Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

O singură credinţă. De ce mai multe biserici?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE

Într-o vreme în care discuţiile teologice în contradictoriu nu se mai poartă doar între creştini şi necreştini, teologul Kevin DeYoung încearcă să dea răspunsul la întrebarea „Dacă credincioşii cred aceleaşi lucruri, de ce sunt bisericile atât de diferite?”

Răspunsul îl dă într-un articol postat pe site-ul http://www.thegospelcoalition.org, articol ce conţine 10 afirmaţii care sunt înţelese diferit de biserici şi care conduc la diferenţele – nu puţine – dintre bisericile creştine. Pastorul dă câteva explicaţii pentru a face un pic de lumină în problema diferenţelor dintre bisericile creştine, unele liberale, altele conservatoare.

În primul rând, bisericile s-au îndepărtat de misiunea lor din pricina faptului că religia îşi pierde popularitatea. În opinia lui DeYoung, misiunea bisericii primare, care ar trebui să fie continuată de bisericile contemporane, este facerea de ucenici din toate neamurile şi proclamarea supremaţiei lui Dumnezeu în toate lucrurile şi faţă de toţi oamenii.

În al doilea rând, biserica a devenit un loc prea comod. Din cauza dorinţei de a fi pe plac cât mai multor oameni, predicile nu mai sunt într-atât de mustrătoare şi de incisive, pentru a nu deranja publicul contemporan şi de a-l face să schimbe ceva în viaţa şi în inima lui. Aceasta face ca mesajul bisericii să nu mai fie unul ce evidenţiază doctrinele puternice, ci unul blând, care să se potrivească tuturor.

În al treilea rând, mesajul evangheliei este presupus, nu trăit. În timp ce esenţa teologiei nu este negată de credincioşi, aceasta devine practică rareori. Nimeni nu crede în lucruri greşite, dar, în realitate, nimeni nu crede prea mult în nicio doctrină. Ce lipseşte, afirmă DeYoung, este convingerea puternică şi comună în lucruri mai presus de subiectele uşoare, precum numele bolnavilor pe care să-i vizităm sau ce programe să pregătim.

Nu există o descriere doctrinală atentă a fiecărei biserici şi aceasta se întâmplă din pricina faptului că teologia nu mai este văzută ca motorul bisericii. Bisericile sunt descrise din ce în ce mai mult prin acţiuni caritabile sau proiecte ce evită mesajul central al evangheliei.

Predicarea cuvântului este minimalizată. Deşi aceasta nu se întâmplă la modul concret, deoarece există încă respect faţă de cuvântul predicat, în multe biserici se păstrează convingerea că predicarea face mai mult rău decât bine congregaţiei, lucru total greşit.

Credincioşii nu sunt îndemnaţi să regrete păcatul săvârşit. Deşi pare simplu, acesta este un mesaj deseori uitat. Preoţii şi pastorii îndeamnă la credinţa în Iisus, la ajutorarea semenilor şi la renunţarea la cele lumeşti, dar dacă nu are loc pocăinţa fiecărui membru, acea biserică nu are forţa spirituală necesară pentru a se ocupa de toate celelalte.

Nu există un model cu privire la studierea anumitor pasaje din Biblie. Oamenii nu vor studia şi înţelege anumite pasaje aşa cum au fost scrise, din cauza faptului că ele nu sunt puse în concordanţă cu altele, referitoare la aceeaşi temă. De aceea, oamenii au nevoie de modele din partea celor care le explică Biblia şi care le pot explica în detaliu şi cu claritate cum trebuie citită şi înţeleasă Biblia.

Nu există o eclesiologie coerentă. Fiecare biserică are felul ei de a funcţiona, de la predicare, la serviciul făcut de prezbiteri, de la funcţionarea diaconiei până la întâlnirile administrative. Din această privinţă, accentul cade uneori mai mult pe formă decât pe misiunea globală a bisericii.

Există o lipsă de preocupare pentru disciplina în biserică. Aceasta se referă atât la lipsa de disciplină individuală, cât şi la cea plenară, care se întorc, de cele mai multe ori, împotriva propriei biserici.

