să împlinească porunca Sa. Vă mulțumesc că ați ascultat chemarea Lui.

Omul de afaceri s-a îndreptat agale către avion, cu o întrebare care îl măcina pe dinăuntru: „Sunteți Isus?“

Vă confundă lumea cu Isus? Ar trebui, nu? Ar trebui să ne asemănăm atât de mult cu Isus, încât într-o lume oarbă la iubirea, viața și harul Lui, oamenii să nu vadă diferența dintre noi și El.

Dacă pretindem că Îl cunoaștem, ar trebui să trăim, să umblăm și să acționăm așa cum ar face-o El. A-L cunoaște pe El înseamnă mai mult decât a cita versete biblice și a merge la biserică.  Înseamnă a trăi Cuvântul Sau în viața de zi cu zi.

http://articolecrestine.com

De ce nu ne mai plac predicile

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Fie că oamenii frecventează o biserică fie că vin „din an în paşti”, fie că biserica e ortodoxă, catolică sau din cele neoprotestante slujitorii bisericii se confruntă cu o problemă comună care e tot mai evidentă, oamenilor nu le mai plac predicile. Drept urmare unii le critică, alţii nu le împlinesc iar alţii le ocolesc. Predicile au devenit partea plictisitoare din slujba de la biserică.

În bisericile neoprotestante oamenii preferă tot ce se întâmplă până la predică: închinare, cântare, poezii, meditaţii, programe de copii, coregrafie etc şi când vine timpul de predică unii ies şi duşi sunt, alţii stau pe hol cu copiii, alţii butonează telefoanele sau cei mai evlavioşi citesc continuu în biblie sau cartea de cântări. Oricare ar fi ocupaţia în timpul mesajelor asta arată o „neplăcere” faţă de predici.

În bisericile ortodoxe şi catolice predicile capătă alte valenţe. Datorită stilului lor de slujbă accentul cade pe sacralitatea actului în sine şi mai puţin pe mesaje pe care cunoscuţii îmi mărturiseau că nici nu se străduiesc să le înţeleagă (nu generalizez) oamenii merg la biserică şi iau totul în ansamblu nu se focalizează pe fiecare element al slujbei ci pe slujbă ca ansamblu. Aşa că absenteismul e foarte ridicat şi cei ce merg la slujbe nu „notează” preotul ci iau totul „la pachet” unii aleg să nu vină deloc alţii vin dar nu disecă nimic dar există şi oameni care sunt apropiaţi bisericii sau peoţilor şi sunt interesaţi de ceea ce se predică pentru că vor să-şi corecteze viaţa.

Una peste alta, oamenii cărora le plac predicile sunt tot mai puţini. De ce oare?

Dacă privim în scriptură vom descoperi unele cauze, dacă privim în cotidian vom confirma aceste cauze dar vom găsi şi altele. Una dintre ele este plictiseala din biserică care este cauzată de mass-media prezentă în viaţa noastră extra bisericească despre care am scris aici. Este acel nivel ridicat de serotonină care îl atingem când suntem stimulaţi la nivel înalt de mass-media şi cu care ne obişnuim şi îl facem standard. La slujbele din biserică stimularea nu este la acelaşi nivel, sau mai bine zis nu este de aceeaşi origine deci nu atingem acea stare de bine şi de fericire pe care o trăim în faţa televizorului sau calculatorului. Predicile devin de 100 de ori mai interesante la TV sau calculator pentru că sunt rostite de „nume mari” şi în plus nu te obligă nimeni să asculţi tot, dacă te plictiseşti „dai înainte”. Ei bine în biserică dacă te plictiseşti, cu toată dorinţa unora, nu se poate „da înainte” ca să ajungă mai aproape de sfârşit şi nici nu poţi „da pe alta”.

O altă cauză a neplăcerii faţă de predici e neatenţia. Fie că e cauzată de oboseală pentru cei care muncesc mult fie că e cauzată de plictiseală pentru cei care folosesc mult TV neatenţia îţi scade apetitul pentru predici. Dacă nu prinzi firul mesajului şi ai momente de neatenţie nu îi mai găseşti rostul, nu mai are sens mesajul. Mai mult, un lucru cu care mă confrunt pentru că predic într-o biserică de la ţară unde oamenii muncesc mult, oamenii aţipesc şi unii chiar adorm. Deşi rareori am mesaje mai mari de 30 de minute unii adorm şi gata. Vin la biserică „rupţi de oboseală” şi la căldură, cântare sau murmurul rugăciunilor mai scapă câte unul capul de bancă. Nu am obiceiul ca să predic ca Pavel când a adormit Eutih şi nu a picat niciunul de la catul al treilea  dar cu capul de bancă au mai dat unii.

