Categorie: EDITORIALE

Cum aş putea să prezint Evanghelia prietenilor mei şi membrilor familiei mele fără să risc ca ei să se simtă ofensaţi sau ca să îi îndepărtez de mine?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Fiecare creştin are fie un membru al familiei, fie un prieten, un coleg de muncă sau o cunoştinţă care nu este creştin. Mărturisirea Evangheliei altor persoane este întotdeauna un lucru dificil. Şi devine şi mai dificil atunci când în aceasta este implicată o persoană care ne este apropiată. Biblia ne arată că unele persoane se vor simţi ofensate când li se va prezenta Evanghelia (Luca 12:51-53). Şi aceasta cu atât mai des cu cât persoana ne este mai apropiată. Cu toate acestea, ne este poruncit să mărturisim Evanghelia – nu există nici un fel de scuze pentru a nu împlini această poruncă (Matei 28:19-20; Faptele Apostolilor 1:8; 1 Petru 3:15).

Aşadar, cum am putea să evanghelizăm membrii familiilor noastre, prietenii noştri, colegii de la serviciu şi/sau persoanele care ne sunt apropiate? Cel mai important lucru pe care îl putem face este să ne rugăm pentru ei. Roagă-te ca Dumnezeu să le schimbe inimile şi să le deschidă ochii (2 Corinteni 4:4) către adevărul Evangheliei. Roagă-te ca Dumnezeu să îi convingă de dragostea Lui şi de nevoia mântuirii prin Iisus Hristos (Ioan 3:16). Roagă-te să primeşti înţelepciune cu privire la modalitatea în care le poţi mărturisi Evanghelia (Iacov 1:5). Dincolo de rugăciune, este nevoie să trăieşti o viaţă creştină autentică înaintea acestor persoane, astfel încât să se vada clar schimbările pe care Dumnezeu le-a făcut în viaţa ta (1 Petru 3:1-2). După cum a spus sfântul Francis de Assisi: “predică Evanghelia întotdeauna şi numai atunci când este necesar foloseşte cuvinte.”

Dincolo de toate acestea, trebuie să ai disponibilitatea şi tăria de a prezenta mesajul Evangheliei şi folosind cuvinte. Proclamă mesajul mântuirii prin Iisus Hristos prietenilor şi familiei tale (Romani 10:9-10). Fii întotdeauna pregătit să vorbeşti despre credinţa ta (1 Petru 3:15), având grijă să faci aceasta cu gentileţe şi respect. În ultimul rând, trebuie să înţelegem că trebuie să lăsăm rezultatul evanghelizării în mâna lui Dumnezeu. Este numai puterea şi harul lui Dumnezeu care mântuieşte oamenii, şi niciodată eforturile noastre. Cel mai bune lucruri pe care le putem face noi sunt să ne rugăm, să le mărturisim Evanghelia şi să trăim o viaţă creştină exemplară înaintea celor care ne sunt apropiaţi şi dragi!

http://neclintit.com

Holiday(~vacanță) sau Holy Days(~zile sfinte)?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE

Este vremea concediilor și a vacanțelor, un timp în care sufletul nostru se hrănește din ceea ce am depozitat în timpul anului?
Vacanța înseamnă doar relaxare, mare, munte, mititei și iarbă verde?
Cum vede Dumnezeu această perioadă a anului, în care mulți ne alegem destinația pentru holiday, compatibilă cu potența financiară a fiecăruia? Și în fond, care este diferența dintre holiday și Holy Days?
Avraam s-a coborât în holiday în Egipt (Geneza 12), crezând probabil că Dumnezeu va rămâne la vamă și îl va aștepta acolo până se va întoarce… Dar surpriză, Dumnezeu pune în mișcare o țară întreagă, pentru că un ales al Lui și-a permis luxul de a merge în holiday! Dumnezeu „mută” vama cu fiecare pas pe care îl făcea spre acel loc de „vis”. Cu siguranță nu și-a propus Avraam ca acolo între păgâni să îi ridice altare lui Dumnezeu. De fapt tot ce era în mintea lui era doar pâine, grâu, viață bună și lipsită de probleme. Un holiday pe cinste. Obsesia lui era doar trupul, stomacul și fizicul. Sufletul era pus pe „on hold”(~ în așteptare).
Sufletul niciodată nu intră în șomaj. El nu va avea nicidată luxul unei pensii, nici chiar a celei românești. Este totdeauna activ. Nu își „permite” să intre în vacanță. Nu poți să îl păstrezi la același barometru. Plafonarea este inexistentă la nivelul sufletului pentru că ori te apropii de Creatorul, ori cobori spre ceea ce înțeleptul Solomon numea – deșertăciune.
În concepția lui Dumnezeu când a creat zilele de odihnă, zilele de sabat sau zilele de sărbatoare, acestea aveau ca scop prim și unitar închinarea la adresa Lui. Chiar dacă trupul era în repaus și intra în odihnă, sufletul se alimenta și primea hrana spirituală. În aceste zile, oamenii mergeau la templu, aduceau jertfe lui Dumnezeu și se închinau fiecare prin modul și obiceiul său. De fapt Dumnezeu nu este împotriva vacanțelor sau concediilor, dar cu o condiție – atâta timp cât sufletul nu este neglijat. Dacă ai pus doar BIBLIA în bagajul de vacanță acesta, în proporție de 90% este gata! Pentru că scopul nostru este ca să alimentăm sufletul cu ceea ce are el nevoie și anume: rugăciune, cuvânt și părtășie cu Dumnezeu. Chiar și în holiday, poți să fii un misionar și un vestitor al Evangheliei. Acolo poți simți și vei experimenta noi forme și etape în cunoașterea lui Dumnezeu.
Și dacă vrei să mergi ca și Avraam departe de biserică, păstor, părinți, să te relaxezi într-un loc liniștit și retras, nu foarte populat, să nu te vadă nimeni, David îți dă o veste poate nu prea confortabilă pentru tine: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” Ps. 24:1. Dumnezeu este deja în acel loc, deci comportă-te ca atare!

Diferența dintre holiday și Holy Days?
Niciuna – doar atunci când, din fiecare zi din holiday vei face o Holy Day!!http://www.resursecrestine.ro/editoriale/95349/holiday-vacanta-sau-holy-days-zile-sfinte

Mă doare să văd ce-am ajuns noi, oamenii.. ?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE

Nu trebuie să te simţi singur atunci când cineva te dezamăgeşte. Nu ar trebui să fie aşa, dar cam aşa se întâmplă de fiecare dată. Oamenii sunt aşa de schimbători şi făţarnici. Azi îţi sunt prieteni şi petreceţi împreună momente de neuitat, de la râs până la plâns cu sughiţuri. Prietenia e frumoasă. Dacă durează..
Ştiu că e greu, foarte greu de suportat. Dar aşa e omul. Azi te cunoaşte, mâine uită că te-a cunoscut. Îmi este greu să scriu despre acest subiect sensibil pentru că aşa simt acum. Simt că trebuie să am grijă să nu-mi pun prea mult încrederea în om (nu că mi-aş fi pus-o!) pentru că ei sunt prefăcuţi. Şi invidioşi. Te invidiază pentru lucruri de nimic, se leapădă de tine pentru că te văd ca un pericol în calea treburilor lor murdare.
Am învăţat că eşti singur pe drumul vieţii, nimeni nu vine să te ia de mână şi să te călăuzească prin Întuneric pentru că asta ar însemna ca tu să ajuţi la linia de finish înaintea lor, şi ei nu vor asta.