Credinţa că adevărata problemă nu este păcatul şi adevărata rezolvare nu este Iisus. Bisericile ar trebui să rămână atente la 2 lucruri: păcatul şi mîntuirea. Din păcate, multe biserici, chiar şi dintre cele care confirmă aceste adevăruri în doctrina lor, predică faptul că cea mai mare problemă a lumii este lipsa de educaţie, sărăcia, ameninţarea încălzirii globale sau imoralitatea din societate. Aceste biserici pierd din vedere esenţialul, şi anume confruntarea credinciosului care merge săptămânal la biserică cu păcatul din viaţa lui, care va fi iertat numai de Iisus Christos.

http://semneletimpului.ro/religie/biserica/o-singura-credinta-de-ce-mai-multe-biserici.html

Pavel Rivis Tipei – Lasati biserica sa fie biserica

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

Pavel Rivis Tipei

Proverbe 22:28

Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi. –

Ce se intampla in biserica trebuie sa se intample si in familie. Cantam, ne rugam, vorbim din Cuvant. Ce se intampla in familie trebuie sa se intample si in biserica. Exista o legatura intre toti membrii familiei si fiecare se complecteaza reciproc, unul pe celalalt. Si toate aceste au perfecta funtionalitate atunci cand legatura frateasca exista. Am vazut foarte multe biserici. Si vreau sa va spun ca bisericile care au mers inainte, care au progresat, bisericile care au rezistat, bisericile care au trecut prin furtuni, convulsii si situatii grele, au fost bisericile unde legatura frateasca a fost puternica. Amintiti-va de cele zece valuri de prigoana  incepand cu Nero si terminand cu Diocletian din primele doua secole. Si, aduceti-va aminte cat de puternica era legatura frateasca. Erau in stare sa moara unul impreuna cu celalalt.[…..]

Invatatura apostolilor, legatura frateasca, frangerea painii, Cina Domnului si rugaciunea sunt cele patru dimensiuni in care Dumnezeu vrea sa vada intotdeauna biserica plasata. Nimeni in biserica si nici odata, pe principii straine de principiile Bibliei, nu poate organiza biserica. Biserica este propietatea Domnului Isus Hristos. Si, El a zis: „Eu zidesc biserica Mea – pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. – Matei 16:18 Biserica este a Lui si biserica este situata peste principiile Lui. SOLA SCRIPTURA. NUMAI SCRIPTURA. 

Au fost oameni care au venit cu principii straine… uitati-va la ei cat au progresat. Uitati-va la cei cu evanghelia prosperitatii. Au mers departe? Uitati-va la apostolii zilelor din urma. Au mers departe? Sa nu incerc sa enumar o multime de situatii pe care sa-i las pe ei. Hai sa venim la noi in Romania.

In anul 1922, in 10 septembrie se deschide prima biserica oficiala in Romania si tot atunci incep inca doua miscari in Romania, asa zise crestine: Oastea Domnului sub conducerea preotului emerit Iosif Trifa si Crestinii dupa Evanghelie condusi de Tudor Popescu. N-am nimic cu asezamintele altor culte. Dar nu e greu sa-ti dai seama unde a fost prosperitatea atunci cand faci o analiza si vezi  cat au crescut penticostalii si cat au crescut ceilalti. Astazi, Biserica Penticostala se numara cu sutele de mii si este raspandita pe tot globul. Si, Biserica Penticostala Romana are credinciosi in toata Europa, in Asia, in Africa, , in Orient, in America, in Australia. Si as putea sa spun caci cu penticostali si in Bangkok, Tailanda, avem biserica penticostala romana. M-au sunta intr-o noapte si au zis: „Frate, nu poti sa vii aici?” Sunt bistriteni, cei ce sunteti bistriteni, bucurati-va ca bistritenii au cucerit si Tailanda.  „Frate, nu poti sa vii pana aici? Nu ne convine. Pastorul asta tailandez vine sa ne dea Cina si dupa aceea iasa afara si aprinde tigara.” Asta-i principiul lor acolo. Noi suntem obisnuiti sa ramanem in invatatura apostolilor, in invatatura Scripturii. Eu m-am bucurat sa vad biserica, ca intr-adevar creste. Si, creste. Si vreau sa va spun ca nu exista o cifra sau o statistica  exacta pentru ca se schimba numarul de la o zi la alta in toata lumea, cati penticostali romani sunt. Dar, va spun ca sunt multi. Si stiti de ce? Ca au ramas in invatatura apostolilor, in legatura frateasca si au inteles ca trebuie sa se roage.

Si, Pavel zice in 1 Tesaloniceni 5:17 – Rugaţi-vă neîncetat. Si, n-au lipsit de la Cina Domnului.

Pavel Rivis Tipei – Lasati biserica sa fie biserica
Biserica Penticostala Betania Londra
14.02.2016

VIDEO by BISERICA BETANIA LONDRA

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/02/18/pavel-rivis-tipei-lasati-biserica-sa-fie-biserica-biserica-betania-londra/

De ce nu vorbesc creştinii despre Evanghelie cu cei din jur

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

Deşi cei mai mulţi creştini ştiu că au o responsabilitate în acest sens, cei mai mulţi dintre ei nu vorbesc altora despre evanghelie, arată un studiu care a dorit să afle nivelul de maturizare spirituală a credincioşilor protestanţi canadieni.

