Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Aşteptări de la partenerul de căsătorie III

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, FAMILIE

Aşteptări de la partenerul de căsătorie III

Am discutat până acum despre aşteptări de la partenerul de viaţă la modul general şi despre aşteptări generate de modelul parental. Fie că sunt aşteptări datorită unui model bun fie că sunt pe un model nedorit, modelul parental ne generează unele din aşteptările de la partenerul de viaţă. Astăzi mergem un pas mai departe şi vorbim de aşteptările formate în adolescenţă şi tinereţe.

Dacă facem o analiză cât mai aproape de realitate vom observa că aceste aşteptări sunt de fapt energie care ne împing să aşteptăm şi să dorim momentul căsătoriei. Că unele sunt realiste iar altele irealiste este un alt aspect, dar aşteptările cu privire la partener sunt forţa care „ne aruncă” în relaţii şi ne „forţează” să luăm decizia căsătoririi. Este adevărat că mai sunt şi sfinţi şi sfinte care pun altfel problema căsătoririi dar nu mă simt făcând parte dintre aceia. Recunosc că am avut aşteptări multe de la căsătorie iar acum… am şi mai multe. :)

După ce trecem prin perioada în care îl vrem de soţ pe tata sau de soţie pe mama, încet, încet intrăm în adolescenţă şi apoi în tinereţe. Hmmm, am zis încet, încet, dar cred că nu se mai potriveşte. Eu am intrat aşa, acum se pare că intrarea asta este tare furtunoasă. În fine, intrăm unii mai lent alţii mai repede în perioada cu mari turbulenţe cauzate de creştere. Ne dezvoltăm fizic, psihic şi emoţional iar unii şi spiritual. Dar în contextul în care discutăm noi aspectul  major e dezvoltarea. Ei bine în perioada asta se declanşează adevărate furtuni hormonale. Apar mari contradicţii în interiorul omului şi schimbările sunt majore. Drept urmare se schimbă pe percepţia băieţilor asupra fetelor şi invers. Până atunci se jucau fete cu fete şi băieţi cu băieţi. Acum băieţii uită de băieţi şi ar vrea dacă se poate să stea mult în preajma fetelor. Iar fetele îşi caută de lucru în zona masculină a taberei.

Tot atunci apar complexele. Aspectul devine aproape brusc foarte foarte important iar dacă acesta nu corespunde omul se complexează. Complexele sunt un factor important în această ecuaţie a aşteptărilor de la partener pentru că ele dictează cât de multe aşteptări să îşi facă individul. Un om complexat va renunţa la a spera că o va cuceri pe „crăiasa cartierului” şi se orientează undeva mai jos deşi poate visa nestingherit la aceea.

Tot în această zonă auzim primele poveşti de dragoste şi primele experienţe sexuale iar unii îşi trăiesc aceste stări pe pielea lor. Când auzi poveşti de dragoste îţi doreşti şi tu. E natural, omul are o mare nevoie să se simtă iubit, acceptat, apreciat şi dacă auzi poveşti de dragoste, experienţele reuşite ale altora prinzi curaj şi îţi faci speranţe şi aşteptări. Mulţi tineri, adolescenţi si uneori copiii sar peste etape importante şi trec direct în relaţii sexuale care ar trebuie după aşteptările lor să fie dovezi de iubire. Implicarea în asemenea relaţii va modifica dramatic aşteptările de la partenerul de viaţă din perioada la care persoana se va căsători. O relaţie sexuală în perioada în care emoţional nu eşti matur te va amprenta „iremediabil” cred eu. Nu doar că vei avea în permanenţă cu cine să compari partenerul de viaţă dar amintirile fie că sunt plăcute sau dureroase nu se vor şterge niciodată iar efectul unui astfel de demers va fi pentru toată viaţa iar la unii şi pentru eternitate.

Nu doar relaţiile cu alti tineri sau cu alţi adolescenţi ne crează aşteptări de la partenerul de viaţă ci şi mass-media. În copilărie ne uitam la desene animate în care preponderent era violenţă iar acum  ne uităm la filme „serioase”. Fetele privesc filme de dragoste şi romantice iar băieţii filme de acţiune. Acesti sunt factori care ne modifică iar dramatic aşteptările de la partenerul de viaţă. Vedem poveşti de dragoste cu impact emoţional uriaş. Filmele sunt făcute ca să ne schimbe, ele sunt făcute ca să genereze efecte şi unul din efecte este educarea. Educarea primită de la filme este că iubirea înseamnă sex şi sexul iubire. În filmele de dragoste oricât de romantice şi liniştite ar fi declaraţia supremă de iubire tot sexul rămâne. Cele mai multe promovează trăirea în afara căsătoriei şi aventurile şi schimbatul des al partenerului. Numai „o privire să aruncaţi în urmă” la telenovele şi înţelegeţi ce vreau să spun.

Mai mult, apare şi interesul crescut pentru filmele pornografice. Băieţii se uită pe furiş la pornografie, acum există calculatoare în fiecare casă şi accesul este liber la vizionarea de asemenea materiale. Fiecare secvenţă de film văzut crează aşteptări sau modifică aşteptările cu privire la partenerul de viaţă. Vom aştepta mai mult, mai bine. Vom cere performanţe mai mari iar acestea vor trebui să se întâmple cât mai curând. Filmele acestea efectiv ne „dau foc minţii” care deja este sub presiune din cauza „mişcărilor” hormonale naturale acelei perioade.

Toate aceste aspecte generează aşteptări de la partener. Acum aşteptările se concentrează în zona afecţiunii şi a sexului. A romantismului şi a iubirii. Unii construiesc adevărate edificii în aşteptările lor şi acestea vor genera mari frustrări în familia de mai târziu.

