Categorie: Adolescenţă

De ce este dragostea atât de importantă?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, DILEME, MEDITAŢII

De ce este dragostea atât de importantă?

“Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Apocalipsa 4:5)

De ce este pierderea dragostei atât de gravă? De ce Îl mâhneşte atât de tare pe Domnul nostru? De ce este ameninţarea judecăţii Sale atât de severă? De ce este aceasta o problemă de viaţă şi de moarte pentru biserica locală? Răspunsurile sunt oferite de Însuşi Hristos şi de cei însărcinaţi ca apostoli.

În primul rând, Isus a învăţat că “cea mai mare şi cea dintâi poruncă” este să Îl iubeşti pe Dumnezeu în mod complet, total şi fără rezerve – cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată mintea (Matei 22:37-38; Marcu 12:28-34). Însumarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu şi a întregei slujiri religioase este dragostea pentru Dumnezeu. Aceasta este prima prioritate a credinciosului. Este motivul pentru care am fost creaţi. Nimic în viaţă nu este mai drept şi nu aduce mai multă împlinire şi satisfacţie decât a-L iubi pe Dumnezeu Creatorul şi Salvatorul nostru.

În al doilea rând, Isus a afirmat că a doua poruncă este asemănătoare cu prima: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39). Isus face din dragostea pentru Dumnezeu şi dragostea pentru aproape doi tovarăşi inseparabili. El a sumarizat esenţa religiei adevărate, a spiritualităţii interioare adevărate şi a întregii conduite morale în dubla poruncă de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele tău. Propria Sa evaluare cu privire la dragoste este: “În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii” (Matei 22:40) şi “Nu este altă poruncă mai mare decât acestea” (Marcu 12:31).

Astfel, urmaşii lui Hristos trebuie să fie marcaţi nu numai de un devotament total faţă de Dumnezeu, ci şi de o slujire jertfitoare a aproapelui lor. Această dragoste faţă de semen, potrivit lui Isus, include a ne iubi duşmanii, persecutorii şi pe cei care nu sunt vrednici de iubit (Matei 5:43-48). Înainte de a citi mai departe, asigură-te că ai înţeles importanţa acestor două porunci pentru trăirea vieţii de creştin.

În al treilea rând, adevărata ucenicie necesită lepădare de sine şi iubirea Lui mai presus de toţi ceilalţi: “Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37-38). Toate celelalte relaţii, chiar şi cele mai apropiate legături de familie, devin idolatre atunci când Hristos nu este iubit în primul şi în primul rând.

În al patrulea rând, Isus le-a lăsat urmaşilor Săi o poruncă nouă: “Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu… Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei” (Ioan 13:34-35). Isus arată către propriul exemplu de dragoste care se jerfeşte pe sine, ca un model pentru a ţine porunca cea nouă. În plus, El a afirmat că, prin acest fel de dragoste jertfitoare de sine pe care o vor avea unul pentru altul, lumea îi va identifica pe urmaşii Săi. Într-adevăr, dragostea “trebuie să fie semnul distinctiv al urmaşilor lui Hristos”.

Niciun filozof antic sau modern – Platon, Aristotel, Kant, Russell – nu a învăţat vreodată asemenea idei cuprinzătoare despre dragoste. Niciun om politic, de la Iulius Caesar până la Winston Churchill nu a cerut o astfel de dragoste urmaşilor săi. Şi niciun învăţător religios, fie Buddha, Confucius sau Mohamed, nu a poruncit vreodată urmaşilor săi să se iubească unul pe altul aşa cum el i-a iubit pe ei şi şi-a dat viaţa pentru ei. Niciun alt sistem teologic sau filozofic nu spune atât de mult despre motivaţia divină a dragostei (şi a sfinţeniei), nu exprimă dragostea la gradul morţii lui Hristos pe cruce, şi nu cere o astfel de dragoste aşa cum o cere învăţătura lui Isus Hristos şi a apostolilor Săi.

“Porunca cea nouă”, scrie Carl Hoch, “este acel sine qua non al vieţii creştine.” Sine qua non este o expresie latină care înseamnă “fără de care nimic”. Astfel, porunca cea nouă este un element esenţial al vieţii creştine şi al mărturiei înaintea lumii. A neglija porunca cea nouă ar face viaţa de creştin un “nimic” – ar face-o necreştină. În cuvintele profesorului scoţian de Noul Testament, John Eadie, “Nu există ceva atât de departe de exemplul lui Hristos ca o dispoziţie dură şi lipsită de dragoste.”