Oamenii sunt cu două feţe. Văd asta zilnic. Pe faţă te pupă în frunte şi “sincer” îţi compătimesc pierderile, dar pe la spate abia aşteaptă să spună şi altora ce-ai păţit, să bea din paharul otrăvit al bârfei.. şi să moară din interior. Nu te încrede în oameni şi nu îi lăsa nici pe alţii să se încreadă în tine. Şi tu îi vei dezamăgi pe ei dacă nu ai grijă.
M-am săturat de asta. Atâta făţărnicie nu am mai văzut nicicând în vieţile oamenilor, atâtea trădări pe la spate şi împunsături cu săgeţile urii în inimile noastre nu au mai fost niciodată. Vine Isus…
Acum văd că aşa este. Se apropie Isus de Pământ şi Se apropie ştergându-şi lacrimile din ochii ce privesc cu dezamăgire înspre noi, oamenii. Şi El care credea că va mai găsi ceva dragoste în inimile noastre.
Noi suntem în războaie, în procese de divorţ, în certuri, în beţii, în fapte de ruşine. O, da! Suntem creştini. Cu siguranţă ne aşteaptă un loc cu verdeaţă, aşa-i? Abia ce-am scos cuţitul din inima rănită a cuiva şi abia apucăm să căutăm altă inima frântă, să o ucidem cu totul prin ura noastră.

Ai ceva împotriva mea? Spune-mi pe faţă. Nu mă mai linguşi şi complimenta cu un zâmbet dezmierdat. Spune adevărul fără să-ţi fie teamă de consecinţele dureroase ale acestuia. Decât să mă urăşti în ascuns, mai bine spune-mi ce ai cu mine. Cam aşa ar trebui să procedăm, dragilor. Nu toată ziua pupi-pupi, iar pe la spate deabea aşteptăm să ne aruncăm unii pe alţii în prăpăstii. Căci doare. Şi toată viaţa vei avea cicatrici. Asta dacă nu mori..
Isus stă şi plânge. Pentru ce-am ajuns. Să ne omorâm unii pe alţii pentru o bucată de pâine. Să ne prefacem că nu ne mai vedem prietenul pe stradă. Să linguşim pe faţă şi să înjunghiem pe la spate. Să spunem prin statusuri ieftine copiate de pe net exact opusul a ceea ce suntem.
Mă doare sufletul când văd asta. Sunt dezamăgită. Acum, aveţi dreptul să mă judecaţi pentru ce-am scris. Măcar nu am minţit, am spus Adevărul.

Articol scris de Milena Cismasiu, blogul ei “Intrebarile Inimii“

De aceea suntem doi

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE, FAMILIE

“Vino dar să ne sfătuim împreună…” Neemia 6:7 up

Sunt momente în relația de cuplu când avem probleme și atunci căutăm o soluție rapidă la problema noastră cerând sfatul unui prieten. Dar Dumnezeu ne îndeamnă să căutăm mai întâi sfatul Lui și al partenerului de viață înainte de a cere sfatul altcuiva din afara familiei.

Din nefericire, în mod deosebit soțiile sunt tentate să facă lucrul acesta. Aleargă la un pastor sau la un prieten atunci când apar probleme. În loc să stea de vorbă cu soțul, ele preferă să sune un prieten de familie. Chiar și atunci când este vorba de creșterea copiilor, femeile tind să caute sfatul altora, mai puțin al soțului lor.

Această practică poate conduce la o distanțare în cadrul relației. Aceasta se întâmplă pentru că planul lui Dumnezeu cu privire la “a deveni una” implică și unitatea în discernământ – a găsi soluția cea mai bună împreună. O atmosferă de încredere și intimitate este întotdeauna rezultatul căutării și dăruirii sfaturilor unul celuilalt.

Una din ispitele prin care putem pierde binecuvântarea intimității este căutarea sfaturilor mai întâi la alții. În dorința de a îl convinge pe celălalt, de multe ori adunăm sfaturile primite și le servim la pachet celuilalt – doar pentru a fi mai convingători în a rezolva problema așa cum vrem noi. Aceasta va crea frustrare și sentimentul de a fi folosit și neimportant. Și întotdeauna urmează conflictul. Și uneori conflictul nu are de a face decât cu modalitatea de a găsi sfaturi și mai puțin cu subiectul în sine.

Cred că Dumnezeu vrea să căutăm mai întâi sfatul Lui și apoi al partenerului de viață.

Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să căutăm sfatul celorlalți. Dar tocmai de aceea suntem doi – să ne ajutăm unul pe celălalt în rezolvarea problemelor care apar.

Ce pași poți face astăzi ca să te asiguri că vei cere întotdeauna prima dată sfatul partenerului de viață?