Solomon spune că fiecare lucru îşi are vremea lui şi această vreme trebuie respectată iar unul din aspectele menţionate de el este că şi însuratul şi măritatul îşi au vremea lor. Tot Solomon insistă de multe ori în Cântarea Cântărilor să nu trezim, să nu stârnim dragostea până nu vine ea. Tare important este să fie aşa. Câtă linişte am avea în adolescenţă şi tinereţe, cât de echilibrate ar fi căsătoriile de după o aşteptare corectă a acestora. Dar îmi este teamă că aşteptarea asta nu mai este realizabilă, nu în cultura în care trăim.

TU cum stai? Ai cu cine compara soţul/soţia? Ce aşteptări ai de la partener? Ce aşteptări ţi-ai construit în tinereţe şi adolescenţă şi acum îţi generează frustrare şi tensiune? Ce aşteptări ai de la relaţiile sexuale dintre voi? Nu cumva seamănă uneori viaţa voastră cu o telenovelă?

Dumnezeu ne poate vindeca de aşteptările irealiste. Nu ne poate şterge din minte ceea ce s-a întâmplat, nu vrea să facă asta dar ne poate vindeca de aşteptări irealiste şi vă voi arăta cum, la sfârşitul acestei serii.

http://www.filedinjurnal.ro/

Ce înseamnă să fii pocăit şi greşeala pe care o fac mulţi români.

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, DILEME, EDITORIALE

 

Esenţă a creştinismului, pocăinţa a ajuns să fie considerată de mulţi români doar părăsirea bisericii tradiţionale şi împărtăşirea crezului unor biserici protestante. Folosit de multe ori în sens peiorativ, termenul de „pocăit” este greşit atribuit „sectanţilor”, aşa cum sunt numiţi creştinii din confesiunile protestante. În realitate, pocăinţa este o stare pe care ar trebu să o experimenteze orice creştin.

Pocăinţa este vestită pentru prima dată în Sfânta Scriptură de Ioan Botezătorul, care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor. Mântuitorul Iisus Hristos, iar mai apoi sfinţii apostoli i-au chemat pe oameni la pocăinţă. După 2.000 de ani, foarte mulţi români care se declară creştini, înţeleg greşit pocăinţa, definind-o ca părăsirea Bisericii Ortodoxe şi împărtăşirea crezului altor confesiuni religioase. Inclusiv ediţia electronică a DEX-ului îl defineşte pe „pocăit”, printre altele, ca un adept al unei secte religioase. În realitate, pocăinţa este o stare pe care orice om care se declară creştin, indiferent de confesiune, ar trebui să o experimenteze. Termenul de „pocăinţă” vine din grecescul „metanoia” şi înseamnă schimbarea modului de gândire, înnoirea minţii. „Pocăinţa este una din cele şapte taine ale Bisericii Ortodoxe şi se referă în primul rând la recunoaşterea păcatelor săvârşite, părerea de rău pentru acestea şi hotărârea de a nu le mai săvârşi. Practic acest lucru se realizează în Biserică prin taina spovedaniei, când omul merge la biserică pentru a-şi mărturisi păcatele şi pentru a încerca să îşi îndrepte viaţa în adevăratul sens al cuvântului. Ar trebui ca după acest moment al pocăinţei, omul să îşi schimbe viaţa, să devină un om mai apropiat de Dumnezeu, mai împăcat cu sine, cu ceilalţi şi mai înclinat spre a săvârşi binele”, a explicat preotul ortodox de la Mitropolia Banatului, Zaharia Pereş.

Potrivit preotului, un om care se pocăieşte îşi schimbă viaţa în bine, atât în familie, cât şi în societate. „Au fost oameni  care, după o mărturisire sinceră a păcatelor înaintea lui Dumnezeu au luat hotărârea de a fi altfel. Au renunţat la foarte multe lucruri pe care le făcuseră până în acel moment. Lucrul acesta s-a văzut şi peste timp în familia lor, în viaţa lor, la serviciu, acasă şi pretutindeni. O astfel de întoarcere a omului spre Dumnezeu i-a luminat drumul spre a fi mai bun şi spre a fi mai milostiv, mai înclinat spre a fi mai aproape de Dumnezeu şi de oamenii din jurul lui”, a mai spus preotul Zaharia Pereş.   Preotul timişorean a mai spus că primul pas pentru pocăinţă este conştientizarea păcatului şi întoarcerea la Dumnezeu. O altă viziune greşită cu privire la pocăinţă este setul de restricţii impuse odată cu pocăinţă. „Pe oamenii care sunt apropiaţi de Dumnezeu nu trebuie să-i sperie restricţiile. Ideea de restricţii nu trebuie să devină una de speriat. Lucrurile se pot restricţiona cu voie bună, fără să faci un efort în acest sens. Dacă reuşeşti să faci acest lucru nu mai vezi pocăinţa ca o povară, o să o vezi ca pe o rânduială a firii pe care o faci fără un efort considerabil”, a mai spus preotul. „Un om pocăit înseamnă un om care poate să îşi vadă limitele. Un om care are mintea orientată spre Dumnezeu, dar care este conştient că la Dumnezeu ajungi punând ordine în viaţa ta. Pocăinţa e un proces, e un mod de a fi. Un om care trăieşte în viaţa lui pocăinţa este mult mai atent la cei din jur. Nu poţi să fii un om bun, fără să fii bun cu cei din jur”, a spus şi preotul Mircea Silaghi.  La rândul său, pastorul baptist Alex Neagoe, susţine că pocăinţa presupune un regret adânc pentru ceea ce omul nu a făcut bine şi dorinţa de a trăi în ascultare de Dumnezeu. „Există momentul acela în care cineva se întâlneşte în fiinţa sa cu Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, este pocăinţa aceea care duce la naşterea din nou, la transformarea fiinţei, dar pocăinţa este o chestiune de durată. Oridecâte ori cineva constată că a făcut ceva ce nu este după placul lui Dumnezeu, trebuie să se întoarcă la Dumnezeu cu pocăinţă, cu regret şi să decidă să nu mai repete. Altfel spus, din momentul în care cineva îl cunoaşte cu adevărat  pe Iisus Hristos, omul acela nu se mai regăseşte în păcat. Chiar dacă se întâmplă să facă lucruri care nu sunt bune, omul acela nu se mai regăseşte în ele şi caută să le abandoneze, să le regrete”, a declarat pastorul.

