Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
Ce har divin să-I simt prezenţa
În orice clipă-n viaţa mea…
Să ştiu că-n drumul pe pământ
Mi-e călăuză Duhul Sfânt
Şi far îmi e iubirea Sa!
Ce har… ce binecuvântare
Să fiu copil de Dumnezeu…
Să ştiu că am un veşnic Tată
Ce mă alină şi mă poartă
Pe drumul către cerul Său!
Ce har divin să pot în pace
Să mă închin… să-I mulţumesc…
Să stau de veghe-n nopţi târzii
Să-I spun prin glasul inimii
Că L-am iubit… că Îl iubesc!
Vulcan-02-02-2014 Maria Luca
Mai drepte, mai strâmbe, cărările vieţii
Se-ndreaptă, de veacuri, spre vechiul bazar.
Aici se adună şi azi târgoveţii,
Sunându-şi, cu fală, arginţii-n şerpar.
Tarabe imense expun la vânzare
Eresuri bizare, canoane pustii,
Ghiciri, superstiţii înfiorătoare
Şi albe sau negre sau sure magii.
E lumea avidă de taine păgâne,
De coduri secrete, mistere adânci,
E marfa ce trece, nimic nu rămâne,
Aici se înghesuie lumea pe brânci.
Grăbiţi, ei îşi dau pe otravă arginţii
Deşi în piaţă, la alt galantar,
În pacea deplină ce-o au numai sfinţii,
Se-acordă iertarea venind din Calvar.
La masa iertării se dă-n dar viaţa,
Căci preţul de Domnul Isus e plătit
Dar lumea nu vine, deşi-i plină piaţa,
Şi timpul se scurge, şi e pe sfârşit.
Ce triste imagini, ce mare durere
Când vezi cum se-ndreaptă mulţimea spre rău
Găsind în otravă a vieţii plăcere,
Plătind chiar biletul spre-al iadului hău.
Aruncă îndată, amice, otrava
Şi vino la masa iertării acum,
Te-aşteaptă cununa vieţii şi slava,
Păşeşte spre viaţă pe-al cerului drum.
A harului uşă e încă deschisă,
Ascultă chemarea din dulcele glas,
Primeşte în dar mântuirea promisă
Făcând către Domnul întâiul tău pas.
Mai drepte, mai strâmbe, cărările vieţii
Se-ndreaptă, de veacuri, spre-acelaşi bazar,
Ignoră, amice, oferta pieţei
Şi vino la masa divinului har.
Amin
Vulcan, 5 iulie 2006 Simion Felix Marţian
Trăind în preajma unei lumi
Ce nu mă înţelege
Suspin adesea întristat
Că cei pe care i-ai creat
Nu Te cunosc ca Rege…
Şi-n goana lor către nimic
N-au timp să se oprească
Să-admire soarele în zori
Şi albul primelor ninsori…
Să ierte… să iubească…
Trăind adesea printre ei
Îmi întinez veşmântul
Căci vin ispite poleite
Cu-alai de gânduri nerostite
Şi plânge iar Cuvântul!
Revarsă Doamne-n Harul Tău
O ploaie de iubire…
Să cadă lin peste pământ
Şi să atingi prin Duhul Sfânt
Întreaga omenire!
Vulcan-02-02-2014 Maria Luca
Pe cărări de amintiri
Iar mă poartă dorul meu
Către clipa fericită
De răscruce când, uimită
L-am simţit pe Dumnezeu!
Şi mă poartă al meu dor
Către dragostea dintâi
Când, plecată-n rugăciune
Îi şopteam duios pe Nume:
„Nu pleca Isus… rămâi!”
O, ce vremuri fericite
Pline de Divinul Har
Când din lumea de suspine
Domnul m-a chemat pe mine
Şi mi-a dat viaţă-n dar!
Tot mai des mă poartă dorul
Pe cărări de amintiri…
Şi, din vremi îndepărtate
Glasul Domnului străbate:
Te iubesc… te voi iubi!
Vulcan-01-02-2014 Maria Luca
Când vin ispite multe cu-alaiuri de plăceri
Şi-ncearcă să pătrundă în inimă şi gând
Te rog Isuse scump -îngenunchiat la cruce-
Să nu mă laşi pe cale să rătăcesc… nicicând!
Iar dacă firea mea încearcă să se-nalţe
Şi pun prea mare preţ pe tot ce e lumesc
Smereşte-mă Isuse şi dă-mi înţelepciune
Să pot discerne răul… să iert şi să iubesc!
Şi Te mai rog Părinte să pui în pieptul meu
O inimă-altar din care să Îţi cânt…
Să răspândesc în lume lumină şi speranţă,
Să fiu exemplu-n viaţă şi sare pe pământ!
Vulcan-30-01-2014 Maria Luca
