Ringul


Tu ai în tine pacea lui Cristos
Dar duci o bătălie ne-ntreruptă.
Chiar dacă pare, nu-i un paradox
Căci vieţuind în mediu duşmănos
Obţii divina pace doar prin luptă.

Când ţi-ai ales drumul hotărâtor
Care te-ndepărtează de osândă,
Tu ai intrat în ring ca luptător,
Având un inamic necruţător,
Însă având şi şanse de izbândă.

Văzând echipamentul luminos
Cu-ale formaţiei divine steme,
Duşmanul tău devine furios
Căci vede-n tine chipul lui Cristos,
Coşmarul său de dincolo de vreme.

În faţa Lui pierdut-a la Calvar
Şi vrea ca-n toţi ai Săi să se răzbune;
Nu-i da această şansă, luptă dar,
Vei birui şi azi, şi mâine iar,
Căci galeria stă în rugăciune.

Nu te lăsa trântit jos la podea,
De pe genunchi îndată te ridică,
Respiră rugăciuni şi vei vedea
Cum vei fi întărit în lupta grea
Căci duhul tău nu e un duh de frică.

Duşmanul te loveşte bestial
Şi fiecare lovitură doare,
Tu îl respingi, te-mpotriveşti total,
Şi când sunând se-aude-un gong final
Tu eşti victorios, eşti în picioare.

În sală întunericuri se sting
Căci din zenit lumina curge-ntruna,
Tu te înalţi învingător în ring
Dar nu centuri, ca premiu, te încing
Căci biruind, răsplata ţi-e cununa.

Vulcan 29 nov.2007     Simion Felix Marţian

Învaţă-mă Isuse!


Învaţă-mă Isuse să merg pe drumul drept
Chiar dacă-n jur e criză şi s-a răcit iubirea…
Chiar dacă-s spini pe cale şi tălpile mă dor,
Eu, vreau cu Tine-alături să capăt mântuirea!

Învată-mă să fiu lumina ce veghează
Şi luminează viaţa acelui rătăcit…
Să fiu eu, glasul care din nou Te onorează
Şi spune lumii-ntregi ce mult Tu ne-ai iubit!

Învaţă-mă Isuse să fiu samariteanul
Ce se opreşte-n drum cu milă şi-ndurare…
Prin Harul Tău să fiu, acel ce se apleacă
Când lângă el un frate se zbate-n încercare!

Când îmi vorbeşti Isuse, învaţă-mă s-ascult
Chiar de eşti susur blând sau tunet înfricat!
Să mă supun umil, s-ascult de vocea Ta,
Ştiind că-n rugăciune mereu m-ai ascultat!

Învaţă-mă Isuse, să fiu precum eşti Tu,
Iubire nesfârşită, la bine şi la greu,
Speranţă, bucurie şi mila ce ridică….
Învaţă-mă Isuse să fiu copilul Tău! Amin!

Vulcan 18 apr.2012       Maria Luca

Biserica lui Cristos


Punând în balanţă, e palid trecutul
Comparat c-un prezent devenit tot mai rău.
Cu patimă omul dă morţii sărutul
Atunci când plăteşte-n minciună tributul,
Luând chipul veacului şi-al domnului său.

În clocot se-nalţă talazuri de ură,
Căci dragostea moare în veacul robit,
Văpaia din pofte transformă în zgură
Pe cei ce-s atinşi de cumplita-i arsură,
Iar dorul de zbor spre înalt s-a topit.

Prezentu-i morbid, viitorul va face
Ca omul să pară de-a dreptul hidos,
Şi totuşi în lumea aceasta rapace
E-un colţ luminos, e o oază de pace,
Biserica vie născută-n Cristos.

Izvor de viaţă-ntr-o lume bolnavă
Având ca stindard Adevărul, mereu,
Biserica-nvinge a lumii otravă
Fiindcă aici, printre imnuri de slavă,
Se află prezent, ne-ncetat, Dumnezeu.

Cetate pe munte, aflată-n lumină,
Prin negura nopţii Biserica-i far,
Un loc plin de har unde sfinţii se-nchină
Şi unde găsim scăldătoarea divină
Avându-şi izvorul de viaţă-n Calvar.

