Autor: Biserica Maranata Vulcan

Unul din cele mai importante aspecte pentru un suflet doborât de întristare, pentru un om care a eşuat, pentru oamenii descurajaţi, pentru oamenii care se văd rataţi, pentru cei care sunt disperaţi şi toate celelalte stări în care clientul poate ajunge la consiliere este să fie mângâiat şi încurajat. În consiliere, empatia este vitală chiar de la prima şedinţă şi trebuie să fie prezentă până la finalul procesului pentru a asigura un cadru bun pentru terapia prin care clientul va trece pentru vindecare.

De fapt, empatia, este una din primele noţiuni explicate la cursurile de consiliere şi sunt învăţate tehnici prin care această empatie să fie arătată clientului în măsura corectă pentru a îi asigura un minim suport pentru schimbare. În procesul acesta de empatizare unul din elementele absolut necesare este mângâierea şi încurajarea. Când omul este doborât de întristare, când cazul este extraordinar de dificil, consilierii sau terapeuţii simt o stare de neputinţă în a empatiza cu clientul. Sunt unele stări atât de dramatice încât şi cuvintele şi ideile ţi se par neputincioase în a încuraja o persoană aşa de tare prăbuşită.

Îmi amintesc de discuţia pe care am avut-o la spital cu o persoană care avea 27 de ani, dar de pe la 11 stătea doar în pat, piele şi os şi am fost chemat pentru că avea gânduri suicidale. Pur şi simplu mi-au îngheţat cuvintele la vederea acelei fete. Nu am fost în stare să spun aproape nimic. Doar o priveam încercând să o ascult activ şi să-mi stăpânesc lacrimile. Cuvintele erau de prisos. De fapt, nu mai erau deloc. Nu am putut ataca argumentaţia ei pentru intenţia de a se sinucide. Cuvintele ei erau aşa de bine aşezate, argumentele erau aşa de bine făcute, suferinţa era aşa de mare, perspectiva eliberării era în cazul acesta de nerefuzat chiar dacă era era prin suicid. În afară de a o strânge de mână şi a mă uita în ochii ei nu am putut face nimic. Ba da, mă rugam în mintea mea ca Dumnezeu să facă ceva că eu acolo nu aveam nici o putere… şi Dumnezeu a făcut. După ce am plecat de acolo fără să rezolv ceva, am fost sunat că Diana e mult mai bine acum în privinţa gândurilor ei şi în consecinţă am primit mulţumiri.

Mă gândeam în mintea mea: Mulţumiri pentru ce? Nu am făcut nimic, nu am spus aproape nimic, nu am putut aplica nici o tehnică. Când mă frământam în mintea mea a venit şi răspunsul. Ştiţi domnul Teo ce a schimbat-o? Nu. Nu ştiu. Chiar nu ştiu. Iată răspunsul: „Diana, a văzut o dragoste imensă în ochii dumneavoastră care a curs spre ea şi a învăluit-o. A simţit cum ceva ca o mână i s-a atins de trupul ei şi deşi nu a luat durerea a adus o pace imensă în mintea ei. Să mai veniţi domnul Teo, să mai veniţi, vă rog eu.„ Mă gândeam doar, că nu făcusem nimic şi doar Dumnezeu prin Duhul Său a putut face asta, mă gândeam doar că Mângâietorul e la lucru. Diana nu a mai trăit decât aproape patru luni de atunci, dar a avut tăria să îşi ducă suferinţa până la capăt pentru că Mângâietorul face lucrări imposibil de explicat de noi.

Cazurile în care Duhul Sfânt mângâie sufletele sunt multe. Probabil aş putea alcătui o colecţie întreagă şi nu ar fi mică deloc. Cine vrea să experimenteze clar şi vizibil rolul de mângâietor al Duhului Sfânt să încerce să meargă într-o clinică oncologică să facă consiliere. Acolo cuvintele se opresc şi numai Duhul Sfânt mai poate lucra. Slavă lui Dumnezeu pentru Mângâietorul!