În al cincilea rând, Ioan, ucenicul iubit al lui Hristos, a afirmat că “Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8,16). Pentru a înţelege mai bine această afirmaţie, trebuie să privim la Trinitate. În centrul doctrinei creştine a dragostei se găseşte natura triună a lui Dumnezeu. Modelul suprem de dragoste există între cele trei Persoane ce compun Trinitatea – Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt – care sunt trei în unul şi unul în trei şi perfecţi în dragostea reciprocă. “Orice dragoste”, spune Kelly Kapic, “nu este nimic altceva decât o reflexie sau o umbră a dragostei intratrinitariene.” Din veşnicie a existat o relaţie socială dinamică între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt caracterizată de dragoste (Ioan 17:24). Iar noi am fost chemaţi să fim părtaşi ai acestei comunităţi sfinte a dragostei (Ioan 17:26; 14:21; 15:9-10).

Proclamaţia autoritativă a lui Ioan că “Dumnezeu este dragoste” susţine de fapt principala sa chemare la a ne iubi unul pe celălalt: “Căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:7-8). Deci, a nu te iubi unul pe celălalt în familia lui Dumnezeu este un păcat extraordinar.

În al şaselea rând, Pavel a numit dragostea “o cale mai bună” de a trăi. Dragostea este virtutea principală care ar trebui să guverneze tot ceea ce facem şi spunem în viaţa noastră de creştini. Pentru a aduce claritate deplină asupra acestui adevăr fundamental, Pavel scrie:

Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. (1 Corinteni 12:31-13:3)

Într-o formă parafrazată, Pavel spune:

  • Fără dragoste, până şi limbile îngereşti sună enervant

  • Fără dragoste, a cunoaşte totul din punct de vedere teologic şi filozofic nu ajută pe nimeni

  • Fără dragoste, credinţa puternică ce îşi asumă riscuri este zadarnică

  • Fără dragoste, a da totul săracilor nu foloseşte la nimic

  • Fără dragoste, chiar şi sacrificiul suprem al vieţii cuiva este fără sens

[…]

Pavel sumarizează 1 Corinteni 13, măreţul capitol al dragostei, cu această afirmaţie: “Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” Fiecare creştin trebuie să fie marcat de credinţă, nădejde şi dragoste. Aceste virtuţi esenţiale sunt fundamentale atât pentru o viaţă regenerată cât şi pentru o biserică locală înfloritoare. Totuşi, chiar şi între acestea trei, Pavel spune: “cea mai mare dintre ele este dragostea”. Deci, fie că este vorba de roadele Duhului, fie de virtuţile fundamentale, dragostea este cea mai mare!

Fragment din cartea “Love or Die” (Iubeşte sau mori), pag. 12-17

Sursa: http://illbehonest.com/romana/de-ce-este-dragostea-atat-de-importanta-alexander-strauch

Scrisoare către băieţi: cum îţi aşterni, aşa dormi!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE

Dragi băieţi,

După lungi ezitări, am hotărât să scriu acest articol pentru a trage un semnal de alarmă în privinţa uşurinţei cu care trataţi interacţiunea cu fetele. Trăim într-o perioadă în care chiar relaţiile şi căsătoriile au ajuns o chestiune de „instant” şi de preferinţă. Fac un lucru pentru că îmi place, pentru că pur şi simplu aşa mi-a tunat mie în acel moment. Din păcate, această mentalitate mutată pe domeniul relaţiilor a ajuns să devină o adevărată otravă. Să mă fac mai explicită, deci. Fiecare persoană recunoaşte, în adâncul sufletului, oricât de rău sau bun ar fi, că vrea să îşi petreacă viaţa întreagă alături de o persoană stabilă, cu scaun la cap. Doar un om cu probleme la „mansardă” ar nega acest lucru spunând că vrea să aibă o viaţă de iad lângă cineva pentru toată viaţa!

Sursa: patheos.com

Ei bine, marea provocare pe care ne-o aduc sub nas reţelele de socializare este dacă noi, proveniţi din mediul creştin, avem voie să interacţionăm în forţă cu persoane de sex opus. Desigur, a cunoaşte oameni pe internet nu este un lucru rău. Până la urmă, omul a fost setat să caute compania, interacţiunea, armonia. Dar, băiat drag, tu îţi doreşti o căsnicie fericită, nu? Doreşti să te vezi peste câţiva ani alături de o soţie minunată şi de copii frumoşi? Doreşti ca Dumnezeu să îţi binecuvânteze viitorul? Doreşti ca în viitorul tău cămin să existe armonie, înţelegere, linişte şi pace?