Alex Neagoe a mai spus că, deşi este o stare profundă a inimii, pocăinţa trebuie să se vadă în fapte. „Esenţa pocăinţei este chimbarea radicală la nivelul minţii şi a sufletului şi asta trebuie să se traducă în fapte. Sunt câteva aspecte punctuale care însoţesc pocăinţa. Un element cheie al pocăinţei este viaţa de simplitate, adică a nu mai pune accent pe lucrurile care ţin de lumea aceasta, ci o focalizare pe comorile cereşti. Pocăinţa reală se regăseşte în viaţa de fiecare zi. Pocăinţa nu este ceva ce se face doar la biserică. Este ceva ce trebuie să facem în fiecare zi”, a mai explicat pastorul timişorean. Pastorul atrage, la rândul său atenţia, că pocăiţa este interpretată greşit prin prisma a tot felul de restricţii. „Nu aceata este ideea pocăinţei, o serie lungă de nu-uri. Este o schimbare a valorilor şi de aceea omul care se pocăieşte înaintea lui Dumnezeu renunţă de bunăvoie la lucrurile rele sau inutile, care îl frânează în progresul său spiritual sau fac rău relaţiei cu semenii. Sunt aspecte care decurg natural din dorinţa cuiva de a-l respecta pe Dumnezeu, de a-şi respecta semenii şi a se respecta pe sine însuşi”, a mai spus Alex Neagoe.   Pastorul susţine că pocăinţa unui om nu depinde de confesiunea creştină din care face parte, dar consideră că pocăinţa trebuie exprimată prin botezul pe care l-a urmat Mântuitorul. „Poate să fie un om pocăit dacă omul acela în mod real îşi regretă păcatul, se împacă cu Hristos şi se străduieşte să trăiască în ascultare de Dumnezeu, dar ce mai găsim ca şi componentă este că, la Ioan Botezătorul, cei care se pocăiau veneau să fie botezaţi ca persoane adulte care de bunăvoie cereau lucrul acesta. Exprimau această pocăinţă printr-un botez pe care îl solicitau de bunăvoie. Scufundarea în apă subliniează esenţa pocăinţei, moartea, îngroparea omului vechi, care iubea păcatul şi învierea la o viaţă nouă la ascultarea de Dumnezeu. Aceasta era expresia vizibilă a pocăinţei pe care cineva şi-o asuma”, a mai spus pastorul. Cum s-a schimbat viaţa unui medic care s-a pocăit Ionel Cioată este unul din medicii ginecologi renumiţi din Timişoara şi a experimentat pocăinţa în viaţa sa din momentul în care a hotărât să nu mai facă avorturi la cerere. Mulţi dintre cunoscuţii şi prietenii doctorului Cioată au crezut în momentul acela că medicul şi-a schimbat religia, că a îmbrăţişat un alt crez decât al Bisericii Ortodoxe. Ionel Cioată a rămas însă în creştin ortodox convins, dar a experimentat puterea pocăinţei. „A fi pocăit înseamnă a recunoaşte că ai greşit, că îţi pare rău şi nu mai faci. Să îţi plângi păcatul în faţa lui Dumnezeu, sub patrafirul părintelui care te spovedeşte. Eu am plâns mult timp. În momentul în care realizezi că eşti într-un păcat şi te pocăieşti înseamnă că viaţa ta se orientează spre o viaţă frumoasă în care să nu mai păcătuieşti. Sigur că firea lumească te îndeamnă să păcătuieşti, dar trebuie să stai tare”, a declarat medicul Ionel Cioată.

Medicul a mai declarat că din momentul în care a renunţat să mai facă avorturi şi s-a pocăit de păcatele sale, se gândea că o să îşi piardă pacienţii, dar decizia pe care a luat-o i-a schimbat viaţa în bine, atât în familie cât şi pe plan profesional. „Viaţa mea s-a schimbat, familia mea s-a schimbat, relaţia mea cu pacienţii s-a schimbat şi tot mai mulţi pacienţi au început să vină la mine. Bunul Dumnezeu mi-a dovedit că El este bun, iubitor şi iertător”, a declarat medicul pentru care relaţia cu Dumnezeu ocupă un loc special în viaţă.

Citeste mai mult: adev.ro/njxa34

De ce unii merg tot mai rar la biserică?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

scoala-biblica

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, (Evrei 10:24-26) (traducerea – Dumitru Cornilescu).

Să fim atenţi unii la alţii ca să ne încurajăm reciproc la dragoste şi la fapte bune. Să nu renunţăm la întrunirile noastre, aşa cum este obiceiul unora; ci (atunci când ne adunăm), să ne încurajăm unii pe alţii, având în vedere faptul că acea Zi se apropie. Dacă după ce ni s-a prezentat adevărul şi-l cunoaştem, noi păcătuim în mod intenţionat, nu mai există nici un sacrificiu pentru (acel) păcat; (Evrei 10:24-26) (traducerea – Biblia în versiune actualizată).

De mai mult timp sunt preocupat de deriva spirituală a mai multor fraţi cunoscuţi, care frecventează congregaţia noastră. Simptoma după care evaluez spiritualitatea acestora, este de data aceasta, frecvenţa cu care aceştia participă la programele bisericii noastre. Ca să fiu onest, faţă de unii, şi a nu fi înţeles greşit de alţii, trebuie să spun că spiritualitatea unei persoane, pe lângă faptul că este greu de evaluat, nu stă doar în mersul la biserică. Dar chiar dacă nu este totul, părtăşia regulată cu ceilalţi fraţi, în cadrul serviciilor de închinare, este un semnal serios cu privire la spiritualitatea celui în cauză, deci în opinia mea, acest factor nu trebuie trecut cu vederea.