Oamenilor nu le mai plac predicile pentru că nu mai au cerul ca ţintă sau nu mai au dorinţa arzătoare să ajungă acolo. Cerul s-a estompat undeva, e ceva neclar, depărtat, ceva pur religios şi pe care doar preoţii şi pastorii înţeleg. Şi dacă nu îţi mai doreşti să ajungi acolo nu mai eşti interesat nici despre cum se ajunge acolo. Dacă pământul acesta a devenit suficient, dacă viaţa asta oferă tot ce îşi doresc oamenii de ce ar mai dori cerul? De ce ar mai vrea să ajungă acolo. Suntem educaţi altfel, evoluţionismul forţat nu „ne-a prins” însă consumerismul acesta ne prinde şi ne leagă de pământ, predicile nu mai au sens, citirea scripturii nu mai este o prioritate, părtăşia cu alţi fraţi sau surori nu mai merită investiţia (excepţie face când ai cu ce te lăuda). Consumerismul ne vrea pentru pământ, predicile nu mai sunt interesante şi relevante pentru că vorbesc despre cer.

Oamenii nu mai găsesc plăcere de predici pentru că „îi gâdilă urechile” să audă lucruri plăcute. Oamenii vor păstori care să predice „bine” acest bine însemnând „plăcut pentru ureche” vor predicatori care să respecte realitatea şi focalizarea pe pământ. Aşa se face că „mega-pastorii” care predică despre prosperitate şi sănătate au milioane de ascultători. Oamenii vor predici despre pământ, despre îmbogăţiri sau însănătoşiri miraculoase, despre minuni, oamenii vor predici senzaţionale.

Oamenilor nu le mai plac predicile pentru că „Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” Deja sunt sute de curente „creştine” teologia şi doctrina variază foarte mult de la unul la celălalt, oamenii sunt pe piste greşite şi vor predici senzaţionale, povestiri, profeţi falşi, minuni dubioase, teorii nesusţinute de scriptură ci bazate pe experienţele unor oameni.  Odată ce ai schimbat macazul devine foarte greu să mai găseşti plăcere pentru cuvântul curat predicat, vei vrea doar senzaţional, paranormal, extraordinar.

Oamenii nu mai găsesc plăcere de predici pentru că predicatorii nu sunt ce i-a chemat Dumnezeu să fie. Predicile sunt tot mai puţin gândite, predicatorii stau tot mai puţin înaintea Domnului ca oameni dar şi ca slujitori, predicatorii au o viaţă neconformă cu statutul de predicator sau ei nu aplică ceea ce predică. În multe biserici se folosesc predicatori care nu ar trebui să facă asta dar din lipsă de oameni sunt acceptaţi. Slujitorii adesea sunt piedica în calea ascultării predicii datorită proastei lor relaţii cu Dumnezeu cu familia şi sau cu semenii. Bineînţeles că acesta nu e motiv să nu primim cuvântul sau să nu îl cercetăm.

Sunt tare interesat de cum văd şi alţii problema aceasta.

http://www.filedinjurnal.ro

Experiment: Îți poți trăi viața după Biblie?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Fondatorul și coordonatorul platformei Think Outside the Box revine cu o nouă provocare. După Proiectul Caveman, Magor Csibi propune un experiment atipic pentru România, acela de a trăi o perioadă de timp doar după regulile Bibliei.

 

viatadupabiblieMagor Csibi susține că Biblia este o carte pe care „cu toții spunem că o cunoaștem, dar puțini o și respectăm. Se află în casele noastre, pentru că spunem că suntem creștini, dar nu prea o citim.” Ca atare inițiatorul va încerca să se ghideze după principiile care, în opinia sa, sunt în viața oamenilor foarte rar de fond și foarte des doar de formă. Magor Csibi justifică paradoxul prin contrastul între crucile făcute în tramvai și înjurăturile din trafic, predicile despre iubire și călcatul în picioare la coadă la moaște, discuțiile despre binele semenilor și indiferența față de săracii de la poarta bisericilor.
În ceea ce privește noul proiect al anului 2011, experimentul este descris de inițiator ca unul „infinit mai dificil decât experimentul Caveman”. Atunci, timp de trei luni Magor Csibi a trăit fără electricitate, fără mașină, fără apă caldă, reducând la minimum impactul său asupra mediului înconjurător. Acum însă, deși noul experiment va dura doar o lună, inițiatorul lui va trebui să nu mintă, să nu fure, să ierte și să întoarcă și celălalt obraz ș.a.m.d. Practic va testa dacă și cum se poate trăi în societatea de azi după regulile și sfaturile Sfintei Scripturi.

