Categorie: POEZII

Cântă cocoşu-n noaptea lepădării,
Iar cioburile-aducerii aminte
Se strâng redând imaginea trădării;
Cântă cocoşul cântecul chemării
La hotărârile de dinainte.

Cântă cocoşul cântecul trezirii
În noaptea neagră de apostazie
Când lepădarea-i straiul omenirii;
Cântă cocoşu-n ceasul aţipirii
Şi cântul lui rămâne mărturie.

Cântă cocoşul, lumea aţipită
În noaptea lepădării de credinţă
Mai poate auzi vocea şoptită:
Vino la turmă, oaie rătăcită,
Întoarce-te acum la pocăinţă !

Cântă cocoşul, bezna se răreşte
Bătută în argint de raza lunii
Şi câte-o conştiinţă se trezeşte,
Câte un Petru, trist, se mai căieşte :
M-am lepădat,dar iartă-mă, Rabuni !

Cântă cocoşul răscolind memorii,
Zvâcnind în conştiinţe vinovate,
Şi cântecul care aduce zorii
Cheamă din negură lepădătorii :
Veniţi acasă, Domnul e-n Cetate

Cu temele făcute de acasă
Şi-n geantă dumnezei la purtător,
Se instalează oamenii la masă
Şi fiecare mască, fals pioasă,
Poartă sub ea un negociator.

Timpul presează şi se scot în grabă,
Din teascul sincretismului, idei;
Moşind, sunt toţi nerăbdători să vadă
Religia născută pe tarabă
Dintr-un amestec trist de dumnezei.

E circ grotesc dar fapta e cumplită,
Alarma sună dar pământu-i surd,
Şi-oricum ar fi, dorită, nedorită,
Această naştere e profeţită
Chiar de-ar părea scenariu absurd.

Falsa religie, prostituata
Ce va ademeni pe-ai lumii regi
Este aproape, este gata-gata
Să îşi întindă peste lume pata,
Să-mbete-n vinul ei popoare-ntregi.

Fiţi tari, voi cei care-aţi primit Credinţa
Şi v-aţi înveşmântat în straie noi!
Nu abdicaţi, predaţi-vă fiinţa
În mâna Celui ce dă biruinţa,
Ca să intraţi în slavă ca eroi.

Din turla vremii sună, lamentabil,
Chemarea la „ecumenism lărgit”
Însă Cristos nu este ajustabil
Şi crezu-n El nu e negociabil,
Iar noi suntem ai Lui pân’ la sfârşit.

Mă răsfoieşti cu interes, Părinte,
Pe care nu vrei să-l disimulezi,
Dar când găseşti greşeli printre cuvinte
Sau intriga din carte-i prea fierbinte,
Te văd cum, lecturând, Te întristezi.

Nu-s, Doamne, tocmai cartea potrivită
Pentru lectura care Ţi-o doreşti,
Dar corectată şi retipărită
Această carte poate fi primită
Pe rafturi în biblioteci cereşti.

Rescrie, Doamne, frazele greşite,
Refă capitole întregi, sau părţi,
Dându-le alte titluri, inedite,
Dar vreau să figurez la „favorite”
Pe lista Ta cu numeroase cărţi.

Citeşti în mine ca-ntr-o carte, Tată,
Şi urmăreşti cu degetul pe rând;
Când vezi greşeli le strângi într-o erată
Să fiu o carte bună, corectată,
Sfinţit de Tine-n faptă şi în gând.

Citeşti ca într-o carte, Doamne,-n mine,
O carte ce-n iubire renăscu
Scrisă cu pana dragostei divine;
Citeşti în mine, Doamne, despre Tine
Căci personajul principal eşti Tu.