Deoarece meditez de mai mult timp la acest lucru, m-am gândit totuşi, care ar fi motivele pentru care unele persoane, vin tot mai rar la biserică. Textul biblic de la care vreau să pornesc este cel din Evrei cap. 10: 24 – 26, fraza de bază fiind prima parte a versetului 25: să nu părăsiţi adunarea voastră, cum au unii obicei. Cuvântul adunare, în acest context, nu se referă la „Biserică” ca instituţie, ci se referă la întrunirea unui grup de credincioşi, pentru închinare şi părtăşie. Pentru a argumenta acest lucru, în traducerea ortodoxă este folosit cuvântul biserică, în traducerea spaniolă (Reina Valera), este folosit cuvântul congregacion (congregaţie), iar în traducerea engleză (King James), cuvântul este assembling(adunare). Dar în acelaşi timp, trebuie să precizăm că o adunare de credincioşi, pot fi numiţi „Biserică”.

Dacă ar fi să reformulăm fraza de mai sus, aceasta ar suna astfel: să nu renunţaţi la a merge la întrunirile frăţeşti (la biserică), pentru că vă puteţi face un obicei din asta.

Ce motive ar putea avea acei care şi-au făcut un obicei din a nu frecventa biserica?

Primul motiv este că astfel de persoane, au o înţelegere deficitară privind statutul Bisericii lui Dumnezeu în lume. Apostolul Pavel vorbeşte despre Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului (1 Timotei 3:15), iar în Evrei 12:23 ni se spune despre Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu. Biserica lui Hristos, este mult mai mult decât o simplă adunare de credincioşi. Ea reprezintă însăşi Împărăţia Lui Dumnezeu pe pământ, o ambasadă a Cerului, locul în care oamenii pot să cunoască Adevărul, să fie mântuiţi. Statutul de membru al Bisericiicare sunt scrişi în ceruri, lucru dovedit prin experienţa mântuirii şi apoi prin trăirea unei vieţi sfinte, este total incompatibil cu izolarea de restul credincioşilor şi trăirea în anonimat, departe de părtăşia frăţească.

Un al doilea motiv, este modul superficial în care aceştia privesc viitorul, atât personal, cât şi al lumii în ansamblu. … Ci (atunci când ne adunăm), să ne încurajăm unii pe alţii, având în vedere faptul că acea Zi se apropie.

Mântuirea are ca scop salvarea sufletului de la moarte şi implicit viaţa veşnică. Lupta credinciosului mântuit, pentru ca în final să se bucure de viaţă veşnică, este o realitate. Aşa cum rezultă din versetul de mai sus, părtăşia şi sprijinul celorlalţi credincioşi, este fundamental în această luptă zilnică. Una din tacticile diavolului, dovedită de experienţă, este de a-i izola pe credincioşi de biserică, pentru ca să le distrugă apoi credinţa şi speranţa (vezi pilda oii pierdute – Luca15:4 – 10).

În cel de-al treilea rând, unii nu frecventează biserica, datorită rutinei. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei Obişnuinţa este a doua natură şi unii s-au obişnuit aşa, să nu mai meargă la biserică. Sunt sigur că cei în cauză au motivele lor, bine fondate ar spune. Sunt de acord că unele obiceiuri pot fi bune, dar rutina este periculoasă. Rutină înseamnă a face ceva în mod mecanic, un automatism comportamental, dobândit prin practicare. În acest caz detaliile şi esenţa sunt ignorate. Ca să fiu onest, când vorbim de rutină, este valabil şi reversul, adică de a merge regulat la biserică din pură obişnuinţă, ignorând esenţa. Dar din cele două comportamente greşite, eu îl prefer pe ultimul, deoarece şansele de a fi atins vreodată de Duhul Domnului, care să ducă la o deşteptare a conştiinţei, este mult mai mare în acest caz.

Al patrulea motiv la care mă gândesc, s-ar putea să fie o dezamăgire personală privind slaba prestaţie a celorlalţi membrii, şi în special a liderilor, atât din punct de vedere spiritual cât şi din punct de vedere moral. Când Domnul Isus a făcut o afirmaţie de genul dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă, afirmaţie care ieşea din tipare, mulţi ucenici l-au părăsit şi nu mai umblau cu El. Dacă pentru o simplă afirmaţie puţin mai dură, ucenicii îl părăsesc pe Domnul Isus, ce am putea spune despre comportamentul moral al unora care îşi zic că fac parte din Biserică? Moralitatea îndoielnică a clerului a dus la declinul Bisericii în perioada medievală, iar în zilele noastre, această problemă este o adevărată plagă în bisericile evanghelice. Personal cred că totuşi astfel de cazuri între evanghelici, sunt cazuri izolate, regula generală între aceştia fiind onestitatea şi sfinţenia, dar unii o percep altfel din cauza tendinţei de a generaliza, sau datorită faptului că există un anumit interes ocult, orchestrat de diavolul, ca astfel de cazuri să fie menţinute mereu în ochii opiniei publice.

Ce putem răspunde celor dezamăgiţi şi frustraţi de comportamentul îndoielnic al unora? Biserica este a lui Hristos, nu al unor persoane, pe care le arătăm cu degetul. Scopul bisericii este mântuirea sufletului, iar mântuirea este o problemă personală. Dacă unii ne dezamăgesc, haideţi să nu-i lăsăm ca aceştia să condiţioneze mântuirea noastră, pentru care am lăsat lumea şi pentru care luptăm.

