Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
În muguri de speranţe renăscute
Mă regăsesc în zorii dimineţii
Şi însetat mai sorb din cupa vieţii
Cuprins de nostalgiile trecute…
Păşesc cântând pe calea frumuseţii
Cuvinte se agită nenăscute
Peste vacarmul clipelor pierdute
Pământul se închină dimineţii…
Şi-nfiorate… răspândind iubire
Speranţe înfloresc ameţitor
Încorporate-n veşnica zidire
Ce-o clipă se opreşte cu mult dor
S-aducă osanale şi mărire
Acelui ce e veşnic Salvator!
Vulcan-27-06-2013 Maria Luca
Durerea are dinţi, da, are dinţi
Cu muşcătură crudă, otrăvită,
Şi gheare are, gheare lungi, fierbinţi
Şi-o respiraţie de foc, cumplită.
O simt intens cum sfâşie din trup
Şi sufletul mi-l zdrenţuieşte-n gheare,
Când stăvilarul de răbdare-l rup
Puhoaiele cumplite de-ncercare.
Se-nchide orizontul cenuşiu
Până îi simt strânsoarea grea pe tâmple
Şi, de speranţă părăsit, pustiu,
Amarul lumii-ntregi prin pori mă umple.
Tristeţe, apăsare, zvârcoliri,
Dureri atroce îmboldind cu spasme
Se strâng într-un buchet de otrăviri,
Mănunchi sinistru exalând miasme.
Cum am ajuns aici? Ce s-a-ntâmplat?
De ce mi-e deznădejdea pat şi pernă?
O, Doamne!- doar o clipă am uitat
Că izbăvirea mea este eternă,
Dar vin acum cu-al rugăciunii jar,
Căci îndurările-Ţi sunt fără număr,
Ca, reprimit în Sfântul Sanctuar,
Să Te ating cu lacrima pe umăr,
Să-ncep cu ochii umezi a vedea
Cum se topeşte negura şi greul,
Şi-n lacrima primind Lumina Ta
Cum înfloreşte iarăşi curcubeul.
Vulcan, 26 iunie 2013 Simion Felix Marțian
De ce în suferinţă oare
Strigăm mai mult spre Dumnezeu?
Când ne e teamă şi ne doare
Îi cerem milă şi-ndurare
Căutând spre ceruri Chipul Său!
De ce când vine încercarea
Şi vânturi aspre s-au pornit,
Privim înlăcrimaţi spre zarea
De unde va veni salvarea
Prin Cel ce veşnic ne-a iubit?
Iar când e viaţa noastră plină
De soare blând… de fericiri…
Uităm că Cel ce dă lumină
Şi poate şterge orice vină
E Domnul Sfânt din veşnicii!
Ajută-ne Iubite Tată
Doar voia Ta s-o împlinim…
Îndură-Te de noi şi iartă
Căci slabi suntem… loviţi de soartă
Dar Te slăvim şi Te iubim!!!
Vulcan-26-06-2013 Maria Luca
Atât de minunat… atât de nepătruns
Şi fără de prihană eşti Tu, iubit Isus…
Cu-atâta bunătate, iubire şi credinţă
Ai îmbrăcat-prin har- umila mea fiinţă!
Privesc cu ochii minţii la Chipu-Ţi minunat…
În jur privesc Isuse, la tot ce ai creat
Şi inima-mi tresaltă de-o bucurie sfântă
Căci totu-i plin de viaţă şi sufletul încântă!
M-aplec cu reverenţă şi mă închin smerit…
Eşti tot şi eşti în toate iar eu mă simt iubit…
În zorii dimineţii şi-n nopţile târzii
Tu mă veghezi Isuse de-acolo din vecii!
Atât de nepătruns… atât de minunat
Eşti Domnul meu Isus prin tot ce ai creat!
De-aş mai trăi o viaţă şi tot ar fi puţin
Să Te slăvesc pe Tine şi Harul Tău Divin!!!
Vulcan-25-06-2013 Maria Luca
Îţi văd durerea şi-ţi aud suspinul
Când lăcrimând mă chemi din veşnicii
Să mă cobor în cortul tău creştine
S-aduc înviorare în suflete pustii!
Altarul unde-odată cântarea clocotea
Şi rugăciunea vie se înălţa la cer
E-aşa de rece-acum…doar fumegă tăciunii
Şi fără hrană sfântă se sting încet şi pier!
Doar tu mai strigi la Mine…te doare şi ţi-e teamă
Că cei iubiţi de tine se rătăcesc pe drum…
Mă chemi cu disperare să reaprind credinţa
Şi-o inimă de carne în pieptul numai scrum!
Ţi-am auzit suspinul şi lacrimi numărat-am…
Din slavă-am coborât să-ţi cercetez fiinţa…
În cortul tău creştine venit-am cu putere
S-aduc în suflet pacea şi-n viaţă biruinţa!
Căci dacă un tăciune mai fumegă pe-altar
Nicicând Eu nu-l voi stinge ci voi lăsa-ndurare…
Voi curăţa în sânge veşmântul întinat
Şi voi aduce har şi binecuvântare!
Vulcan-24-06-2013 Maria Luca
