Ce minunat eşti Doamne



Ce minunat eşti Doamne! Din zori şi până-n seară
Îţi văd amprenta Doamne, în tot ce mă-nconjoară,
Iar noaptea, când pe cer luminile sclipesc
Te simt că eşti acolo, veghind, şi-Ţi mulţumesc!

Ce dragoste sublimă mă-nvăluie când vin
La tronul îndurării, cu dor, să mă închin,
M-atingi prin Duhul Sfânt, mă umpli cu putere,
Tristeţea când m-apasă doar Tu eşti mângâiere!

Ce minunat eşti Doamne! În tot ce ai creat
Ai pus un strop din Tine şi totu-i minunat!
Pământ şi cer şi ape şi dragoste şi cânt
Au devenit aievea la sfântul Tău Cuvânt!

M-aplec cu reverenţă-naintea Feţei Tale,
Şi Te slăvesc prin Duhul, în cânt şi osanale.
Mulţumesc că din Iubire am fost şi eu creat
Şi Îţi soptesc: O, Doamne, cât eşti de MINUNAT!!! Amin!

Vulcan 02.nov.2011                                   Maria Luca

Întâi Decembrie


Stau nemişcaţi în iarnă Apusenii,

Privind cu duh de tulnice-n fereşti

Spre Alba,ce-n ţinuta-i de milenii

Cântă cu zorii-n clopote utrenii

Pe-un portativ cu note româneşti.

 

Unirea a fost vis din vremi străbune

Şi azi sărbătorim visu-mplinit

Când româneşte a dat pita-n grâne

Dar nu uita,o,nu uita,române,

Să mulţumeşti cui ai de mulţumit,

 

Căci dincolo de zbucium şi de trudă,

Pe-un drum când mai uşor şi când mai greu,

Nu tu,cu mâini ce prea uşor asudă,

Îţi modelezi realitatea crudă,

Istoria ţi-o scrie Dumnezeu.

 

Zi,deci,”mulţam”din inima ta plină

De foc divin şi dor de Dumnezeu

Şi El o să-ţi dea iar din cer lumină,

Căci nu vrea creştinism la naftalină

Şi nici biserici duse la muzeu.

 

Vrea creştinism real în Romania,

Nu o religie de sărbători

Şi pentru cer reaprinzând făclia,

Românii să-şi trăiască bucuria

Ca sfinţi şi-adevăraţi închinători.

 

La Alba clopotele dau de ştire

Prin glas de bronz,sonor,maiestuos,

Că azi sărbătorim Marea Unire

Dar,fraţi români,măreaţa împlinire

Este unirea noastră în Cristos.

Vulcan  01 Dec.2009                      Simion Felix Marţian

Sfârşitul unui an se-apropie grăbit…


   Sfârşitul unui an se-apropie grăbit
Cu iz de sărbătoare, colinde şi urări,
Cu pruncul cel din iesle, ce iarăşi se va naşte,
Venit pe-acest pământ din depărtate zări.

Se va sfârşi un an şi altul va începe
Prin veşnica-ndurare a Tatălui Suprem.
La cumpăna din ani să ne oprim o clipă
Să facem un bilanţ a stării ce-o avem.

În anul ce-a trecut am mers voioşi pe cale?
Am stat lângă Isus la bine şi la greu?
Am stat în rugăciune, umili, să-I mulţumim
Acelui ce dă viaţă, puternic Dumnezeu?

Să-I mulţumim de Fiul ce l-a trimis ca jertfă
Şi s-a născut în lume ca Prunc nevinovat
S-aducă mântuire, să spele de păcate,
Prin El o nouă viaţă cu toţii am aflat!

Să-I mulţumim de harul de-a fi copiii Lui,
De dragostea ce-n lume nu are-asemănare,
Că e Lumina Lumii şi Soarele Dreptăţii,
Să-I mulţumim că-I Stânca unde găsim salvare!

Curând se va sfârşi un an de îndurare….
Şi altul va veni grăbit în locul lui…
Să stăm la poala crucii spălaţi în sânge sfânt
Şi vom ajunge-acolo, în Casa Domnului!

Vulcan  28.nov.2011                               Maria Luca

Mireasa lui Cristos


   M-ai logodit cu Tine pe vecie
Când pentru mine ai plătit un preţ;
Nu-n aur,sau argint sau bogăţie,
Ci-n sânge picurând din veşnicie
Pe crucea de supliciu şi dispreţ.

M-ai logodit când mi-ai pavat cărarea,
Făcând un drum de fapte bune plin
În care eu umblând,urmând chemarea,
Să ţes cu faptele şi cu umblarea
Veşmântul pentru nuntă,alb,de in.

M-ai logodit dar ai plecat departe
Să pregăteşti un loc ceresc,loc sfânt
De pace,strălucire şi nemoarte,
Şi mi-ai lăsat pe Duhul Sfânt şi-o Carte
Să-mi fie călăuze pe pământ.

În ele îmi găsesc eu alinare
Ştiind că într-o zi vei reveni,
Dar mi-este dor şi ard de nerăbdare,
De-aceea-n Cartea sfântă,cu ardoare,
Citesc,să văd la Nuntă cum va fi.

Şi văd,citind,a cerului splendoare,
Aud cântări şi osanale-n cor,
Şi la măreaţa,sfânta sărbătoare
Vin eu,mireasa-nvăluită-n soare,
Păşind spre Tine,Mire iubitor.

Tu mă întâmpini,cerurile cântă,
Ospăţul nunţii este grandios
Şi tot ce-auzul şi privirea-ncântă
A fost gătit cu dăruire sfântă
Pentru-a primi mireasa lui Cristos.

Citesc cu bucurie şi uimire
Şi inima mi-o simt de dor vibrând,
Chemând cu nerăbdare,cu zorire:
Vino,Isuse,preaiubite Mire!
Iar Tu răspunzi cu drag:”Eu vin curând”.

Vulcan  Mai 2011                      Simion Felix Marţian

Ai privit în ochi vreodată,un copil ce-i tulburat? (cu handicap)


 Ai privit în ochi vreodată
Un copil ce-i tulburat
Şi nu poate să-nţeleagă
De ce este-abandonat?

Ai văzut cu câtă teamă
Ridică spre cer privirea?
Parcă-ar vrea să te întrebe:
„Unde este fericirea?”

Te-ai apropiat vreodată
Iubitor,să îl atingi,
Să-i dai sfântă sărutare
Întristarea să-i alungi?

Ai găsit o vorbă bună
Cu blândeţe să-i şopteşti
Când tresare speriat
Şi te-ntreabă:”Cine eşti?”

Dacă ne-am opri o clipă
Din a noastră alergare
Să privim spre-aceşti sărmani
Să le-aducem alinare,

Poate inima lor mică
S-ar deschide către viaţă
Şi în ochii tulburaţi
Ar fi iarăşi dimineaţă!

Dă-ne Doamne gânduri bune
Şi în inimă iubire,
Să fim noi,acei ce astăzi
Dau un strop de fericire!

Pune-n noi chemarea sfântă
De-a-ngriji aceşti copii,
Iar la vremea hotărâtă
Primeşte-i în veşnicii! Amin!

Vulcan 23.11.2011              Maria Luca