Deşi cei mai mulţi creştini ştiu că au o responsabilitate în acest sens, cei mai mulţi dintre ei nu vorbesc altora despre Evanghelie, arată un studiu care a dorit să afle nivelul de maturizare spirituală a credincioşilor protestanţi canadieni.

Dintre cei chestionaţi, 43% au confirmat că au o responsabilitate faţă de ceilalţi oameni de a le vorbi despre Dumnezeu şi Biblie. Însă 78% dintre aceştia nu au demarat niciun proiect personal şi nu au vorbit despre credinţa lor niciunei persoane în ultimele şase luni, relevă studiul realizat de Life way research.

Totodată, 58% dintre cei chestionaţi au declarat că nu simt vreo reţinere în a vorbi despre credinţa lor, dar numai puţin peste 40 de procente dintre aceştia au invitat pe cineva la biserica lor, în timp ce numai 10% au invitat trei sau mai multe persoane. Ed Stetzer, directorul Life Way Research, a explicat că motivul este lipsa de maturizare a creştinilor, care ştiu ce trebuie să facă, dar nu au făcut pasul următor – cel al aplicării cunoştinţelor pe care le au.

Studiul, efectuat pe baza sondajului de opinie la care au participat o mie de respondenţi, face parte dintr-un proiect de cercetare a uceniciei creştine, care pune accentul, cu această ocazie, pe măsurarea maturităţii spirituale. În afară de vestirea Evengheliei, creştinii maturi trebuie să dea dovadă şi de altruism, ascultare şi o viaţă trăită în conformitate cu Biblia.

http://semneletimpului.ro/religie/teologie/evanghelie/de-ce-nu-vorbesc-crestinii-despre-evanghelie-cu-cei-din-jur.html

Cum te îmbraci când mergi la biserică?- Nu mai există decență și nici rușine…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Un pastor din Statele Unite ale Americii a luat atitudine impotriva acelor credinciosi care vin imbracati indecent la Biserica. El este deranjat de faptul ca membrii congregatiei sale vin sa se roage imbracati in tinute total neadecvate, sau chiar “vulgare”, dupa cum s-a exprimat predicatorul.
Pastorul DeBonville din Biserica Bunul Pastor din Massachusetts sustine ca, in ultimul timp, credinciosii nu mai au nici un respect in ceea ce priveste alegerea tinutei atunci cand vin la biserica.
Unii barbati vin imbracati in pantaloni scurti, slapi, tenisi si tricouri murdare, in timp ce femeile intra in biserica in tinuta de zi cu zi din gospodariile lor.
“Nimeni nu se imbraca in mod corespunzator pentru a merge la biserica. Nu puteti intra in casa lui Dumnezeu ca intr-o piata sau intr-un bar. Nu mai exista rusine si nici decenta”, a predicat pastorul. Cu toate acestea, multi credinciosi nu sunt de acord cu cerinta pastorului de a se imbraca in mod corespunzator cand merg la biserica, argumentand ca “Dumnezeu nu se uita la imbracaminte, ci la adevaratele intentii ale omului”.
Rezolvarea acestei “probleme” nu e asa simpla pe cum pare. Biblia considera importanta decenta in Casa de rugaciune, iar pastorii subliniaza frecvent acest aspect, desi multi credinciosi il ignora, a comentat pentru CNN scriitorul John Blake.
La randul ei, Constance M. Cherry, o binecunoscuta profesoara de religie si autoare a multor lucrari crestine, spune ca felul cum se imbraca credinciosii dezvaluie multe aspecte despre comportamentul lor social.

“Multi adolescenti si tineri apreciaza sistemul de valori in raport cu satisfactia lor personala si modelul pe care societatea actuala il promoveaza”, sustine ea.

http://afirmativ.com/2014/05/01/un-pastor-american-ia-atitudine-nu-mai-exista-rusine-si-nici-decenta-pantaloni-scurti-slapi-si-tricouri-murdare-biserica/

Cine sunt creștinii care își abandonează bisericile

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Creșterea, la nivel mondial, a numărului persoanelor neafiliate religios, a conturat, în ultimii 30 de ani, o tendință tot mai evidentă: din ce în ce mai mulți oameni se îndepărtează de biserici, deși continuă să se considere spirituali în mod autentic.

Creșterea, la nivel mondial, a numărului persoanelor neafiliate religios, a conturat, în ultimii 30 de ani, o tendință tot mai evidentă: din ce în ce mai mulți oameni se îndepărtează de biserici, deși continuă să se considere spirituali în mod autentic.

