Categorie: POEZII

Şi famenul a zis: “Uite apă;ce mă împiedică să fiu botezat?”(Faptele ap 8:36)

A fost un famen etiopian
Pe drumul care cobora spre Gaza
Pustiu prin clocotul ca de vulcan
Al soarelui care-ncingea amiaza.

În carul său venit din depărtări,
Muncit de ne-ntrerupta-i căutare,
El era chinuit de întrebări
Deşi se întorcea de la-nchinare.

Şi pentru că-l ardea cu foc mocnit
Dorinţa lui de-a şti cui se închină,
Domnul din cer i S-a descoperit
Când Filip i-a adus din Duh lumină.

A fost mometul vieţii culminant
Şi focu-n el şi-a înteţit văpaia
Căci Mielul se descoperea vibrant,
Pe paginile Cărţii lui Isaia.

“Ce mă împiedică să mă botez
Când eu mărturisesc ştiind prea bine,
Isus e Domn, acesta-mi este crez,
Iar apa uite, este lângă mine.”

Un om a căutat şi a găsit
Răspunsul prin a Duhului Sfânt rază,
Şi-a înţeles că este mântuit
Acel ce crede dar se şi botează.

Dacă mai ai încă nelămuriri,
Ai vrea să cauţi însă nu ştii unde,
Găseşte în Cuvânt dezvăluiri,
Căci Domnul niciodată nu se-ascunde.

Apoi, lângă izvorul din Cuvânt,
Simţind cum cerurile te adapă,
Să iei decizia de Legământ
Mărturisind: „Eu cred!”  şi…uite apă!

Simion Felix Martian

Luând în tălpi cărări îndepărtate
Când graniţe se nasc, trăiesc şi mor,
Colindă lumi de umbre-ntunecate
Clădite pe minciuni, pe surogate,
Zelosul, dedicatul vestitor.

El simte că îl cheamă depărtarea
Cu hărţile-aşternute pe pământ,
Spre ţări unde domneşte-ntunecarea
Ducând lumina şi eliberarea
Cu torţa care arde în Cuvânt.

Înflăcărat, cu focul în privire
Şi inima în clocot pentru cer,
El trece peste orice-mpotrivire
Căci e un vestitor, şi-a da de ştire
E misiunea lui de mesager.

El duce-n bezna lumilor lumină
Cu vestea mântuirii prin Isus,
Prin sângele ce spală orice vină,
Şi tolba cu scrisori îi este plină
Purtând mesajele ce vin de sus.

E artizanul luptei îndârjite
C-un zel ce pare supraomenesc
Şi lasă-n urma trudei ascuţite
Amprenta tălpilor bătătorite
Pe ţărmuri unde zorile mijesc.

Îl ştiu umblând prin ţări îndepărtate
Şi-aş vrea ca, într-un fel, să-l însoţesc,
Iar de mi-s tălpile catifelate
De prea comode şi prea neumblate,
Atunci…genunchii să-i bătătoresc.

Haideţi să ne unim în rugăciune
Cerând fierbinte Tatălui divin
Să-l însoţească El în acţiune
Dându-i putere, har, înţelepciune
Şi-o plenitudine în Duh, amin.

Simion Felix Marțian