Atunci de ce îţi spulberi visele cu propriile-ţi mâini? De ce consideri că ţi se cuvine totul în viaţa asta? De ce eşti atât de egoist, în dorinţa ta de a cunoaşte pe cineva sau de a te răzbuna pe o ea, încât laşi în drumul tău suflete rănite? Crezi că dacă acum îţi faci de cap vorbind cu câteva fete într-o săptămână, iar în cealaltă cunoşti altele, peste noapte o să îţi revii din nebunie şi, pac, devii un sfânt în faţa viitoarei tale soţii? Ştiu că voi sunteţi atraşi de ceea ce vedeţi, vă place să intraţi în vorbă cu fete de vârsta voastră cu speranţa că, poate-poate, o veţi cunoaşte chiar pe EA. Ştiu că distracţia este de moment, te simţi bine conversând cu persoane noi; e o oportunitate binevenită. Poate mai schimbi şi numere de telefon. Cuvintele frumoase nu încetează să apară de pe tastatura ta la adresa acestor noi cunoştinţe. Schimbul de like-uri şi comentarii captivante cu siguranţă leagă oameni! Doar că nu îi leagă pe veci, însă lasă efecte pe termen lung. Te trezeşti că ai investit din timpul tău unei persoane cu care…ups…nu ai aproape nimic în comun (sau poate ai avut doar la început). Ajungi să îţi dai seama că ai investit din tine! Da, ai citit bine. Când vorbeşti cu oameni, inevitabil dai din tine. Şi de ce să oferi o părticică din inima ta azi, mâine o alta, ca în ziua când îţi vei cunoaşte aleasa inimii să fii efectiv cu mâinile goale şi cu inima secătuită?

Acum o să spui: „Păi, ştii, eu nu i-am promis marea cu sarea! Cred că exagerezi, între noi nu s-au înfiripat sentimente puternice, suntem doar amici!” Oare?! Dacă, printr-o revelaţie supranaturală, ai descoperi ce aşteptări are viitoarea ta soţie (încă neîntâlnită) de la tine, cum ai reacţiona? Dacă ea, în marea ei listă de aşteptări mature, detestă oamenii ieftini care nu îşi protejează inima şi merg din floare în floare? Dacă, ipotetic, ea îţi cunoaşte caracterul şi decide să spună NU unui om împărţit ca tine? Ce vei face atunci? O să Îl învinovăţeşti pe Dumnezeu pentru viaţa mizerabilă pe care o ai? O să dai cu piciorul în El şi în credinţă pentru că viaţa ta nu e aşa cum ţi-ai făcut socotelile de la început?

Dumnezeu este sfânt şi drept. Dar în acelaşi timp este un Dumnezeu credincios! Un Dumnezeu care binecuvântează curăţia inimii, dedicarea şi punerea deoparte pentru EL şi pentru viitoarea ta soţie. Revin cu întrebarea: doreşti să ai un cămin fericit? Dacă DA, atunci opreşte-te din nebunia minţii tale. Nu ai dreptul să te joci cu inima nimănui! Nu toate fetele sunt aşa cum crezi tu: puternice, care nu iau în serios conversaţia cu un băiat! Există fete delicate, gingaşe, cu inima inocentă, care ajung să şi pună la suflet manevrele tale aparent serioase. Ştiu că Dumnezeu are puterea să vindece rănile profunde ale inimii, dar NU ţi se dă dreptul să profiţi de această calitate a Domnului!

Dacă nu eşti de acord cu ceea ce am scris aici, eşti liber să crezi ce doreşti. Dar nu uita: tot ce faci se va întoarce asupra ta. Nu doresc rău nimănui, de aceea este bine să învăţăm din greşeli la timp. Chiar dacă nu eşti un băiat atât de spiritual, te îndemn să îţi analizezi viaţa. Acum vorbim despre binele tău în primul rând. Abia apoi despre binele fetelor din jurul tău. Fii prudent în relaţiile pe care le ai cu fetele din jurul tău, fie pe internet sau în realitate. Nu te juca cu focul doar pentru a vedea până unde ţine limita amicală. O să te arzi rău de tot. Dar nu acum, ci pe viitor. Acum nu o să simţi nicio pişcătură; efectul o să îl vezi în timp, când vei ajunge să plângi şi să vezi cât te-ai nenorocit. Când îţi vei da seama că te-ai îndrăgostit pe bune, dar că eşti gol pe dinăuntru şi nu te ştii raporta la fiinţa iubită.