Religios sau spiritual: e vorba de semantică sau ceva mai important? se întreabă jurnaliștii de la The Washington Post. Experții spun că este un pic din ambele. Sondajele arată că tinerii americani sunt mult mai puțin motivați și hotărâți să se afilieze religios decât generațiile anterioare care erau la aceeași vârstă. Ei participă tot mai rar la serviciile divine ale bisericii și tot mai puțini dintre ei afirmă că religia este importantă în viața lor.

Observatorii fenomenului consideră că o posibilă explicație ar fi că tinerii nu mai văd în Biserică instituția care să le intermedieze căutarea după Dumnezeu. „Oamenii se îndepărtează de expresia instituțională a Bisericii. Ei încearcă să renegocieze relația lor cu Dumnezeu”, a declarat David Kinnaman, președinte al Barna Group, un institut de cercetare pe probleme religioase.

Sociologul catolic american William D’Antonio a declarat că procentul catolicilor din SUA care consideră că sunt „religioși” a scăzut de la 74% la 60%, doar în ultimii cinci ani. „Este mai mult decât semantică. Cu zeci de ani în urmă se credea că dacă cineva nu merge la Liturghie va merge în iad. Oamenii credeau că Biserica are puterea să te conducă spre Cer dacă respecți regulile … Acum, tot mai mulți oameni își urmează conștiința personală, indiferent de modul în care și-au format-o, și decid singuri pentru ei înșiși.”

Paradoxal însă, mai mult de 9 din 10 americani cred în Dumnezeu, potrivit unui recent sondaj Gallup, și există o tendință evidentă de căutare a experiențelor transcendente și spirituale. Cu alte cuvinte, nu asistăm la o negare a lui Dumnezeu, ci a religiei instituționalizate.

În 2012, un videoclip a devenit viral, după ce a reușit ca doar în primele trei zile de la publicarea pe YouTube să strângă aproape 5 milioane de vizualizări. La momentul redactării acestui articol, clipul intitulat „De ce Îl iubesc pe IIsus, dar urăsc religia„, fusese deja urmărit de mai mult de 25 de milioane de ori, stârnind reacții diferite. Intenția autorului (un tânăr artist american) este cea de a face o distincție dintre religie, asociată cu ideea de ritualuri și reguli, și spiritualitate ca formă de manifestare a relației cu Iisus. „Dacă v-aş spune că Iisus a venit pentru a aboli religia? (…) Dacă religia este aşa de bună, de ce a pornit atâtea războaie. De ce construieşte biserici uriaşe, dar nu hrăneşte săracii?” se întreabă tânărul. Pe lângă critica dură la adresa unui anume fariseism contemporan – care construiește biserici luxoase, dar ignoră săracii – versurile clipului deplâng popularitatea acelei religii care plasează meritele mântuirii în responsabilitatea creștinului. „Iisus și religia sunt la poli opuși”, afirmă tânărul în poezia sa.

Cele mai bogate statistici privind lipsa de afiliere religioasă documentează situația din SUA, însă sondajele exprimă o scădere a gradului de încredere în religia instituționalizată și în România. Încrederea în Biserica Ortodoxă Română a atins la începutul anului 2013 cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani. Conform unui sondaj realizat de Compania de Cercetare și Branding CCSB 66% dintre respondenți au „foarte multă” și „destul de multă” încredere în biserică, fiind pentru prima dată când indicatorul scade sub 70%. Mirel Palada, directorul CCSB, a declarat pentru HotNews că o posibilă explicație ține și de „o schimbare generațională”, „de un efect de laicizare care… este destul de probabil să se întâmple și în România”.

Un asemenea fenomen ar trebui să determine bisericile să evalueze în mod onest care sunt cauzele care conduc spre o asemenea formă de manifestare a spiritualității. Și mai mult de atât, să accepte ca realitate faptul că este posibil ca ele să nu fie străine de factorii care au generat o asemenea perspectivă. O recunoaște și teologul Philip Yancey, în cartea Biserica: frustrare și împlinire, atunci când afirmă că „mulţi oameni care-L resping pe Dumnezeu, resping de fapt caricatura Sa pe care le-o prezintă Biserica. De multe ori îmi doresc să putem înlătură istoria Bisericii, să îndepărtăm sedimentele şi să descoperim cuvintele Evangheliilor ca pentru prima oară. Nu toţi L-ar accepta pe Iisus – nu L-au acceptat nici în vremea Sa – dar măcar nu L-ar respinge din motive false”.

http://semneletimpului.ro/religie/cine-sunt-crestinii-care-isi-abandoneaza-bisericile.html