Nivelul ocupaţional excesiv, este al cincilea motiv care s-ar putea să îi afecteze pe unii dintre aceştia. Îmi amintesc de ceea ce îmi spunea un frate, înainte de declanşarea crizei economice. Firma la care lucra, le-a promis că îi plăteşte dublu dacă vin la lucru sâmbăta, dar cu o condiţie: să vină la lucru şi duminica, când vor fi plătiţi la fel, adică dublu. Dar dacă nu vin duminica, atunci sâmbăta vor primi doar salariul normal. Este exact aceiaşi idee lansată de faraon cândva, diferind doar condiţiile şi actorii, dar esenţa fiind aceeaşi. El (faraon) le-a dat evreilor mai mult de lucru, şi în condiţii mai proaste, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci (Exod 5:9). Când diavolul vrea să te îndepărteze de Biserică, de rugăciune, de Scriptură, şi nu reuşeşte prin alte metode, atunci îţi va da mult de lucru. Nu vreau să fiu acuzat de demagogie la acest capitol, dar dacă nu reuşim să facem un echilibru între activitatea profesională, cea socială şi cea spirituală, atunci în unul dintre aceste aspecte, în mod sigur vom abuza. Pavel avea şi el o meserie din care îşi câştiga existenţa, el însuşi mărturisind că a lucrat cu mâinile lui, pentru a nu fi o povară pentru nimeni, dar atunci când circumstanţele i-au fost favorabile, s-a dedicat în totul propovăduirii (Faptele Ap. 18:1 – 5).

În cel de al şaselea rând, un alt motiv pentru care unii nu vin la biserică, este indiferenţa şi lipsa de preocupare privind educaţia copiilor lor. Mersul la biserică are efecte pe termen lung asupra viitoarei generaţii. Pentru cei mai mulţi dintre credincioşii evanghelici, părtăşia frăţească în biserică, este mai mult decât o obişnuinţă; este un mod de viaţă. Copiii noştri cresc în acest mediu şi ceea ce văd la noi, le va modela fiinţa şi valorile. Dacă preţuim biserica şi îi respectăm pe fraţi, aşa cum sunt ei de fapt, fraţi în Hristos, copiii vor învăţa să-i preţuiască şi să-i respecte atât pe fraţi cât şi pe toţi oamenii. Dacă vor auzi constant vorbindu-se de greşelile pastorului sau ale unor fraţi din biserică, copiii îi vor percepe pe aceştia, aşa cum au auzit că vorbesc părinţii. Dacă părinţii nu merg la biserică decât în zilele festive, vor culege roadele: copiii nu vor merge deloc, iar când vor vrea să meargă, nu vor mai avea autoritate asupra lor.

Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei. Nu neglijaţi acest lucru, iubiţi părtăşia cu fraţii, valoraţi aceste lucruri, gândiţi-vă la copiii voştri, renunţaţi dacă trebuie la obiceiuri vechi, mulţumiţi-vă cu un câştig financiar mai modest dacă este cazul, dar nu renunţaţi la părtăşia cu Domnul şi la toate beneficiile ce decurg de aici. Meditaţi şi la aceste versuri scrise de poetul Traian Dorz:   

Nu-i loc mai sfânt decât acela, unde-i Hristos şi unde-s ai Săi
Acolo-i Duhul Sfânt puterea, acolo-i dragostea văpăi.
Cuvântul Sfânt acolo-i soare, credinţa-i umblet fericit,
Iar părtăşia simţitoare, i-avântul cel mai strălucit.

Nu-s stări mai sfinte ca acelea, de pe Taborul luminos,
Când e Hristos în toţi ce cântă, când toți ce cântă-s în Hristos
Când de Hristos e plin Cuvântul, şi-n rugăciune-i plin de El.
Atunci, afară şi-nlăuntru, Hristos străluce-n orice fel.

Nu-i ceas mai sfânt decât acela, în care-s fraţii adunaţi.
Şi inimi lângă inimi una, în duh se roagă-ngenuncheaţi.
Când rugăciunea lor se-nalţă, scăldată-n lacrimi prin Hristos,
Îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri. Pământu-i sus, iar cerul jos

Nu-i har mai sfânt decât acela, să fii cu Domnul şi ai Săi,
În rugăciune şi-n cântare, şi-n lacrimi lângă fraţii tăi.
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te. Oricâți sunt ei, fă tot şi stai.
Oricum sunt ei, fă tot şi-i caută. Căci unde-s ei, e-un colţ de rai.

https://benidradici.wordpress.com

Sperante religioase desarte care vor trimite multi oameni in iad –

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

heaven or hell

Biblia ne avertizeaza ca exista multi falsi convertiti care se bazeaza pe o nadejde falsa (Mat 7:13-15) iar aici este o lista cu sperante religioase desarte care pot trimite oamenii in iad. Pe masura ce le parcugeti, “incercati-va daca sunteti in credinta” (2Cor 13:5) si asigurati-va ca nu v-ati pus nadejdea intr-o speranta desarta. In joc este chiar viata voastra vesnica.

Selecteaza o intrebare
1. Esti nascut intr-o familie de crestini ?
2. Esti botezat si frecventezi o biserica ?
3. Ai o intelegere Intelectuala a Evangheliei ? / Crezi doctrinele biblice ?
4. Esti pastor sau slujitor in biserica sau evanghelist ?
5. Ai o conduita morala impecabila ?
6. Ai trait experiente emotionale de genul bucurie sau remuscare ?
7. Ai fost vindecat de vreo boala ?
8. Ai avut vreo vedenie / vreun vis cu ingeri ?
9. Ai parte de binecuvantari materiale / lucruri / bani ?
10. Implinesti Legea ? / Legalism (incedere cauzata de propriile fapte bune)
11. Esti impresionat de stilul radical de predicare ?
12. Primesti raspuns la rugaciuni ?
13. Ai “Crestin“ ca “Religious Views “ pe facebook sau ceva de genul ? 
14. Te-ai rugat vreodata “Rugaciunea pacatosului” sau ceva similar ? L-ai invitat vreodata pe Isus in inima ta ? Ai luat vreodata o decizie pentru Isus ? Ai ridicat mana la evanghelizare sau ai iesit in fata?
15. Ti-a spus vreodata un pastor ca esti salvat sau ceva de genul “bine ai venit in biserica lui Hristos”?
16. Ai vreun dar spiritual de genul profetie, vorbire in limbi ?

