Etichetă: Poezii de Simion Felix Marţian

Sonet atemporal


Îmi plouă-n gânduri ticăituri seci Și cad secunde-n ploaia agasantă, Ca, țintuit de-a timpului secantă, Să simt că am pe zile ipoteci. Pendula mă marchează obsedantă Făcându-mă prizonier pe veci, Dar simt că sunt către netimp poteci Și către evadare variantă. Da, am găsit sub ploaia de secunde […]

Gândul veșniciei


Mă strânge timpul, mi-a rămas prea mic Căci crește-n mine gândul veșniciei, Și din clepsidre sparte mă ridic, Brodând netimp cu firul bucuriei. Noroiul vremii-mi urcă spre genunchi Făcându-mi mersul luptă încordată, Dar îl sfidez, strigându-i din rărunchi: N-o să-mi ajungi la aripi niciodată! Pot, ca și Pavel, […]

Copii răpiți


Se-ntoarce Europa-n Evul Mediu, Când se răpeau de lângă mame prunci, Și căutăm la boala ei remediu Dar boala-i mai perfidă ca atunci. Azi hoții se îmbracă-n legi smintite Punându-și nimb de înger păzitor, Dar ne strivesc copiii sub copite Când călăresc peste destinul lor. Sub masca unei […]

Ziua Cincizecimii


E iarăşi sărbătoare în cetate, E iarăşi forfotă-n Ierusalim, Din patru zări aici sunt adunate Să dea cinstire Legii, gloate, gloate, E ca un furnicar oraşul plin. Căci Dumnezeu urmează să-mplinească Un plan vestit de veacuri prin Ioel Şi vrea ca mii de martori să privească Şi mai pe urmă să mărturisească Ce minunat e când lucrează El. Aici stau ucenicii cu durere În urma despărţirii de Isus, Lipsiţi de îndrăzneală, de putere, Dar aşteptând promisa mângâiere Prin Duh mângâietor, venind de Sus. Speranţa-i ţine-acuma împreună Şi-ncrezători aşteaptă Sfântul Duh, Când deodată, deşi-i vreme bună, Un sunet ca de vânt, ca de furtună, Porneşte fără veste din văzduh, Şi, împărţite peste fiecare, Din cer venind, coboară limbi de foc; Aceasta-i aşteptata revărsare, E ploaia-nviorării pe ogoare Vestită din vechime prin prooroc. Uimind apoi mulţimile-adunate Au început în limbi a le vorbi, În limbi de ei încă neînvăţate, În limbi care prin Duhul le-au fost date Şi-o vie îndrăzneală-i însoţi. Iar Petru-ncepe atuncea să vorbească Cuprins de focul viu, cuprins de zel, De îndrăzneală-n Duh, nepământească, Şi oamenilor să mărturisească De jertfa Crucii şi de Sfântul Miel. Trei mii au fost cei ce-au răspuns chemării În urma îndrăzneţului cuvânt. Ei au primit pecetea îndurării Şi-mbrăţişarea binecuvântării Din partea Celui veşnic sfânt, sfânt, sfânt. *** Când n-avem îndrăzneală la mulţime, Nici foc în noi să Te mărturisim, Mai dă-ne, Doamne, câte-o Cincizecime Şi lasă peste noi flăcări divine, Ca-n Duhul Tău Cel Sfânt să clocotim. Mai toarnă, Doamne, foc în adunare, Redeşteptării sfinte să-i dăm glas, […]

Păstorul mioriței


Coboară cerul pe-un picior de plai Cu soarele împrăștiat prin iarbă, Și-n tâmpla lui izvoare par să fiarbă În limpezimi venind din guri de rai. Dar tihna-nstăpânită-aici din veci Îmbracă astăzi lacrima ce doare, Căci nu-nflorește iarba cu mioare Și-n straiul muntelui se sting poteci. Și nici cavalul […]

Primăvară bizară


„ Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!” (Geneza 8:22) Bat din palme norii scuturând zăpadă, Act care-n scenariu nu era trecut, Și-adierea caldă azi e cavalcadă, Vânt ce-ngheață floarea numai c-un sărut. Pe decorul verde […]