Rolul de mângâietor al Duhului Sfânt are acţiune în clienţii care vin la consiliere şi sper să nu fiu luat la rost dacă spun că are acţiune şi în sufletul celor care nu au o relaţie cu Dumnezeu şi nu sunt locuiţi de El. Mângâietorul lucrează la mintea şi inima oamenilor care sunt locuiţi de El dar experienţa cu oameni necredincioşi mi-a confirmat că El nu este limitat de aspectul acesta. Duhul Sfânt poate să lucreze şi la inimi în care nu este stăpân. Nu mă întrebaţi teologic cum se poate ca mi-ar trebui ceva timp să explic şi nu ştiu dacă aţi fi mulţumiţi, dar practic vă pot da destule exemple.

Mai mult, Duhul Sfânt are rol de mângâietor şi în inima consilierului. Deşi el este chemat să aducă mângâiere şi vindecare de obicei, consilierul creştin este uneori cuprins de slăbiciune, neputinţă, sentiment de eşec şi rateu şi multe alte stări generate fie de trecerea printr-o situaţie asemănătoare cu a clientului fie de conştientizarea că omeneşte nu mai poate face nimic în unele cazuri. Atunci, dar şi în multe alte situaţii, Mângâietorul intervine dar, spre de osebire de cazul anterior, e nevoie ca acel om să fie locuit de Duhul Sfânt.

Cred că un consilier creştin care nu se bazează pe rolul de Mângâietor al Duhului Sfânt are de trăit multe eşecuri personale şi limitări în consilierile pe care le face. De asemeni, cred că cei ce se bazează pe Duhul Sfânt ca Mângâietor nu sunt deloc nişte oameni supranaturali sau super credincioşi ci doar oameni care recunosc micimea lor în faţa complexităţii fiinţei omeneşti. Prin apelarea la Duhul Sfânt pentru consiliere nu cred că am vreo abilitate sau calitate meritorie în plus, ci cred doar că îmi recunosc neputinţa şi apelez la putinţa lui Dumnezeu.

Eu nu aş putea mângâia un suflet doborât prin puterile mele, nu a-l putea încuraja sau motiva pentru că vorbele pălesc în faţa dramelor sufletelor umane. Sufletele oamenilor au nevoie de Dumnezeu şi cel care poate mângâia în aceste cazuri este Duhul Sfânt.

http://www.filedinjurnal.ro/

Un alt rol pe care Duhul Sfânt îl are în consilierea creştină este cel de călăuză în procesul de consiliere şi nu numai. Deşi Scriptura ne spune şi despre moduri miraculoase de comunicare a Duhului Sfânt (viziuni, profeţii) totuşi cea mai folosită metodă de ghidare folosită de El pentru a ne călăuzi este „îndemnul”. Cum se traduce asta? Duhul Sfânt ne va atinge conştiinţa sau altfel spus va comunica cu duhul nostru şi ne va îndruma într-o direcţie de urmat sau alta.

Care sunt „sectoarele” în care Dumnezeu ne călăuzeşte prin Duhul Sfânt?

În primul rând, Duhul Sfânt călăuzeşte întreaga viaţă a consilierului mai înainte ca acesta să fie pus efectiv faţă în faţă cu un caz. Un om aflat sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, poate fi un bun consilier, de fapt, e o condiţie obligatorie aş spune. Nu putem folosi Duhul Sfânt doar ca pe un instrument ca să ne servească unor scopuri personale (în consiliere în acest caz) ci trebuie să fim locuiţi de El în permanenţă şi să ne  lăsăm călăuziţi de El în permanenţă. Scriptura ne vorbeşte despre necesitatea ca noi să devenim temple ale Duhului Sfânt. Cu toate că este bine, recomandat, necesar ca să fim locuiţi de El atrag atenţia că nu devenim prin asta nişte superoameni, nu devenim vedete, nu devenim nişte guru, nu devenim incoruptibili. Când Duhul Sfânt ne locuieşte, avem doar la îndemână mereu alternativa unui sfat sănătos pe lângă ce ne spune firea noastră şi deci putem decide în cunoştinţă de cauză.