Tată, adu-mi aminte că partenerul de viață este o sursa excelentă de sfaturi!

Marius Andrei

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » De aceea suntem doi

Cum sa-ti gasesti iubirea vietii (1)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE

Pregătirea mariajului în care să ai atitudinea şi mentalitatea corectă

Toţi ne dorim iubirea şi căutăm compania care să umple golul care credem că-l avem în viaţă. Pentru unii dintre cei necăsătoriţi acesta reprezintă impulsul dominant al  vieţii lor, aşa cum a fost odată şi pentru mine. Dar pentru noi ca şi creştini, scopul principal al vieţii înseamnă să-i slujim lui Dumnezeu şi să-l glorificăm, să împlinim chemarea destinului pe care El ni l-a hărăzit. Asta se traduce în cine suntem şi cum ar trebui să fim. Lucrul acesta este valabil în domeniul relaţiilor şi în găsirea iubirii vieţii noastre. Aşa că avem nevoie să aflăm ce plan are Dumnezeu pentru aceste relaţii şi apoi să-l respectăm. Pare simplu la prima vedere şi chiar este. Necazul este că din cauza dorinţelor pe care noi le avem şi a obiceiurilor noastre culturale am pierdut din vedere acel plan al lui Dumnezeu. Modelul actual al ieşitului împreună aplicat de majoritate, începând de la adolescenţi la adulţii mai avansaţi în vârstă, este în cel mai bun caz ineficient, iar în cel mai rău de-a dreptul periculos. Tradiţiile “dating-ului” nostru produc o rată de peste 50% divorţuri, atât în lumea seculară cât şi în biserică. Iar mariajele care rezistă unite sunt în mare măsură dificile şi disfuncţionale, astfel că ceva este fără îndoială greşit aici.

Vreau acum să evidenţiez că ceea ce voi scrie aici nu le va plăcea multora deoarece va fi opusul concepţiilor şi al experienţei populare. Cu toate acestea, indiferent ce credem noi despre ceva, s-ar cuveni să căutăm să urmăm modelul lăsat de Dumnezeu. În plus, avem nevoie să urmăm acel model fiindcă este calea sigură spre împlinirea şi fericirea noastră. În acelaşi timp, intenţia mea de aici nu este să vă stric ziua sau să vă fac să renunţaţi la relaţia curentă. Poate doar să vă daţi un pas în urmă, să cercetaţi Cuvântul şi apoi să decideţi ce vi se potriveşte mai bine. Doar făcând aşa veţi întreţine relaţia care se cuvine şi veţi avea parte de toate oportunităţile vieţii, de bucuriile ei complete.

Scopul meu din acest articol este de a pune în perspectivă principiile biblice care să te ajute să decizi ce este bine sau greşit în găsirea iubirii. Dacă însă eşti deja familist, vei avea şi tu ocazia să priveşti la ce-ai făcut greşit şi apoi să corectezi debarasându-te de eventuale concepţii eronate sau de un comportament greşit. Ce nu încerc să fac este să formulez doar un set de reguli, nişte “ai voie” sau “nu ai voie”. Regulile sunt exact acel lucru împotriva căruia încăpăţânarea şi firea noastră se vor lupta, vor respinge şi  sfida. De aceea, voi expune raţiunile găsite pentru ca voi singuri să le cântăriţi atent, voi examina Scriptura ca voi să ajungeţi la o percepţie mai bună a ce înseamnă relaţia sexuală, burlăcia, sau aventura, apoi să ştiţi cum să întemeiaţi nişte relaţii proprii creştinului, relaţii care să reziste o viaţă, incluzând atingerea acelui deziderat al găsirii “iubirii” vieţii tale.

Eu unul nu m-am trezit într-o bună zi că sunt căsătorit! Majoritatea vieţii de adult mi-am petrecut-o necăsătorit şi nefericit, nutrind ideea că doar o soţie îmi va aduce fericire. Doar atunci când am descoperit că trebuie să mă mulţumesc cum sunt şi cu relaţia mea cu El, Dumnezeu mi-a scos în cale iubirea vieţii mele. Aşa că după ani de zile în care n-am priceput cum stă treaba, ani în care eu eram cel care-i învăţa pe cei necăsătoriţi cum să se poarte, m-am prins în cele din urmă. Aşa că am nişte sfaturi să vă dau!

Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi este că lui Dumnezeu chiar îi pasă şi că are un plan pentru tine, deşi tu poate nu-l distingi pe moment. De aceea, fiţi înţelepţi în alegerea partenerului vostru. Studiaţi Cuvântul, urmăriţi înţelepciunea, fiţi prudenţi, şi încredeţi-vă în puterea Domnului! Aceste lucruri nu vă sunt date din întâmplare, ci ele vin în urma cunoaşterii şi ascultării lui Hristos (Proverbe 12:4; 28:20; 31:10).

Iar ţelul în găsirea iubirii vieţii tale să devină a demonstra un devotament şi o ascultare fără rezerve faţă de Domnul Isus Hristos. El să fie Domnul, adică stăpân în toate domeniile vieţii tale. Asta înseamnă ca viaţa ta să reflecte gloria lui Dumnezeu şi să slujească de exemplu într-o lume de rele şi tentaţii. Să fii în stare să iei hotărâri sănătoase şi înţelepte fiindcă Domnul, cu ajutorul Cuvântului şi al Duhului Său, îţi este sfătuitorul, nu mas-media, prietenii, patimile tale sau să faci doar ceea ce sentimentele dictează. Vei fi în stare să discerni cine ţi se potriveşte, iar deciziile greşite nu vor caracteriza viaţa ta decât dacă te aventurezi deliberat în chin şi mizerie. Dacă însă eşti implicat emoţional de mai mult timp într-o relaţie cu cineva, sau tocmai ai cunoscut persoana visurilor tale nu înseamnă că trebuie să te căsătoreşti imediat cu acel om. Căsătoria este o relaţie minunată şi extraordinară încheiată exact cu acea persoană pe care Dumnezeu ţi-a pregătit-o dinainte, iar o relaţie bună va aduce glorie lui Dumnezeu şi va oglindi legătura existentă dintre Isus şi Mireasa Lui, Biserica (Efeseni 5:23-32).

La urma urmei, cât de greu poate fi să-ţi găseşti iubirea vieţii, să te bucuri de o relaţie intimă şi serioasă cu cineva? Pentru mulţi aceasta rămâne totuşi problema numărul unu a vieţii! Să realizăm totuşi că în zilele noastre mulţi rămân necăsătoriţi, fie datorită cultivării unei cariere, de teama responsabilităţii, fie din cauza unui stil de viaţă excesiv de petrecăreţ, sau poate provin dintr-o familie divorţată şi nu vor să treacă şi ei prin ce-au trecut părinţii lor. Pentru aceştia intervine un moment când observă că ceasul lor biologic bate ora 12 şi brusc încep să se simtă singuri şi părăsiţi. După ce la 20 de ani s-au dovedit prea ocupaţi sau prea pretenţioşi cu privire la un eventual partener, vine vârsta de 30 când îi apucă disperarea. Atunci se aleg cu relaţii nefericite care nu se potrivesc cu ceea ce Dumnezeu le-ar fi dat.

Atunci care ar fi calităţile pe care să le căutăm la un partener de suflet? Ce ar trebui să evităm la acela şi cum descoperim dragostea care ţine o viaţă? Înseamnă oare a fi doar norocos sau a te găsi în momentul potrivit la locul potrivit? Se poate ca cineva să-ţi “fure” iubitul, sau să-ţi “fure” iubita? Oare chiar îi pasă lui Dumnezeu cu adevărat şi ţi-a “rezervat” acea persoană deosebită de care tu ai nevoie? Cum afli asta?

Ce ar trebui atunci să facem, la ce ar trebui să ne gândim şi ce să evităm? Pentru aflarea răspunsurilor haideţi să pătrundem în Cuvântul scump al lui Dumnezeu şi să examinăm atent Scripturile pentru a afla voia Lui. Deci…

http://crestintotal.ro