Tristeți pascale


S-a jucat pe scena lumii Învierea Cu decor de soare, amplu, fastuos, Și curgea lumina cerului ca mierea Peste sala plină ce scanda: Chris-tos! Dar cortina cade, ca orice cortină, Cum oricare dramă are-un act final, Pleacă spectatorii ce-au luat lumină, Dar evită-n grabă arcul triumfal. Pot intra […]

Mister şi Înviere


Înconjurat de semne de-ntrebare Care ţeseau un văl de-adânc mister, Tu ai trecut prin lumea trecătoare, Isuse,torţă călăuzitoare, În drumul Tău din cer şi către cer. Vii întrebări îşi căutau răspunsul Când Te-ai născut în chip miraculos Şi Te-a-nsoţit misterul, nepătrunsul Mereu, când se-ntrebau: „Oare e Unsul?” „E Cel ce vine?” „Este chiar Cristos?” Poate a fost doar curiozitate, Sau poate chiar erau setoşi de har, Dar vrând să scape de-ambiguitate Ei Te-au tratat cu agresivitate Testându-Ţi nemurirea pe Calvar. Divine mâini cu mângâieri sublime Au plâns atunci cu lacrimi rubinii Muşcate de piroane, cu cruzime, Când răutatea clocotea-n mulţime Şi-Ţi refuza prezenţa printre vii. Misterul care Ţi-a-nsoţit venirea S-a transformat în beznă pe pământ, S-a zguduit din temelii zidirea Când Duhu-Ţi străbătea nemărginirea Iar trupul era pus într-un mormânt. Dar de pe”Cine-i?”,semnul de-ntrebare S-a deplasat, scăpat de sub control, Pe „Unde-i?”, chestiune arzătoare Când au văzut călăii, cu stupoare, Că în mormânt nu-i nimeni, că e gol *** Nu am să pot, oricât aş vrea de tare, Să-Ţi mulţumesc Isuse îndeajuns Că prin jertfirea Ta mântuitoare Tu m-ai scăpat de semne de-ntrebare, Căci înviind în mine, mi-ai răspuns. Eu ştiu şi „cine” eşti şi ştiu şi „unde” Căci Tu mi-ai dezlegat acest mister, De-aceea aş dori ca orişiunde Să pot şi eu la întrebări răspunde, Să fiu o călăuză către cer. Amin Simion Felix Marțian

Mister şi Înviere


Înconjurat de semne de-ntrebare Care ţeseau un văl de-adânc mister, Tu ai trecut prin lumea trecătoare, Isuse,torţă călăuzitoare, În drumul Tău din cer şi către cer. Vii întrebări îşi căutau răspunsul Când Te-ai născut în chip miraculos Şi Te-a-nsoţit misterul, nepătrunsul Mereu, când se-ntrebau: „Oare e Unsul?” „E Cel ce vine?” „Este chiar Cristos?” Poate a fost doar curiozitate, Sau poate chiar erau setoşi de har, Dar vrând să scape de-ambiguitate Ei Te-au tratat cu agresivitate Testându-Ţi nemurirea pe Calvar. Divine mâini cu mângâieri sublime Au plâns atunci cu lacrimi rubinii Muşcate de piroane, cu cruzime, Când răutatea clocotea-n mulţime Şi-Ţi refuza prezenţa printre vii. Misterul care Ţi-a-nsoţit venirea S-a transformat în beznă pe pământ, S-a zguduit din temelii zidirea Când Duhu-Ţi străbătea nemărginirea Iar trupul era pus într-un mormânt. Dar de pe”Cine-i?”,semnul de-ntrebare S-a deplasat, scăpat de sub control, Pe „Unde-i?”, chestiune arzătoare Când au văzut călăii, cu stupoare, Că în mormânt nu-i nimeni, că e gol *** Nu am să pot, oricât aş vrea de tare, Să-Ţi mulţumesc Isuse îndeajuns Că prin jertfirea Ta mântuitoare Tu m-ai scăpat de semne de-ntrebare, Căci înviind în mine, mi-ai răspuns. Eu ştiu şi „cine” eşti şi ştiu şi „unde” Căci Tu mi-ai dezlegat acest mister, De-aceea aş dori ca orişiunde Să pot şi eu la întrebări răspunde, Să fiu o călăuză către cer. Amin Simion Felix Marțian