 

Csibi vrea să arate cum pot fi implementate în viața de zi cu zi principiile biblice dar și care sunt scuzele unei civilizații moderne care se afișează ca una creștină. „Ne mulțumim cu ritualuri, gesturi și cuvinte goale?” se întreabă Magor Csibi. În ultimă instanță totul se reduce la „întrebarea cea mai simplă: Cât de greu este să mai trăiești după aceste principii?”
Iinițiatorul recunoaște că proiectul are puțină legătură cu „biserica ca instituție”. Întrucât diferitele biserici interpreteaza diferit Biblia, autorul nu va încerca să creeze o nouă interpretare, ci să identifice „cele mai de bază principii”. Va fi totuși susținut de 3 preoți și teologi de confesiuni diferite, ortodoxă, catolică și protestantă.
Deși prezentat în presă ca o premieră pentru România, proiectul de a trăi după regulile Bibliei nu este o noutate la nivel mondial. Editor al revistei Esquire, A.J. Jacobs a trăit un an întreg după regulile Bibliei. Fără a fi un om religios, el a încercat să arate dacă și cum se poate trăi după regulile Bibliei. A scris o carte în 2007 despre experiența sa și a prezentat proiectul la TED (poate fi urmărit aici cu subtitrare în limba română). Un articol despre el a apărut și în Semnele timpului,ediția din august 2010.
În ultimă instanță, proiectul nu este deloc o premieră și nici un caz izolat. Sunt milioane de membri ai bisericilor creștine care afirmă răspicat că încearcă să trăiască după Scriptură, nu o lună, nu un an, ci ca un stil de viață permanent. Iar în ceea ce-l privește pe inițiatorul creștinismului, Iisus Christos a fost primul și singurul care a trăit desăvârșit după Cuvântul lui Dumnezeu, fără nicio abatere, întreaga sa viață timp de 33 de ani.

http://www.semneletimpului.ro

De ce ţin creştinii Sărbătoarea Roadelor ?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

Sărbătoarea Roadelor a fost instituită de Dumnezeu pentru poporul Lui.

Iată ce spune Dumnezeu în Sfintele Scripturi:

Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp; şi să ţii sărbătoarea strângerii roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale. (Exod 23:16)

Dumnezeu nu a fixat o dată specifică pentru celebrarea sărbătorii strângerii roadelor

Dacă pentru alte sărbători sau mai drept spus pentru majoritatea sărbătorilor din Biblie, Dumnezeu a fixat un timp exact când trebuiau să fie sărbătorite, atunci sărbătoarea strângerii roadelor trebuia să fie celebrată atunci când erau strânse toate roadele.

Dumnezeu insistă să celebrăm această sărbătoare

El spune:

Să ţii sărbătoarea săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului şi sărbătoarea strângerii roadelor la sfârşitul anului. (Exod 34:22)

De ce oare a institutuit Dumnezeu această sărbătoare şi cere poporului să o celebreze. Pentru că festivitatea aceasta ne face:

  1. Să realizăm că toate roadele le avem de la Dumnezeu şi sunt o exprimare a bunătăţii, dragostei şi grijii care ne poartă El.
  2. Să administrăm corect roadele, fiind conştienţi că le-am primit de la El.
  3. Să dăm şi noi altora din ele, aşa cum Domnul ni le-a dat nouă.
  4. Să păstrăm o atitudine de recunoştinţă faţă de Dumnezeu în toate zilele vieţii noastre.
  5. Să nu ni se îngâmfe inima, crezând că avem aceste roade doar datorită eforturilor noastre proprii.

Dumnezeu să ne ajute să sărbătorim frumos sărbătoarea strângerii roadelor şi să aducem rod bogat pentru Împărăţia Lui.

http://timisoaraevanghelica.wordpress.com