———————————————————————-

1. Esti nascut intr-o familie de crestini ?
Fiind adus pe lume intr-o familie crestina nu te face un copil al lui Dumnezeu. Isus a spus: “Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu..” (Ioan 1:12-13)

Fariseii se bazau pe genealogia lor, si anume pe faptul ca aveau pe Avraam ca tata (Ioan 8:33) si totusi Ioan Botezatorul ii avertizeaza: “Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: “Avem ca tata pe Avraam!” (Mat 3:9) iar Isus le spune “Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.” (Joan 8:44)

Cand cineva spune ceva de genul: “Am fost crestin din totdeauna” aceasta afirmatie ar trebui sa ne dea de gandit pentru ca Isus a zis: “Daca nu sunteti convertiti, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.” (Mat 18:3).
Este posibil totusi ca cineva care a crescut intr-o familie crestina sa aiba evidentele unei convertiri autentice si sa nu stie exact cand a fost convertit deoarece respectiva persoana se poate uita inapoi in timp la mai multe momente in care convertirea putea sa se produca. Salvarea este chemarea “din intuneric la lumina Sa minunata” (1 Pet. 2:9). Deci, ar trebui ca persoanele aflate in astfel de situatii sa fie capabile sa identifice posibile momente cand aceasta chemare a avut loc.

Nota: 2 Tim. 3:15 este des folosit pentru a evidentia faptul ca Timotei nu a stiut cu exactitate momentul convertirii sale si pentru a sustine ideea ca, convertirea ar fi un process progresiv, lucru care nu reiese din text.

———————————————————————-

2. Esti botezat si frecventezi o biserica ?
In Faptele Apostolilor capitolul 8, dupa auzirea cuvantului predicat de Filip, Simon vrajitorul “a crezut; si dupa ce a fost botezat, nu se mai despartea de Filip si privea cu uimire minunile si semnele mari care se faceau” (s-a alaturat ucenicilor / bisericii). Dar in versetul 21 Petru ii spune : “Tu n-ai nici parte, nici sort in toata treaba aceasta, caci inima ta nu este curata inaintea lui Dumnezeu.”.
Deci, a fi botezat si a frecventa o biserica nu inseamna neaparat convertire.

———————————————————————-

3. Ai o intelegere Intelectuala a Evangheliei?/Crezi doctrinele biblice?
“Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara!” (Iac. 2:19)

Demonii au strigat catre Isus: “Ce legatura este intre noi si Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme?” (Mat 8:29) aratand ca stiau cine este Isus, ca stiau de judecata ce avea sa vina si de asemennea stiau de existenta unui loc de chin pentru cei pacatosi.

Credinta incepe prin a avea o intelegere corecta a Evangheliei Si totusi convertirea inseamna mai mult decat a poseda o intelegere corecta a faptelor.

———————————————————————-

4. Esti pastor sau slujitor in biserica sau evanghelist ?
Isus ne-a avertizat: “Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” (Mat. 7:22) Acesti oameni au fost foarte ocupati in biserica dar in versetul urmator Isus le spune: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (Mat. 7:23) Remarcati va rog ca Isus nu le spune ca i-a cunoscut candva dar ei si-au pierdut mantuirea ci mai de graba ca nu i-a cunoscut niciodata. Chiar daca L-au proclamat pe Isus drept “Doamne, Doamne“ (v.21) ei nu au fost niciodata convertiti cu adevarat.

———————————————————————-

5. Ai o conduita morala impecabila ?
Fariseii erau considerati de catre multime ca fiind oameni de o conduita morala impecabila. (Mat 5:20) si totusi, exista oameni care arata curati pe din afara fara sa fie convertiti (Mat 23:27). Tanarul bogat, tinand legea  (Mat 19:20) si Pavel, inainte de convertire (Rom 7:9), se vedea bun din punct de vedere moral, aceasta pana cand Duhul lui Dumnezeu a inceput sa lucreze in inima lui. Cand Isus a spus la ultima cina cu ucenicii: ”unul din voi ma va vinde” (Ioan 13:21), nici unul dintre ucenici nu a aratat catre Iuda spunand  “el este tradatorul” ci ni se spune ca “Ucenicii se uitau unii la altii si nu intelegeau despre cine vorbeste” (Ioan 13:22) asta deoarece este posibil ca Iuda sa fi fost, in aparenta, un om de caracter.

Multi necredinciosi renunta la bautura, fumat limbaj vulgar, etc. Totusi, o reforma morala nu inseamna convertire.

———————————————————————-

6. Ai trait experiente emotionale de genul bucurie sau remuscare ?
In pilda semanatorului Isus vorbeste despre acei ascultatori simbolizati printr-un pamant stancos “care, cand aud cuvantul il primesc cu bucurie”.  Acestia au o stare de euforie cand aud Evanghelia, totusi versetul continua: “dar n-are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.” Sunt genul de oameni care “primesc” cuvantul “cu bucurie” si traiesc o stare emotionala deosebita, “cred pana la o vreme” dar nu sunt convertiti cu adevarat, cum ni se spune (vers. 15) despre cei simbolizati prin “pamantul cel bun”. Acestia aduc roade tipice convertirii pe cand falsii convertiti sunt de fapt convertiti ai diavolului (Mat 13:39. De asemenea, Iuda a avut un sentiment de vinovatie si s-a cait de ce-a facut “Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait” dar el nu a fost niciodata un convertit.

Esau a avut si el o experienta emotionala, dar nu a fost convertit deoarece “Stiti ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.” (Evr. 12:17)

Felix a avut si el o experienta emotionala. Cand Pavel ii predica Evanghelia si vorbea ” despre neprihanire, despre infranare si despre judecata viitoare “ (Fapt. 24:25) ni se spune ca “Felix era ingrozit” dar nu a fost niciodata convertit.