Isus e Păstorul Bisericii turmă,
Bisericii trup îi e Cap luminat,
Iar pentru mireasa ce-n vremea din urmă
Aşteaptă gătită în straie de nuntă
E Mire divin, Mire mult aşteptat.

Să fim deci oiţe urmându-şi Păstorul,
Să fim mădulare în trupul divin,
Să fim noi mireasa ce arde de dorul
Să-L vadă pe Mire, spre El să-şi ia zborul,
La nunta din slava eternă, amin.

Vulcan oct.2007     Simion Felix Marţian

Dorinţa creştinului….


Să pot să mă ating de poala hainei Tale
Când istovit de boală mă prăbuşesc pe cale…
Să pot primi putere prin Duhul Tău cel Sfânt…
Să am înţelepciunea ascunsă în Cuvânt!

Să-mi fii mereu alături, când drumul pare greu,
La cârma vieţii mele-Statornic Dumnezeu…
Când valul şi furtuna cu furie lovesc
Să fii Tu Stânca unde salvarea o găsesc!

Învaţă-mă s-ascult când, tainic îmi vorbeşti
Şi-mi spui de jertfa Ta, şi-mi spui cât mă iubeşti…
Să vin umil la cruce cu toată viaţa mea
Ca să primesc iertarea şi mântuirea Ta!

Să pot vesti în lume că Tu eşti Dumnezeu,
Că ne-ai salvat de moarte şi de păcatul greu…
Să-Ţi mulţumesc Isuse că ne-ai răscumpărat
Prin moartea de pe cruce Tu viaţă-n dar ne-ai dat! Amin!

Vulcan 17 apr.2012      Maria Luca

Cristos e viu


Din cronicile multiseculare,
Deodată, colbul a fost risipit
De dangăte de bronz, răsunătoare,
Cuprinse-n texte vii, clocotitoare,
În profeţia ce s-a împlinit,

Când printre oameni a venit Mesia,
Cu chip de om şi totuşi Dumnezeu;
În bezna lumii El a fost făclia
Şi cheia ce deschide veşnicia,
Modelatorul unui nou credeu.

Timidă la-nceput, noua credinţă
S-a metamorfozat în vâlvătăi,
Căci Domnul dovedea, cu prisosinţă,
Că a venit să-aducă biruinţă
Şi viaţă veşnică pentru ai Săi.

În juru-I se strângeau, tot mai aproape,
În legătura harului deplin,
Cei ce voiau trecutul să-şi îngroape,
Cei ce-au văzut cum lacrime, potoape,
Le-a şters acest Învăţător divin.

Părea că totul merge foarte bine,
Dar au fost devastaţi de uragan
Şi crezul lor s-a prăbuşit, ruine,
Când L-au văzut pe Cel din slăvi divine
Frângându-Se, umil, sub bici roman.

Nu, nu era uşor să înţeleagă
Că Cel scuipat era din cer venit
Şi că Acel care-a venit să dreagă
Relaţia-ntre Cer şi lumea-ntreagă
Se stinge pe o cruce, răstignit.

Era de necrezut deznodământul:
Chiar pe Cristos o groapă-L înghiţea?
Mai grea ca piatra ce-nchidea mormântul,
Mai grea, se pare, ca întreg Pământul
Era-ndoiala ce îi apăsa.

O, bieţi copii, unde vă e credinţa
Şi cunoștința voastră din profeţi?
Acolo e trecută suferinţa
Şi moartea, însă e şi biruinţa,
Nu vă-ndoiţi de ce o să vedeţi.

Căci au sosit şi zorii învierii
Şi din înalt, ca fulgerul venind,
Coboară-un înger, cad ca morţi străjerii
Şi din abisul negru al durerii
Cristosul iese, moartea biruind.
***
E viu în veci Cel ce-a învins mormântul
Şi-acum e-aici, poţi să Îl simţi, de crezi,
Deschide-ţi inima, primind Cuvântul,
Şi-apoi, pornind spre El cu tot avântul,
Nu te-ndoi că o să Îl şi vezi.

Vulcan martie 2007     Simion Felix Marţian