Nouă ne place să stăm de vorbă cu băieţi. Recunoaştem. Nu am fost create să fim singure. Dar ne plac băieţii cu simţul responsabilităţii, oamenii maturi care să fie în stare să recunoască atunci când au greşit faţă de cei din jur, aceia care să aibă puterea de a spune „iartă-mă”, dar şi aceia care să îndrepte greşelile, nu să fugă de mizeria pe care au lăsat-o în urmă. Pentru că dacă acum, când eşti singur, fugi de responsabilităţi minore, cum o să faci faţă problemelor cu adevărat grele din viaţa de căsnicie? O să stai să lupţi sau vei alege calea cea mai uşoară, fugind, aşa cum ai făcut până acum? Când te înveţi cu un obicei, e nevoie de timp să te laşi de el. La partea asta suntem raţionale şi e bine. Ne dorim ca şi voi să fiţi ca noi. Totuşi, decizia este a voastră.

Ioana Heredea

Sursa: https://www.stiricrestine.ro/2016/04/01/scrisoare-catre-baieti-cum-iti-asterni-asa-dormi/

Scrisoare deschisă către formaţiile de laudă şi închinare (text tradus de Otniel Nicola)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE, MEDITAŢII

 

Pentru traducerea şi publicarea integrală a textului a fost obţinută aprobarea autorului. Textul a fost tradus de Otniel Nicola. Mulţumiri atît autorului pentru permisiune, cît şi traducătorului pentru traducere.

Draga trupa de inchinare,

Apreciez foarte mult disponibilitatea si dorinta voastra de a oferi darurile voastre lui Dumnezeu, in inchinare. Apreciez devotamentul vostru si ma bucur de credinciosia voastra – sa veniti la biserica mai devreme Duminica de Duminica, sa va faceti timp pentru repetitii in timpul saptamanii, sa invatati si sa compuneti cantece noi, si multe alte astfel de lucruri. Ca si acei artisti si mestesugari pe care Dumnezeu i-a folosit la crearea Cortului Intalnirii(Exod 36), voi sunteti dispusi sa puneti darul vostru artistic in slujba Dumnezeului Triunic.

Va rog sa primiti aceasta mica scrisoare in spiritul in care a fost intentionata: ca o incurajare la a reflecta asupra practicii de „conducere in inchinare.” Mi se pare ca de multe ori sunteti cooptati intr-o activitate fara sa fiti incurajati sa reflectati asupra motivelor fundamentale ale acesteia, asupra „de ce”-ului. Cu alte cuvinte, mi se pare ca de multe ori sunteti recrutati pentru a „conduce inchinarea” fara prea multe ocazii de a va opri si a reflecta asupra naturii „inchinarii” si a ceea ce ar insemna „a conduce.”

Ingrijorarea mea este ca noi, Biserica, v-am incurajat, fara intentie, sa importati practici muzicale in inchinarea crestina, practici care, desi ar putea fi potrivite in alte imprejurari, dauneaza inchinarii congregationale. Pentru mai multa claritate, intr-un limbaj pe care l-am folosit in „Desiring the Kingdom”, uneori ma ingrijoreaza faptul ca in mod inconstient, noi v-am incurajat sa importati anumite forme de spectacol care sunt, in esenta, „liturghii seculare” si nu doar simple „metode” neutre. Fara sa ne dam seama de acest lucru, practicile dominante ale spectacolului ne invata sa privim muzica (si implicit muzicienii) intr-o anumita maniera: ca un lucru destinat placerii noastre, ca divertisment, ca o experienta in principal pasiva. Functia si scopul muzicii in aceste „liturghii seculare” sunt destul de diferite de acelea ale muzicii in inchinarea Crestina.

Asa ca lasati-ma sa va prezint cateva scurte axiome, in speranta de a incuraja noi reflectii asupra practicii de „conducere in inchinare”:

1. Daca noi, congregatia, nu ne putem auzi, aceasta nu este inchinare. Inchinarea Crestina nu este un concert. Intr-un concert (o „forma a spectacolului”), de obicei ne asteptam sa fim coplesiti de sunet, mai ales cand vine vorba de anumite stiluri de muzica. Intr-un concert, ne asteptam la un fel de privare senzoriala care apare in urma supra-stimularii senzorilor, cand simtim batatia basului in piept si muzica se revarsa peste multime provocand un exces de adrenalina. Si nu ca ar fi ceva gresit cu concertele! Doar ca inchinarea Crestina nu e un concert. Inchinarea Crestina este o practica colectiva, comuna, congregationala – si inmanuncherea sunetelor si armonia unei congregatii cantand ca unul sunt parte integranta a practicii inchinarii. Este o modalitate de a „pune in scena” realitatea faptului ca, in Christos, suntem un singur trup. Dar asta presupune ca putem sa ne auzim pe noi insine si pe fratii si surorile noastre cantand langa noi. Cand sunetul amplificat al trupei de lauda acopera vocile congragatiei, nu putem sa ne auzim – astfel se pierde aspectul de comunitate al congregatiei si suntem incurajati cu succes sa devenim inchinatori pasivi, „privati”.