———————————————————————-

7. Ai fost vindecat de vreo boala?
Cand Isus a vindecat cei zece leprosi, numai unul a fost convertit si s-a intors sa aduca multumiri, ceilalti noua, desi vindecati, erau in continuare pierduti.
“Isus mergea spre Ierusalim si a trecut printre Samaria si Galileea. Pe cand intra intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi. Ei au stat departe, si-au ridicat glasul si au zis: “Isuse, Invatatorule, ai mila de noi!” Cand i-a vazut Isus, le-a zis: “Duceti-va si aratati-va preotilor!” Si pe cand se duceau, au fost curatati. Unul din ei, cand s-a vazut vindecat, s-a intors, slavind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fata la pamant la picioarele lui Isus si I-a multumit. Era samaritean. Isus a luat cuvantul si a zis: “Oare n-au fost curatati toti cei zece? Dar ceilalti noua unde sunt? Nu s-a gasit decat strainul acesta sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu?” Apoi i-a zis: “Scoala-te si pleaca; credinta ta te-a mantuit.” (Luca 17:11-19)

Vindecarea supranaturala poate conduce spre convertire. “Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?” (Rom. 2:4) dar nu reprezinta neaparat convertire. Din cei zece leprosi vindecati de Isus doar unul a fost mantuit.

———————————————————————-

8. Ai avut vreo vedenie / vreun vis cu ingeri ?
Multi isi pun nadejdea gresit in niste “experiente pe patul de moarte” pe care le-au avut in care “vad o lumina stralucitoare” sau au avut o viziune, un vis, o intalnire cu ingerii, dar aceasta nu inseamna neaparat convertire iar Biblia ne avertizeaza ca “Satana se preface intr-un inger de lumina.” (2 Cor 11:14)

———————————————————————-

9. Ai parte de binecuvantari materiale / lucruri / bani ?
In Matei 19 cand Isus ii cere tanarului bogat sa renunte la toata averea lui si sa-L urmeze ni se spune ca tanarul bogat “a plecat foarte intristat; pentru ca avea multe avutii.”
Acest om era foarte bogat dar nu era convertit. De fapt chiar banii si averile sale au fost lucrurile care l-au tinut departe de viata vesnica in Hristos. . Isus a zis “este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu.” (Matt.19:24) iar in Luca 12:13-21 Isus a spus pilda bogatului nebun.

“Petru a spus: “Argint si aur n-am” (Fapt 3:6)

Isus a spus: “Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul.” (Mat. 8:20) ceea ce inseamna ca binecuvantarile materiale nu reprezinta o dovada ca suntem placuti lui Dumnezeu si nici dificultatile materiale nu reprezinta o dovada ca suntem abandonati de Dumnezeu.

Proorocii mincinosi care predica evanghelia prosperitatii pretind ca Isus trebuie sa fi fost bogat “pentru ca avea un trezorier” si sustin ca “numai oamenii bogati au nevoie de un trezorier”. Faptul ca Iuda, care cara punga cu bani pentru apostoli, L-a vandut pe Isus pentru doar “treizeci de arginti” (Mat 26:15) ceea ce reprezinta mai putin decat salariul pe trei luni al unui muncitor obisnuit dovedeste faptul ca nu erau prea multi bani in punga aceea altfel nu ar fi fost tentat cu o suma asa de mica si ar fi putut pleca oricand cu toata punga.

———————————————————————-

10. Implinesti Legea ?/ Legalism (incedere cauzata de propriile fapte bune)
Multi se inseala crezand ca sunt “oameni buni” sau ca ei “tin cele zece porunci” sau alte ceremonii, dar Biblia spune ca “nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.” Cine vrea sa fie socotit neprihanit prin Lege trebuie sa tina Legea lui Dumnezeu in mod perfect in fiecare moment din viata lui.  “Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca.” (Gal 3:10) dar “toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” (Rom 3:23)

Orice “fapta buna” prin care incercam sa-l impresionam pe Dumnezeu este ca “o haina manjita” (Isa 64:6) deoarece, incercand sa-l impresionam pe Dumnezeu prin faptele noastre bune este ca si cum am incerca sa mituim un judecator, dar Dumnezeu nu este un judecator corrupt si deci, nu va accepta mita de la noi.

———————————————————————-

11. Esti impresionat de stilul radical de predicare ?
Unii oameni se inseala crezand ca sunt salvati deoarece asculta cu regularitate predicatori precum Paul Washer sau Tim Conway care predica un mesaj dur si fara compromis. Iuda a ascultat si el cu regularitate mesajul puternic si fara compromis rostit chiar de Isus si totusi, nu a fost convertit.

———————————————————————-

12. Primesti raspuns la rugaciuni ?
In marea mila a lui Dumnezeu, Cain a primit raspuns la rugaciunea sa (Gen 4:13-15) dar nu a fost convertit (v5, v16) si de asemenea, cei zece leprosi au primit raspuns rugaciunii lor si au fost vindecati, dar numai unul a fost convertit. Exista cazuri in care Dumnezeu raspunde la rugaciunile oamenilor neconvertiti iar in aceste cazuri “bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta” (Rom. 2:4). Doar pentru ca ai avut niste rugaciuni implinite nu inseamna ca esti convertit cu adevarat..

———————————————————————-

13. Ai “Crestin“ ca “Religious Views “ pe facebook sau ceva de genul ?
Doar pentru ca sustii ca esti crestin, nu inseamna ca si esti. Isus a zis ca in ziua judecatii multi vor sustine ca sunt crestini (Mat. 7:21-22), dar Isus le va spune, “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (v.23)

Multi rastalmacesc cuvintele lui Isus din Mat 10:32 “De aceea, pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri;” spunand ca cine il marturiseste public pe Hristos este cu adevarat crestin chiar daca prin stilul sau de viata il neaga pe Isus : “Cine pacatuieste este de la diavolul” (1 Ioan 3:8) iar Isus spune:: “De ce-Mi ziceti: “Doamne, Doamne!”, si nu faceti ce spun Eu?” (Luca 6:46)

———————————————————————-

14. Te-ai rugat vreodata “Rugaciunea pacatosului” sau ceva similar ? L-ai invitat vreodata pe Isus in inima ta ? Ai luat vreodata o decizie pentru Isus ? Ai ridicat mana la evanghelizare sau ai iesit in fata ?
Multi se inseala crezandu-se salvati doar pentru ca au rostit candva o rugaciune de genul “rugaciunea pacatosului” sau ca si-au notat in Bibliile lor data si ora la care au rostit aceasta rugaciune. Dar, din pacate, ambele sunt niste sperante desarte.  Cand tanarul bogat L-a intrebat pe Isus “ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” (Marc 10:17) El nu i-a raspuns “repeta aceasta rugaciune dupa mine” ci i-a spus ca trebuie sa renunte la idolii sai “Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma.” (Marc 10:21) Suntem mantuiti prin Isus Hristos si nu ca rezultat al faptelor noastre (Efes 2:8-9)

