Iertarea Pacatelor [Exista iertare pentru cel cazut de la credinta?] – Nelu Brie


Nelu Brie

Una din cele mai profunde nevoi pe care sufletul omenesc le are este nevoia dupa iertarea pacatelor. Bucuria sta in iertarea pacatelor. Pacea sufletului sta in iertarea pacatelor. Mantuirea sta in iertarea pacatelor…. In ceea ce ne priveste, noi oamenii, suntem in stare sa pacatuim, dar nu mai suntem in stare sa ne iertam singuri pacatele. E nevoie ca cineva din afara noastra sa vina si sa ne elibereze de vina, de povara, sa ne izbaveasca de sub condamnarea sub care am ajuns prin comiterea pacatelor savarsite. In aceasta seara vom vorbi despre iertarea pacatelor.

[….] Domnul Isus mijloceste pentru noi. El nu ne abandoneaza. Nu ne lasa. Sigur ca nu trebuie sa ne facem baza, temei, pe aceasta mijlocire a Domnului Isus ca sa justificam o viata traita in pacat. VAI DE CEL CARE TRAIESTE IN PACAT! VAI DE CEL CARE NU VREA SA SE POCAIASCA! Dar, ferice de acela care desi a cazut, se pocaieste si se intoarce la Dumnezeu! Ferice de acela care isi vede vina si cere indurarea lui Dumnezeu. Ferice de acela care zdrobit de vinovatie, se increde in jertfa lui Hristos si se bizuie pe mijlocirea Domnului Hristos. Acela gaseste viata. Acela gaseste indurare. Dumnezeu nu ne lasa.

Mi-aduc aminte cu durere si tulburare oridecateori imi amintesc aceasta intamplare. O intamplare adevarata, de altfel. S-a petrecut in biserica in care eu m-am intors la credinta. O tanara s-a intors la Dumnezeu. A fost botezata in apa. Dupa o vreme, prinsa in anturajul de la scoala, s-a racit in credinta. S-a indepartat de Dumnezeu tot mai mult. In final, a luat decizia sa se casatoreasca cu un baiat necredincios. Dupa o vreme, inima ei a inceput sa fie tulburata de starea rea in care a ajuns. Se indepatase de Dumnezeu. Cazuse de la credinta. Tulburata in cugetul ei, s-a apropiat de mama ei si i-a pus o intrebare: „Mama, eu as vrea sa revin la adunare. Dar, oare pe mine, Dumnezeu ma mai poate primi? Ma mai poate ierta?” Si mama ei i-a raspuns: „Nu stiu, dar, ma voi duce sa intreb.”

S-a dus sa intrebe. Si, a intrebat pe un frate. Ca raspuns, fratele a deschis Evanghelia la epistola catre Evrei cap. 6 unde scrie ca cei care au cazut nu mai pot sa fie inoiti si adusi la pocainta. Cand fata a auzit acest raspuns, a zis: „Macar de lumea asta sa ma bucur. Daca pentru mine, pe lumea de dincolo, nu mai este nici o nadejde, macar in lumea aceasta sa ma bucur.” S-a indepartat cu totul si nici astazi nu este in poporul lui Dumnezeu. Oameni buni, nu v-as dori vreunuia sa fiti in preajma in Ziua Judecatii cand Dumnezeu va vere socoteala acelui invatator pentru felul cum s-a purtat cu un suflet care a vrut sa se intoarca la Dumnezeu. Cine suntem noi sa masuram adancimile harului lui Dumnezeu? Cine suntem noi sa citim in fata unei persoane, a unui suflet, judecata lui Dumnezeu din Evrei capitolul 6? Da, in dreptul unor oameni, Dumnezeu ia aceasta hotarare. Dar, daca o ia, este treaba lui Dumnezeu. Si daca vreodata s-ar intampla sa descopere vreunuia dintre noi o asemenea hotarare, ca in dreptul unui suflet, Dumnezeu a decis lepadare si pierzare de la fata Lui, misiunea noastra nu e aceea de a face declaratie ca asa a hotarat Dumnezeu. Ci misiunea este sa ne angajam in lupta rugaciunii si a mijlocirii, daca-i cu putinta, Dumnezeu sa dea indurare acelui suflet si viata si mantuire.