2. Daca noi, congregatia, nu putem sa cantam impreuna cu voi, aceasta nu este inchinare. In alte forme de reprezentatie muzicala, muzicienii si trupele vor sa improvizeze si sa fie „creativi”, oferind noi reprezentatii si etalandu-si virtuozitatea cu o gama larga de triluri, pauze si improvizatii pe o anume melodie. Din nou, acesta poate fi un aspect incantator al unui concert, dar in inchinarea Crestina asta inseamna doar ca noi, congregatia, nu putem sa cantam impreuna cu voi. Si astfel, virtuozitatea voastra incurajeaza pasivitatea noastra; creativitatea voastra incurajeaza tacerea noastra. Si in timp ce voi, poate, va inchinati cu creativitatea voastra, aceeasi creativitate opreste, de fapt, cantecul congregational.

3. Daca voi, trupa de lauda, sunteti in centrul atentiei, aceasta nu este inchinare. Stiu ca in general nu este vina voastra ca v-am pus in fata adunarii. Si stiu ca vreti sa modelati inchinarea pe care noi sa o urmam. Dar pentru ca v-am incurajat sa importati forme ale reprezentatiei din sfera concertului in cea a sanctuarului, s-ar putea sa nu realizam ca in acelasi timp am promovat neintentionat sentimentul ca voi sunteti in centrul atentiei. Si cand reprezentatia voastra devine o afisare a virtuozitatii – chiar si cu cele mai bune intentii – este dificil sa rezistam tentatiei de a face din trupa de lauda punctul de focalizare al atentiei noastre. Cand trupa de lauda intra intr-o lunga secventa repetitiva pe care voi o intentionati a fi o „ofranda adusa lui Dumnezeu”, noi devenim in intregime pasivi, si pentru ca am adoptat obiceiuri de relationare la muzica de la premiile Grammy si din sfera concertelor, fara sa ne dam seama, va punem pe voi in centrul atentiei. Ma intreb daca exista niste pareri asupra pozitionarii trupei (pe margine? conducand din spate?) si asupra reprezentatiei care ne-ar putea ajuta sa combatem aceste obiceiuri pe care le aducem cu noi la inchinare.

Va rog sa luati in considerare aceste puncte cu atentie si sa intelegeti ceea ce nu spun. Acesta nu este un apel la inchinarea „traditionala” si o critica la adresa inchinarii „contemporane”. Nu confundati asta cu o aparare a orgilor cu fluiere si o critica a chitarelor si tobelor (sau a banjourilor si mandolinelor). Ingrijorarea mea nu priveste stilul ci forma. Ce incercam sa facem atunci cand „conducem in inchinare?”. Daca intentia noastra priveste inchinarea ca o practica congregationala, a comunitatii, care ne aduce intr-o intalnire dialogata cu Dumnezeul viu – aceasta inchinare este nu doar expresiva ci si formativa – atunci putem sa facem asta cu violoncele sau cu chitare electrice, cu orgile cu fluiere sau cu tobele africane.

Mult, mult mai multe pot fi spuse, dar permiteti-mi sa ma opresc aici, si va rog sa primiti asta ca incurajarea care este menita a fi. Mi-ar placea sa va vad continuand sa oferiti darururile voastre artistice in inchinarea adusa Dumnezeului Triunic care ne invata o cantare noua.

Cu sinceritate,
Jamie

Vezi prima postare AICI

Şi postarea originală AICI

Sursa: http://mariuscruceru.ro/2012/03/08/scrisoare-deschisa-catre-formatiile-de-lauda-si-inchinare-text-tradus-de-otniel-nicola/

Înainte de flori și cadouri

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, FAMILIE, MEDITAŢII

Înainte de flori și cadouri

Azi cele mai folosite cuvinte sunt: mamă, soție, fiică, femeie, profesoară, bunică, soră, iubită, prietenă, colegă și altele care de regulă se termină în „ă”. Adesea am impresia că de nu făcea Dumnezeu femeia pământul nu rezista nici 100 de ani chiar dacă oamenii se înmulțeau ca florile. Lipsea gingășia, frumosul, delicatul, viața, empatia, lacrima, zâmbetul, șăgălnicia, drăgălășenia și rotundul. Mă uitam recent pe o colecție de 1000 cele mai frumoase picturi din istorie și am constatat că peste 800 din ele reprezentau femei deci frumosul nu prea poate exista fără acest element central.