Al doilea sector de menţionat este cel specific de consiliere. Spuneam ieri că nu toţi creştinii sunt chemaţi să profeseze consilierea şi că pe unii Dumnezeu i-a pregătit şi înzestrat în acest sens. Ei bine, pentru un consilier creştin este vitală călăuzirea Duhului Sfânt fără de care nu poate oferi ajutor mai mare decât un psihoterapeut sau un psiholog secular (atenţie, nu vorbesc aici despre vreo superioritate a consilierilor creştini ci despre posibilitatea ca aceştia să poată trece dincolo de ce este omeneşte posibil prin călăuzirea şi lucrarea Duhului Sfânt). În realitate, avem obligaţia şi datoria să ne pregătim foarte bine în domeniul psihologiei ca să fim profesionişti în acest domeniu dar vorbeam aici despre ceva în plus în cazul celor care fac consiliere creştină şi acel „ceva” este  tocmai capacitatea consilierului creştin de a se lăsa călăuzit în procesul terapeutic de Duhul Sfânt.

 Pentru  că El este cel care este trimis special ca Mângâietor: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi“ (Ioan 14:16-17). Când facem consiliere, o primă preocupare a terapeutului este tocmai aceea de a încuraja, ridica, îmbărbăta şi acest Duh al lui Dumnezeu este „specializat” în aşa ceva.

Pentru că El călăuzeşte cum am mai amintit. Vedem astfel de acţiuni în viaţa Domnului Isus „Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustie… ” sau „Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?“ şi exemple mai avem şi din viaţa lui Pavel şi altele. El este cel care ne comunică cum este corect de abordat o persoană, ne dă şi acea sensibilitate de a lucra cu mare grijă şi atenţie cu aspectele sensibile ale psihicului uman.

Pentru că El descoperă. Multe cazuri am experimentat personal la consiliere în care mintea mi s-a luminat brusc şi contrar cursului discuţiei de la acea dată. Au fost situaţii în care o întrebare îmi frământa mintea insistent deşi discutam pe alt fir atunci. Cel mai clar exemplu este al unui băiat care venea la consiliere de 9 luni şi cu care nu avansam aproape deloc. Într-o şedinţă, deşi discutam de relaţia cu profesorii, întrebarea privitoare la sfârşitul clasei a opta şi evenimentele de atunci mă presa efectiv şi am adresat-o fără să facă parte din discuţie. Ei bine, întrebarea aceasta a deblocat tot procesul terapeutic pentru că deşi nu ştiam nimic despre acea vacanţă de vară Duhul Sfânt mi-a indicat că acolo e cheia de deblocare. La finalul clasei a opta unchiul său îl molestase. (exemple mai am multe)

Un alt sector în care Duhul Sfânt călăuzeşte este chiar inima clientului. Poate veţi spune că e normal atâta timp cât omul este şi el un creştin dar vreau să vă spun că nu doar pe creştini îi călăuzeşte Duhul Sfânt. Cam 65% dintre clienţii mei nu sunt din mediul neoprotestant şi mulţi ar considera prin asta că nici nu pot fi călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. În realitate, am exemple multe, în care clienţii deşi nici nu ştiau ce e acela Duh Sfânt au fost luminaţi şi călăuziţi de El. De altfel în Scriptură găsim cazuri ale comunicării lui Dumnezeu cu împăraţi păgâni chiar cărora le spune ce anume să facă. Un lucru e foarte clar pentru mine, clienţii cu care am făcut consiliere au fost călăuziţi spre vindecare şi luminaţi şi acesta este doar aportul Duhului Sfânt.

Da, Duhul Sfânt are rol de îndrumător în consilierea creştină. El trebuie să stăpânească viaţa consilierului, procesul terapeutic şi viaţa clientului în cazul fericit. Un lucru este sigur pentru mine, fără Duhul lui Dumnezeu nu aş putea răzbi în munca asta imens de grea cu sufletele oamenilor. Deşi mă pasionează psihologia şi îmi place să o studiez, este fascinantă, fără călăuzirea Duhului Sfânt aş fi foarte limitat. Doamne călăuzeşte-mă tu şi îţi mulţumesc pentru modul în care mi-ai călăuzit viaţa, cazurile de consiliere şi pe oamenii care au fost vindecaţi.

http://www.filedinjurnal.ro/