Dumnezeul tău e viu?


Dacă-L ţii pe Dumnezeu
Într-o ramă încuiat,
Cum poţi spune, cum poţi crede
Că din morţi a înviat?

Dacă L-ai făcut statuie
Din aur sau chiar din lut,
Cum poţi spune că e viu
Când El viaţă n-a avut?

Spune-mi, Dumnezeul tău
La care pios te-nchini,
Îţi ascultă rugăciunea,
Aude când tu suspini?

Dacă încă nu-L cunoşti
Pe Isus Cel veşnic viu,
Atunci toată viaţa ta
E-ntuneric şi pustiu!

Căci Isus este Lumina,
Adevărul minunat
Ce la Golgota pe cruce
A murit şi-a înviat!

Locuieşte doar în inimi
Ce-L iubesc necontenit,
Te aşteaptă şi pe tine
Căci şi tu ai fost iubit!

Chiamă-L azi în viaţa ta
Pe Isus, Emanuel,
Şi vei fi o veşnicie
Sus în ceruri lângă El! Amin!

Vulcan 20 apr.2012       Maria Luca

Sonetul învierii


 Cu degete ce tind să se răsfire,
Brazda ia bobul ca pe o ofrandă
Şi-n pumnul strâns apoi, ca la comandă,
Îi dă sărutul înspre putrezire.

Dar mângâiat de-a razelor ghirlandă
Îndeamnă putregaiul la trezire,
Care renaşte-n tainică urzire
Ţâşnind în strai de aur şi lavandă.

Uimindu-ne cu noua-mbrăcăminte
Mirabila-apariţie suavă
Îşi are-n bobul putrezit sorginte.

Când, părăsind telurica enclavă,
Ieşi-vor înviaţii din morminte
Vor fi-mbrăcaţi în trupuri noi, de slavă.

Vulcan 20 apr.2012      Simion Felix Marţian

Creştin numai cu …..numele


Când se întâmplă să-ntâlneşti
La cei ce-şi spun că sunt creştini,
Apucături ce sunt lumeşti
Te doare mult şi-ades suspini…..

Când vezi invidia cum roade
Şi-mproaşcă totul cu noroi,
Încet, simţi lacrima cum cade,
Şi-apoi vin altele şuvoi…

Când cei ce sunt la fel cu tine
Şi spun că Domnului slujesc
Nu mai separă rău de bine,
Te întristezi, căci ei greşesc!

Când vezi că s-a răcit iubirea
Ce altădată clocotea
Şi-acum supremă e doar firea,
Îţi pare calea mult mai grea!

E-aşa de greu să poţi rămâne
Cu pace-n suflet şi senin
Când unii te rănesc anume
Pătrunşi de-a lumii crud venin!

Ajută-mă Iubit Isus
Pe-aceşti „creştini” să-i pot iubi!
Ai milă Doamne, când de sus
Pe nori de slavă vei veni! Amin!

Vulcan 19 apr.2012        Maria Luca

Nu te teme!


„Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 43:5)

Prins în vâltoarea vieţii pe pământ,
A încercărilor din vreme-n vreme,
Te simţi adesea copleşit, înfrânt,
Dar Domnul îţi vorbeşte prin Cuvânt:
Nu te teme!

Privind la valurile care vin
Pe marea ce învolburată geme,
Te-nvăluie al disperării chin
Însă din cer se-aude-un glas divin:
Nu te teme!

În labirintul vieţii când te pierzi
Şi situaţiile-ţi par extreme,
Cauţi ieşiri pe care nu le vezi
Dar e deajuns îndemnul să-l urmezi:
Nu te teme!

Procesul rezolvărilor e greu,
Căci viaţa te-asaltează cu probleme
Într-un şuvoi ce creşte tot mereu,
Dar astfel îţi vorbeşte Dumnezeu:
Nu te teme!

Când gurile cuptoarelor de foc
Cer sacrificii uneori supreme
Şi simţi că viaţa ta e pusă-n joc,
Cuvântul îţi vorbeşte-atunci, pe loc:
Nu te teme!

Privind la viitorul glorios,
La sfinţii-ncununaţi cu diademe
Pentru sfârşitul lor victorios,
Tu mergi la drum de mână cu Cristos,
De ce te-ai teme?

Vulcan 01 oct.2007    Simion Felix Marţian

În Casa Domnului….


În Casa Domnului găsesc
Odihnă sufletului meu
Când obosit de-a vieţii goană
Te caut pe Tine, Dumnezeu!

În Casa Domnului e pacea
Ce nu o aflu nicăieri,
E Râul Sfânt cu apă vie
De unde beau să prind puteri!

În Casa Domnului-i Iubire
Fără hotar sau interes
Ce leagă-n lanţuri fără lanţ
Pe-acei ce Domnul i-a ales!

În Casa Domnului, Cuvântul
Devine viu şi lucrător
Şi mă învaţă, prin necazuri
Să trec mereu biruitor!

Mă bucur Doamne, Îţi dau slavă,
M-aplec în rugă şi mă-nchin,
Cu fraţii alături Îţi slujesc
În Casa Domnului când vin! Amin!

Vulcan 19 apr.2012      Maria Luca