TEXT 1 Ioan 1:5 – 2:1-1-2; 12

Predica incepe la minutul 1:02:00

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/12/15/nelu-brie-iertarea-pacatelor/

Confruntarea – Ce este?


confruntarea 1

Încă de la începutul omenirii a fost nevoie ca omul să fie confruntat cu ceea ce a făcut sau nu a făcut pentru a realiza starea în care a ajuns și să poată lua decizia de a se îndrepta și pocăi. Întrebările pe care Dumnezeu le adresează lui Adam și Evei „Unde ești?” sau ”Cine ți-a spus că ești gol?” întrebări la care Dumnezeu avea deja răspuns, fac parte din procesul confruntării. La fel și întrebarea adresată lui Ilie: ”Ce faci tu aici Ilie?”. Le fel întrebările adresate lui Iov, unele din pildele noului testament, povestea spusă de Natan lui David și altele.

Uneori, când oamenii au greșit Dumnezeu i-a confruntat direct, alte ori indirect, alte ori prin povestiri sau parabole iar oamenii, după cum vom vedea au acționat sau reacționat foarte diferit. Confruntarea este acea acțiune de a întâlni o persoană care a greșit sau păcătuit, cu scopul de a stabili adevărul, acțiune care ar trebui să aibă ca rezultat bun schimbarea vieții celui greșit. Confruntarea în sine, pentru a fi biblică trebuie să împlinească trei condiții majore despre care vom discuta ulterior. Să aibă scopul de a reabilita persoana, să fie făcută sub guvernarea dragostei și să fie obligatoriu făcută cu respect profund față de cel confruntat indiferent de starea socială, vârsta sau fapta acelui om.

 

Cine poate fi mântuit? Poate fi cineva mântuit?


Întrebare: Cine poate fi mântuit? Poate fi cineva mântuit? Răspuns: Isus a arătat în mod clar în Ioan 3.16 că va mântui pe oricine crede în El: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Acest „oricine” te include pe tine şi pe oricare altă persoană din lume. Biblia spune că, dacă mântuirea ar fi fost pe baza propriilor noastre eforturi, nimeni nu ar fi putut fi mântuit: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23). Psalmul 143.2 adaugă: „Niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.” Romani 3.10 afirmă: „Nu este niciun om neprihănit, nici unul măcar.” Nu ne putem mântui pe noi înşine. Dimpotrivă, suntem mântuiţi atunci când credem în Isus Hristos. Efeseni 2.8-9 arată: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Suntem mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, şi harul, prin definiţie, nu poate fi câştigat. Nu merităm mântuirea, ci pur şi simplu o primim prin credinţă. Harul lui Dumnezeu este suficient încât să acopere toate păcatele (Romani 5.20). Biblia este plină de exemple de oameni care au fost mântuiţi dintr-un trecut păcătos. Apostolul Pavel le-a scris creştinilor care mai înainte trăiseră în diferite stări de păcat, incluzând imoralitatea sexuală, idolatria, adulterul, homosexualitatea, hoţia, lăcomia şi beţia. Dar Pavel le spune că, în momentul mântuirii: „Aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6.9-11). Apostolul Pavel fusese el însuşi un persecutor al creştinilor, aprobând uciderea lui Ştefan (Fapte 8.1) , arestându-i pe creştini şi aruncându-i în închisoare (Fapte 8.3). Mai târziu, el a scris: „… măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă! Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus. O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi», dintre care cel dintâi sunt eu.” Dumnezeu adesea alege să mântuiască candidaţi cu puţine şanse, care să servească scopurilor Sale. El a mântuit un tâlhar pe cruce, care mai avea doar puţine minute de trăit (Luca 23.42-43), un prigonitor al Bisericii (Pavel), un pescar care s-a lepădat de El (Petru), un soldat roman, împreună cu familia lui (Fapte 10), un sclav fugar (Onisim, în Filimon) şi mulţi alţii. Nu este nimeni pe care Dumnezeu să nu-l poata mântui (vezi Isaia 50.2). Trebuie să răspundem cu credinţă şi să primim darul fără plată al vieţii veşnice pe care El ni-l oferă. Cine poate fi mântuit? Un lucru este sigur – tu poţi fi, dacă Îl primeşti pe Isus ca Mântuitor al tău! Dacă vrei să-L accepţi pe Isus ca Mântuitor al tău, poţi răspunde chiar acum cu o rugăciune asemănătoare acesteia: „Doamne Dumnezeule, îmi dau seama că sunt un păcătos şi că niciodată nu aş putea ajunge în cer prin propriile mele fapte bune. Chiar acum îmi pun credinţa în Isus Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru păcatele mele şi care a înviat din morţi, ca să îmi dea viaţa veşnică. Te rog, iartă păcatele mele și ajută-mă să trăiesc pentru tine.” Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul

„Astăzi L-am primit pe Hristos”, de mai jos. http://www.gotquestions.org/ Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

RELIGIA nu poate salva. Trebuie să ne MĂRTURISIM păcatele și să CREDEM în HRISTOS…


Evanghelistul Franklin Graham a transmis un mesaj despre ceea ce inseamna sa fii crestin si a dezvaluit ca afilierea denominationala nu are nici o relevanta in aceasta privinta.
Intr-un mesaj postat pe Facebook la sfarsitul saptamanii, presedintele Asociatiei Evanghelistice Billy Graham si al Samaritan’s Purse a recunoscut ca au fost o „multime de discutii” in ultimele zile despre ceea ce inseamna sa fii crestin.
Fiul lui Billy Graham a facut probabil referire la recentul schimb de replici intre Papa

Francisc si candidatul la presedintia SUA Donald Trump, care declarase ca va construi un zid la granita sudica a tarii pentru a tine departe imigrantii ilegali.
In timp ce candidatul la presedintie si liderul religios continua sa dezbata despre ceea ce defineste un crestin, Graham sustine ca raspunsul este simplu: un crestin este o persoana care este un urmas al lui Hristos, relateaza Gospel Herald.

Graham merge chiar mai departe, facand o marturisire pentru cititorii sai de pe Facebook: „Aveam varsta de 22 de ani cand L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ierte de pacate si mi-am pus toata credinta si increderea in Fiul Sau Isus Hristos. L-am primit pe Mantuitor in inima mea si de atunci viata mea a fost transformata. De la 22 de ani Il urmez pe Isus.”
De asemenea, Graham a afirmat ca a fi crestin „nu are nimic de a face” cu afilierea denominationala, fie ca este vorba de presbiterianism, baptism, catolicism sau oricare alta denominatiune.

„Religia singura nu ne poate salva. Trebuie sa ne marturisim pacatele, sa renuntam la ele si sa credem neabatut in Isus Hristos, care a luat asupra Lui pacatele noastre, a murit pe cruce in locul nostru si Dumnezeu L-a inviat din mormant.
Aceasta este vestea buna, pe care ne-o da Evanghelia: Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. (1 Ioan 4:10)„

Graham a citat de asemenea versetul din 1 Ioan 1:9 care spune: Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.
„Sunteti cu adevarat urmasi ai lui Hristos?” a intrebat la finalul mesajului sau.

https://dininimapentrutine.wordpress.com/2016/02/25/religia-nu-poate-salva-trebuie-sa-ne-marturisim-pacatele-si-sa-credem-in-hristos/

Sursa: http://afirmativ.com/2016/02/24/evanghelistul-franklin-graham-religia-singura-nu-ne-poate-salva-trebuie-sa-ne-marturisim-pacatele-si-sa-credem-isus-hristos/

Cum se face un îndemn la rugăciune în biserică? (7 sfaturi)


Doi barbati se roaga

Întrebare:

Sunt un predicator tânăr și de câteva ori am fost invitat să îndemn la rugăciune în biserică. Cum este mai bine să prezint nevoile de rugăciune și să motivez pe credincioși să se roage în biserică și apoi pe la casele lor? Dați-mi câteva sfaturi practice cum aș putea să fac mai bine aceasta? 

 

O voi face cu plăcere. Iată ce te sfătuiesc.

