Categorie: POEZII

Timpul se scurge, fluviu-nvolburat,
Ducând evenimente în uitare,
Însă memoria le-a consemnat
Pe cele ce pământul le-a schimbat,
Fapte ce au urmări nepieritoare.

Să ne oprim, privind înspre trecut
La început de eră-n Galileea,
La un eveniment bine ştiut
Din multele care s-au petrecut
Pe locurile-acelea-n vremea-aceea,

Când pe un munte Domnul înviat
Înconjurat de mica Lui oştire
(Cei unsprezece care L-au urmat),
O nouă strategie i-a-nvăţat:
De-a cuceri pământul prin iubire.

„Duceţi-vă, le-a poruncit Isus,
Ducând în beznă sâmburul luminii
Şi de la răsărit pân-la apus
Să faceţi ucenici, precum v-am spus,
Să-i botezaţi în Numele Treimii.”

Din pisc în pisc sunând, din deal în deal,
Ecou reverberat din stâncă-n stâncă,
Dus prin milenii de al vremii val
Se-aude şi azi, tot mai actual,
Îndemnul de atunci, valabil încă.

Să ne-nrolăm în oastea lui Isus
Şi pentru El să cucerim pământul;
Suntem ai Lui, însă atâţia nu-s,
Să îi salvăm ducând ce-avem de dus,
Adică ceea ce-am primit: Cuvântul.

„În toate zilele Eu sunt cu voi”
A mai rostit Isus în Galileea,
Şi azi, simţind puterea Lui în noi,
Să fim în lupta dragostei eroi
Căci pentru focul ei purtăm scânteia.

Parc-a fost ieri când paşii Tăi, Isuse,
Urcau în taina serii prin grădini;
Se ascundeau şi umbrele, supuse,
Când focul rugăciunilor aduse
Se înălţa spre cer dintre măslini.

Un munte era martor rugii Tale,
Un adăpost în noapte, efemer,
Când ale rugăciunilor petale
Se deschideau ţâşnind în osanale,
Căci Tu vorbeai Părintelui din cer.

Acelaşi munte-avea apoi să fie
Martorul despărţirii de pământ,
O despărţire de vremelnicie,
Când ai plecat din nou în veşnicie
Ca să trimiţi din slavă Duhul Sfânt.

Parc-a fost ieri, dar şi mâine urma-va
Pe muntele aceloraşi măslini
Pe care iar piciorul Tău călca-va
Când Te vei coborî cu toată slava
Şi pacea veşnică din înălţimi.

Cu ochii pironiţi spre cer Te-aşteaptă
Cei care Te-au simţit cu-adevărat,
Ce-au cunoscut iubirea-Ţi minunată
Şi ştiu că Tu, venind, vei da răsplată
Închinătorilor în duh curat.

Pe Muntele Măslinilor stă ceaţa
Şi ambiguitatea lumii reci,
Dar ştim că arătându-Ţi aici faţa
Vei readuce strălucirea, viaţa
Şi stăpânirea păcii-n veci de veci.