Categorie: POEZII

Ce minunate-s toate!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Privirea mi se plimbă departe spre zenit
Şi inima-mi tresare în piept de bucurie,
În tot ce ne-nconjoară e semn că ne iubeşti
Cu o dragoste supremă ce ţine-o veşnicie!

Privesc spre munţii falnici şi crestele semeţe
Prin care curg izvoare cu apă cristalină,
La iarba mătăsoasă ce-aşteaptă să răsfeţe
Piciorul ce aleargă spre dorul ce suspină!

Atâta frumuseţe îmi mângâie privirea
Că se revarsă-n lacrimi ce lunecă spre soare
Şi se întorc în picuri ce-nviorează firea
Şi-mbracă universul în sunet şi culoare.

Ce minunat eşti Doamne ….cu tot ce ai creat…
Mă copleşeşte gândul că toate-s pentru mine,
Iar eu, un fir de praf ce-n lume ai lăsat
Cum voi putea vreodată să-Ţi mulţumesc mai bine?

M-aplec cu reverenţă în faţa Ta Părinte,
Să laud Îndurarea şi Măreţia Ta
Şi caut adânc în mine, dar nu găsesc cuvinte
Să-Ţi spun cât Te iubesc căci Tu eşti viaţa mea! Amin!

Vulcan 5 apr.2012    Maria Luca

Celui ce va birui…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

În suflete cuprinse de eclipsă,
De întuneric dezamăgitor,
Există-o teamă de Apocalipsă
Şi de mesajul ei prevestitor.

Există-o groază care stăpâneşte
În suflete cuprinse de furtuni,
Care nu văd că-n Carte străluceşte
Lumina marilor promisiuni.

Lumina răsplătirilor divine
Transformă noaptea temerii în zi,
Când din Cuvânt promisiunea vine:
„Voi da (…) acelui ce va birui.”

Și-astfel divina binecuvântare
Curge peste acel biruitor,
Ce va vedea a raiului splendoare,
Mâncând din pomul vieţii roditor.

Un nume nou, o taină nepătrunsă,
Pe-o piatră albă scris, el va primi,
Iar hrană îi va fi mana ascunsă
În Chivotul etern, din veşnicii.

El va primi toiag de cârmuire
Cum Fiul de la Tatăl a primit,
Şi un luceafăr plin de strălucire
I se va da fiindcă-a biruit.

În haine albe, el, biruitorul,
Cu nume-n Cartea Vieţii de neşters,
Va fi mărturisit la Ziditorul
De-al Fiului îndurător demers.

Un stâlp va fi în Templul din mărire,
Cu Numele lui Dumnezeu pe el,
Al Noului Ierusalim, sfânta zidire,
Şi-un Nume nou pentru Divinul Miel.

Cu Domnul pe un scaun de domnie
Va sta biruitorul la sfârşit,
Aşa cum lângă Tatăl, din vecie,
A stat şi Domnul, căci a biruit.

Ce perspectivă neasemuită
Pentru acela ce va birui!
Ce binecuvântare nesfârşită!
Ce har măreţ pentru măreaţa zi!

De-aceea mă întreb şi nu e chip să
Îmi pot răspunde satisfăcător:
De unde teama de Apocalipsă
Când poţi, luptând, să fii biruitor?

Veniţi cu toţii, lupta este mare
Dar cu Cristos mergând, vom izbândi
Şi vom primi în ceruri, cu onoare,
Răsplata…”celui ce va birui.”

Vulcan 12 ian.2008    Simion Felix Marţian

Să ai în suflet pacea….

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Când vezi zilnic cum mulţimea
Se agită-n jurul tău,
Tu, să ai în suflet pacea
Ce ţi-o dă doar Dumnezeu!

Chiar furtuna de-ar veni
Peste barca vieţii tale,
Când ai pacea Lui Isus
Nici un val nu e prea mare!

Calea ce-o urmăm acum
Uneori e poate grea,
Dar avem promisiunea
Că ne lasă pacea Sa!

Nimic nu e mai de preţ
Decât pacea inimii
Şi Iubirea ce ne duce
Sus în cer, în veşnicii! Amin!

Vulcan 4 apr.2012    Maria Luca

Sonet fluid

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII


Se curge-n concepte, se curge-n cuvinte
Şi curgerea însăşi se vrea definită
Când curge cu lapte, cu miere, cu pită,
Sau curge cu Duh în trăirile sfinte.

Se curge în valuri când marea se-agită
Şi curg asfinţituri de lavă fierbinte,
Curg ploi, curg idei de incertă sorginte,
Se curge-n senzaţii când viaţa palpită.

Dar este o curgere sfântă de ape,
De râuri din inimi, ducând apă vie,
Din inimi ce cred şi de cer sunt aproape.

Şi iată că verbul „a curge” mă-mbie
Să-i prind din nou sensul pe cale să-mi scape:
Să crezi în Isus, e şi sens şi solie.

Vulcan 4 apr.2012      Simion Felix Marţian

ÎL văd parcă aievea ,cu fruntea sângerând….

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII


Îl văd parcă aievea ,cu fruntea sângerând ,
Coroana cea de spini L-apasă dureros…
Cu ochii plini de lacrimi şi trupul tremurând
Purtând pe umeri crucea ,trecea Isus Cristos!

În jurul Lui mulţimea se-agită şi aleargă…
Aruncă vorbe grele şi scuipă cu dispreţ :
„El Împăratul lumii ? Nu este-n lumea largă
Un altul mai puternic ,mai falnic ,mai măreţ ?”

El trece mai departe şi simte cu durere
Şi biciul ,şi cuvântul ce sufletu-I rănesc…
Iar crucea-i tot mai grea şi,fără de putere
Priveşte spre acei ce moartea Îi doresc!

Aceasta e răsplata pentru Iubirea Sfântă
Ce fără de rezerve a dat-o tuturor ?
O cruce pe Golgota ? şi suferinţa cruntă ?
Şi suliţa în coastă ? şi ura din popor?

De câte ori şi astăzi ,privim nepăsători
Cum lumea Îl huleşte ,şi e batjocorit….
Şi nu deschidem gura deşi ne prind fiori
Căci EL şi pentru noi ,a plâns şi a murit!

Dar încă mai e vreme ,mai este timp de har ,
Să spunem tuturora că EL e SALVATOR!
Că s-a jertfit pe cruce şi ne-a dat viaţă-n dar
Că este ÎMPĂRATUL şi DOMNUL DOMNILOR! Amin!

Vulcan 22.09.2011    Maria Luca