Sincer, nu mi-a plăcut niciodată ziua de 8 martie, da niciodată, deci nici acum și asta nu pentru că nu apreciez soția sau mama ci pentru că de la grădiniță încă am fost obligat să dau felicitări, mărțișor, flori și eventual cadouri și peste asta trebuia să învăț poezii și cântecele iar eu nu sunt deloc conformist. Le dădeam cu o teamă soră cu moartea. Am crescut și obligațiile le-am îndeplinit cu sfințenie dar nu din inimă, nu am simțit să fac asta, mi se părea de cele mai multe ori că sunt un mare fățarnic mai ales când dădeam flori sau mărțișoare profelor pe care le detestam, sau când ofeream flori ca să tină cont la vreo notă. Uram să fiu în postura oportunistului și să joc teatru și când am putut să mă scutur de obligație am făcut-o.

Azi dimineață eram pe la șase jumătate într-o florărie, unde altundeva, că Iosua chiar simte că trebuie să dea flori și o face cu drag și pasiune ori de câte ori  are ocazia culege flori de pe șanțuri sau câmp pentru mama sau bunica sau alte femei dragi lui. Acolo era un nene acru ca varza murată care a cerut sec: „trei buchete cu ce o fi, pentru nevastă-mea, soacră-mea și soră-mea”. Îl cunosc pe nenea și m-am întristat mult de obligația ce o avea, nu tu pasiune, sentimente, drag… nu, doar obligație. Spre casă m-am tot sucit cu scenarii și amintiri și mi-am dat seama că în cele mai multe cazuri 8 martie e ce nu trebuie să fie.

Ziua femeii nu trebuie să fie despre a da flori, trebuie să fie despre altceva. Multe biserici neoprotestante au diferite acțiuni de ziua femeii de obicei concretizate într-o predică și o floare, dar cred că cel mai tare cadou de ziua femeii ar fi să facă anumite cursuri despre ce este femeia cu bărbații. Apoi un și mai mare cadou ar fi chiar educarea bărbaților care cred că femeia e pricina păcatului din lume, că e inferioară bărbatului și că în femeie nu trebuie să ai încredere niciodată, că e creată să împlinească pe bărbat etc. Nu, nu sunt ciudat, mulți din bărbații creștini din România cred aceste lucruri din păcate și aici bisericile ar putea cu adevărat să lucreze.

Mă distrează când văd polițiști de la circulație că „amendează femeile cu flori” sunt atât de penibili că îmi este jenă mie când văd acțiunile lor, dar seamănă mult cu nenea din florărie dimineață. Știu că soția lui nu mișcă fără permisiunea sa, dar nu e așa că e drăguț că i-a dus flori? Ce nu face o floare? Uiți și de jigniri și de umilință și de zbierăte și de faptul că ești în lanțuri… Mai ales dacă văd vecinele și alte persoane care trebuie. Îți faci ca bărbat geloase și colegele cât de atent și afectuos poți fi.

De fapt 8 martie e mai mult despre bărbați decât despre femei 🙂 . Nu-i așa că te aștepți, cum e normal și la ceva sex după ce ai cheltuit pe flori sau cadouri? Nu o lua ca ofensă, dar vine natural, așa a fost dintotdeauna. Oare cum se numea chestia asta cu bani contra ceva? Nu mă cred căpos nici superior, am făcut și eu din astea, credeam că sunt superman, dar am realizat că sunt doar egoist așa că am decis împreună cu soția să nu: flori, cadouri și sex de 8 martie, avem tot anul la dispoziție pentru ele.

Dragă soțule nu e nimic rău să oferi flori sau cadouri de 8 martie dar fii sincer și pune și altceva decât mecanică acolo. Mai bine o floare de păpădie însoțită de o declarație simplă și sinceră decât un mega buchet care reprezintă nimic. Fă un efort să te sincronizezi cu realitatea înainte de a face „ce toată lumea face”.

Am toată aprecierea pentru femeie și cred că noi bărbații avem multe atitudini nepotrivite față de femeie, unele perpetuate și întreținute chiar de slăbiciunea și vulnerabilitatea lor care nu au fost lăsate ca să profităm de ele, ci pentru a avea grijă de ele (ca de un vas mai slab și delicat). Sper să putem măcar în biserici să cultivăm o atitudine corectă și conformă cu Scriptura despre femeie în bărbații care ne place să ne numim credincioși. Sper să putem cultiva în inimile noastre un respect permanent și o grijă zilnică față de soțiile noastre și acesta stări să nu fie doar de ocazie și mai sper că vom fugi de fățărnicie dar nu spre abandon, ci spre realitate, străduindu-ne să devenim ceea ce trebuie să fim. Înainte de flori și cadouri e nevoie de iubire și respect. Doamne ajută!