1. Spune clar nevoile de rugăciune

Nu le menționa doar așa în treacăt sau ca și cum ai citi repede dintr-o listă, ci fii sigur că oamenii înțeleg bine care este nevoie de rugăciune, pentru ce să se roage. Dă toate detaliile necesare. Nu vorbi cu cuvinte înalte încât nimeni nu te intelege. Vorbește clar, pe înțelesul tuturor.  Pentru aceasta….

2. Fă-ți din timp o listă cu nevoile de rugăciune pe care le vei prezenta

În lista aceasta pune alături de fiecare nevoie toate detaliile necesare, dar nu intra in detalii care nu sunt necesare. Dă-le oamenilor din biserică toate informațiile necesare ca să fie și informați, dar și motivați pentru a se putea ruga la serviciul divin și apoi toată săptămâna, sau până va răspunde Dumnezeu la acea nevoie.

3. Limitează-te în nevoile de rugăciune pe care le prezinți

Nu crede că dacă faci o listă extrem de mare prin aceasta vei motiva mai tare pe oameni. Dacă sunt prea multe nevoi de rugăciune prezentate, s-ar putea ca credincioșii să nu rețină nici una sau foarte puțin să înțeleagă, plus să și tu vei fi forțat să treci superficial și în grabă peste ele și nu le vei explica suficient de bine. Dacă sunt mai multe nevoi și nu pot fi toate menționate în timpul care îți este oferit, folosește grupul bisericii din rețelele de socializare,  sau lista de email, sau Viber, sau WhatsApp, dacă veți la biserică așa o listă ca să le puteți comunica rapid oamenilor nevoile de rugăciune când este nevoie.

4. Nu predica

Este important să-i motivezi pe oameni la rugăciune cu un verset din Biblie sau cum este potrivit cu nevoia, dar nu urma exemplul celor care folosesc pentru a predica timpul acesta oferit lor să îndemne poporul la rugăciune. Căci în așa caz oamenii nu rămân nici cu predica și nici cu nevoile de rugăciue prezentate.  Și când predici, tot așa, nu obosi oamenii cu lucruri care nu se așteaptă de la tine și nu pentru aceasta ai ieșit în fața lor. Dacă ți-a fost încredițat să predici, atunci predică, dacă ți-a fost încredințat să faci îndemn la rugăciune, atunci aceasta fă și fă bine.

5. Dacă oamenii nu sunt obișnuiți să se roage cu voce tare în biserică

Atunci numește pe nume câte o persoană ca să se roage pentru o nevoie. Sau poți să întrebi cine și pentru ce nevoie vrea să se roage și așa vei fi sigur că nici o nevoie nu va rămâne fără să fie adusă în rugăciune.

6. Îndemnați-i pe oameni să-și facă liste de rugăciune și să se roage sistematic

În Biblie suntem învățați astfel:
Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. (Coloseni 4:2)
A stărui înseamnă a persevera, a face ceva sistematic și cu toată dedicarea. Așa trebuie să ne rugăm noi și așa să-i învățăm pe toți creștinii cărora le slujim ca să se roage și ei la fel. Iată aici mai multe articole și predici care vă pot fi utile când veți face îndemn la rugăciune:
Vă mai îndemn să faceți și următoarele studii biblice unde este bine studiat subiectul rugăciunii:
Iacov
Iona (acest curs îl vom studia cu toat biserica Bunăvestirea la seminarul de creștere spirituală din 27-29 mai 2016). Vă invit la acest seminar să studiem împreună.

7. Nu uitați să vă rugați și pentru autorități

De mai multe ori în Biblie ni se spune să ne rugăm pentru împărați și pentru toți cei înălțați în dregătorii ca să putem duce un trai pașnic și liniștit cu toată evlavia și cu toată cinstea. Așa să-i învățăm și noi pe creștinii din biserică să facă.
Rugați-vă și pentru mine, autorul acestui articol, ca oridecâte ori în deshid gura să vorbesc cu putere Cuvântul lui Dumnezeu, să îndemn la rugăciune  și să vorbesc ce trebuie vorbit, așa ca Cuvântul pe care îl predic, sau îl scriu, să aducă zidire sfinților, creștere Bisericii, îndemn la rugăciune și mântuire păcătoșilor.