Sursa: https://www.filedinjurnal.ro/2017/03/08/inainte-de-flori-si-cadouri/

Cele 10 și încă alte cîteva porunci pentru relația dintre un băiat și o fată… un bărbat și o femeie..

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, MEDITAŢII

sursa abstractart.ro

sursa Harris Wallmen abstractart.ro

1. Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte si a zis: 2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. 3. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.

I. Te-ai îndrăgostit. Bun! Dar ea nu este viața mea, soarele meu, TOTUL… Și viitoarea ta soție este o ființă păcătoasă, care te va dezamăgi, și ea are nevoie de răscumpărare și de ispășire. Cîte dezamăgiri urmează și cum este înlocuită falsa iubire mai apoi cu frustrare și chiar cu o ură de aceeași măsură cu dragostea idolatră, cînd ne întoarcem cu totul unul spre altul. Există viață dincolo de dragoste, există viață dincolo de îndrăgosteală. Detronarea lui Dumnezeu din viața ta pentru oricine altcineva, fie aceasta prietena, iubita, soția, este tot idolatrie. Acestui prim pas îi urmează apoi copiii, din care putem face idoli. Dacă mama mea, văduvă la 27 de ani ar fi rămas blocată într-o astfel de idolatrie, în iubirea ei, lumina vieții ei, ne-am fi pierdut spiritual mai întîi și apoi, aproape sigur, fizic. Sîntem păcătoși și niciunul dintre noi nu avem dreptul de a împărăți peste viața celuilalt, nici nu avem dreptul la înrobire, voluntară sau prin trucuri și strategia mofturilor.

4. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul. 5. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii, pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc, 6. si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.

II. Fotografiile sînt bune, dar ascunse în albume. Te poți îndrăgosti de o imagine idealizată, fotoșopizată, de o imagine împietrită a iubitei sau soției. Privește-ți soția în fiecare zi în față. Va căpăta urmele nașterii pe față. Este tot ea. Va începe să albească. Est tot ea. Dacă vei rămîne idolatru înțepenit într-o imagine moartă, te vei pierde în admirație față de ea cea care a murit în poza de acum 4, 7, 14 ani… Ce mult rănesc vorbe ca acestea… ce bine arătai atunci, draga mea, dragul meu…. cînd erai și tu mai slabă, cînd aveai și tu tot părul în cap… Ah, și am uita… prostie păcătoasă este și să confiști pentru admirație cîte o mînă, cîte un picior, părul, ochii…. Mi-au plăcut ochii ei, mi-a plăcut mustața lui… Este curată prostie. Deși noi, bărbații, sîntem creați să împărțim și să despărțim trupul unei femei în hălci componente, Dumnezeu ne vrea răscumpărați și răscumpărare înseamnă și restaurarea imaginii holistice asupra persoanei. Noi nu ne îndrăgostim de mîini și picioare, ci de o persoană, cu trăiri, sentimente…. Vorba lui C. S. Lewis… Nu ai un suflet, ești un suflet… ai un trup. Prostie este și din partea fetelor să își pună în evidență anumite PĂRȚI ale trupului…. Nu faceți altceva decît să ne invitați în sala de așteptare a abatorului pentru femei.

7. Sa nu iei in desert Numele Domnului Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.

III. Încercați să nu amestecați numele lui Dumnezeu în orice afirmații unul despre celălalt. Doamne, ce bine-ți stă părul… Doamne, ce burtă ai făcut! Amestecăm numele lui Dumnezeu între toate interjecțiile, observațiile, strigătele de plăcere sau frustrare… Oare nu înseamnă aceasta deșertarea Numelui Său de sens? intră aici și … oh, my God…

8. Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. 9. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. 10. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. 11. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

IV. Există o zi în care chiar și dragostea trebuie să fie adăpostită, zi în care toate energiile noastre trebuie să se îndrepte în altă parte, există o zi de odihnă și pentru dragoste. Există iubire prin nevedere și nevizitare, iar întreruperea și mustrarea dorinței, domesticirea și închiderea în țarc a poftei poate, prin efectul de pendul, să crească buna dorință și să dezlege pofta bună. Apostolul ne sfătuiește să ne despărțim din cînd în cînd în vederea postului și rugăciunii. În vremea în care trăim, călătoriile, delegațiile, conferințele sînt adevărate condimente ale vieții de dragoste. Apropierea poate intoxica, nedespărțirea și neîntreruperea ne poate conduce spre acea idolatrie despre care am vorbit la prima poruncă. Dumnezeu vrea să-Și păstreze primul loc în viața noastră. Atunci toate celelalte vor cădea la locul lor.

12. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau.

V. Fiți siguri că veți căpăta binecuvîntarea părinților. În biserica noastră nu căsătorim fără aprobarea părinților, fie aceștia atei sau de altă confesiune decît cea baptistă. Fata nu este ta. Nu-ți aparține. Te-aș fugări prin curte cu maceta și ți-aș presăra sare în rănile deschise, dacă mi-ai fura fiica din casă pentru a o duce la pipăit în sălile de cinematograf sau pe aiurea pentru a o aduce apoi toată atinsă la căderea nopții. Ce ticăloșie și mare lașitate poate fi în inima unui băiat care nu îndrăznește să dea ochii cu părinții fetei pe care o curtează pentru a le cere voie să le plimbe fiica. Dacă mi-ai lua bicicleta fără să îmi spui și tot te-ai învîrti de un rupt de tibie, apoi dacă îmi iei fiica pe care am ținut-o pe umeri, fiica pe care am păzit-o de vînătăi și arsuri și pe care am cărat-o pe brațe la cusut atunci cînd a căzut  și era toată plină de sînge… Sînteți lași și ticăloși, dacă faceți asta și îmi pare rău că în România nu este posibilă purtarea armelor de foc pentru protejarea casei, cînd văd atîția tați frustrați că le sînt batjocorite fiicele la Mall-ul mare. Ce spun aici este valabil și pentru porunca care se referă la furat.

13. Sa nu ucizi.

VI. Cum poți ucide? Cu vorba… Pentru a căpăta un ascendent asupra lui sau a ei recurgi la exploatarea unor defecte, la epitete. Epitetele rele ucid. Observațiile ironic-cinice în public, cu toți prietenii de față. Gigule, lasă, dragule, nu te mai apuca tu de focul de tabără, lasă-l pe cumnatu-tău, Nelu, știi că nu ești în stare. …. sau Mai ușor cu micii, scumpo, știi bine că ai în plus 10 kile după naștere. În fața grătarului: mai știu eu niște hălci care ar trebui puse acilea pe grătar.  Mai trebuie să adaug ceva? Mă tem că mă enervez pe soții fără minte și pe soțiile care produc ecou atunci cînd deschid gura. Este valabil și pentru prieteniile coapte de cîțiva ani. Prieteni și prietene își schimbă false familiarități, observații dure, menite să-l îngenuncheze pe celălalt spre o mai ușoară manipulare.

14. Sa nu preacurvesti.

VII. Patul să vă fie nespurcat…. Am mai spus-o și cu trecerea timpului sînt tot mai convins că situația este pe cît de dramatic am descris-o, fără exagerare. Sexul premarital, în diversele lui forme, este epidemic în bisericile evanghelice. De cîte binecuvîntări vă frustrați prin uciderea așteptării… Proverbele ne învață că așteptarea celui neprihănit nu este decît bucurie.

15. Sa nu furi.

VIII. Vezi ce am scris mai sus, dar… aici se adaugă și furtul inimii cuiva prin inițierea unei prietenii fără intenții serioase. Care fată poate fi atît de lipsită de minte să se lase transformată în ornament de plimbat pe Corso? Care fecioară cinstită poate fi atît de neînțeleaptă să se lase drept obiect al poftelor unui drogat de pagini porno, prada unui hoț de trupuri?

16. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.

IX. Poate fi zidită o relație de o viață pe minciună? Spune-i despre tine adevărul. Adevărul eliberează. Sînt lucruri care trebuie spuse de la prima întîlnire, sînt lucruri care trebuie spuse mai apoi. Dumnezeu vă va da înțelepciune.

17. Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tau.

X. Te-ai îndrăgostit. Ai prietenă. Te vei căsători. Întotdeauna va fi o altă prospătură mai ispititoare. Prietenia înseamnă prietenie în vederea căsătoriei și limitarea între gardurile unei relații care nu îți mai permite vagabondarea cu privirea și cu gîndul spre alte opțiuni și variante. Trei, patru prietene, cîte una în fiecare oraș mare? Acesta este poligamie în fașă și drumul spre divorț mai tîrziu.

Sursa: http://mariuscruceru.ro/2012/08/31/cele-10-si-inca-alte-citeva-porunci-pentru-relatia-dintre-un-baiat-si-o-fata-un-barbat-si-o-femeie/