Este o rastalmacire a textului (Rom 10:9) “Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit..” sa crezi ca cineva este mantuit doar pentru ca a rostit o rugaciune sau ca a luat o “decizie pentru Isus” Acest verset trebuie luat in contextul in care a fost scris, fiind adresat Bisericii din Roma care suferea o mare persecutie (Rom 8:35-36) iar cine marturisea cu gura ca este crestin avea de suferit anumite consecinte: inchisoare, tortura sau moarte. Isus a spus ca in ziua judecatii nu oricine il marturiseste cu gura va intra in Imparatia cerurilor “Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” (Mat. 7:21) Acesti oameni sunt convinsi ca sunt sinceri si fac multe lucrari  “in Numele lui Isus” (vers. 22) Isus le va spune “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege” (v.23). Isus nu le spune celor “multi” (vers.22) care-L marturisesc cu gura ca Domn ca au fost mantuiti candva dar si-au pierdut mantuirea ci, mai de graba  “‘Niciodata nu v-am cunoscut” (v.23) ceea ce inseamna ca acestia nu au fost niciodata convertiti.

Cei care spun “Eu simt, in inima mea, ca sunt mantuit” ar trebui sa ia aminte la ceea ce spune Scriptura care avertizeaza ca “Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea,” (Ier. 17:9)

———————————————————————-

15. Ti-a spus vreodata un pastor ca esti salvat sau ceva de genul “bine ai venit in biserica lui Hristos”?
Dupa cum numai stilul de viata de-a lungul timpului este o evidenta clara daca cineva a fost sau nu mantuit (Mat 7:16) tot asa nimeni, nici chiar pastorul bisericii, nu poate fi sigur de conditia spirituala a unei alte persoane. Isus avertizeaza ca va fi neghina (falsi convertiti) printre grau (adevarati convertiti) si va fi destul de greu pentru oameni sa-I separe (Mat 13:29). Daca ti s-a spus vreodata “sigur ca esti mantuit” asta nu inseamna nimic si nu ar fi indicat sa te bazezi pe o astfel de afirmatie. Biblia ne avertizeaza ca sunt multi invatatori mincinosi care le spun oamenilor ca “totul este bine”cand in realitate, nu este asa (Ier 8:11, Mat 7:13-20) iar Isus, in pilda semanatorului avertizeaza ca exista acele “pamanturi stancoase” care, la prima vedere, arata ca si cum ar fi convertiti, dar in timp arata ca de fapt nu au fost niciodata convertiti (Mat 13:20-21)

———————————————————————-

16. Ai vreun dar spiritual de genul profetie, vorbire in limbi ?
Sa ai un anume dar spiritual nu inseamna neaparat convertire si nu ar fi indicat sa te increzi in acel dar.. Cei “multi” din Matei 7, carora Isus le va spune “Departati-va de la Mine, niciodata nu v-am cunoscut !” prooroceau si faceau minuni dar, nu au fost niciodata convertiti..

“Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.”’” (Mat. 7:22-23)

Caiafa, de asemenea, a proorocit “Unul din ei, Caiafa, care era mare preot in anul acela, le-a zis: “Voi nu stiti nimic; oare nu va ganditi ca este in folosul vostru sa moara un singur om pentru norod, si sa nu piara tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindca era mare preot in anul acela, a prorocit ca Isus avea sa moara pentru neam.”. (Ioan 11:49-52)

Cartea Evrei vorbeste despre “cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor -” (Evr. 6:4-5) dar care totusi s-au indepartat aratand ca nu au fost niciodata convertiti cu adevarat (1 Ioan 2:19; Mat. 7:23)

Pe ce te bazezi cand spui ca te tuci in rai?

Nu exista nimic altceva care sa poata trimite pe cineva in rai in afara de lucrarea perfecta a Domnului Isus terminata la cruce. (Ioan 19:30, Evr 10:10, Iuda 1:3).

Multi pretind ca “cred in Isus” dar daca ii intrebi “Ce te face sa crezi ca ajungi in rai?” iti raspund ceva de genul “Pentru ca l-am acceptat pe Isus” sau “Pentru ca ma duc la biserica”, dovedind astfel ca se bazeaza pe o speranta desarta.

Daca iti pui nadejdea de a ajunge in rai in orice altceva decat in persoana Domnului Isus as vrea sa iti spun ca este ceva in neregula cu sufletul tau. Isus a spus “eu sunt usa” (Ioan 10:7) iar “cine nu intra pe usa in staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un talhar.” (Ioan 10:1)

Nu exista alt drum catre viata vesnica, “Isus a zis… “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine..” (Ioan 14:6)

Epistola catre Evrei afirma ca temelia unei convertiri reale este “pocainta de faptele moarte si a credinta in Dumnezeu ” (Evr. 6:10). Contextul cartii Evrei este bazat pe faptul ca unii crestini s-au dus inapoi la Lege (Legalism) iar termenul de  “fapte moarte” care apare aici reprezinta de fapt, sperantele false ale acelor oameni care pe langa credinta in Isus se mai bazeaza si pe altceva pentru mantuirea lor. De aceea cartea Evrei ne spune ca pentru a fi salvati trebuie sa renuntam la acele “fapte moarte” si sa ne punem increderea numai in Dumnezeul cel viu.

Scrisoare de multumire de la Satana

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI

Daca Satana ti-ar scrie o scrisoare, ce ti-ar spune????

Scrisoare de mulţumire

Mai întâi trebuie să-ţi mulţumesc pentru că ai făcut totul pentru a-ţi împlini dorinţele, pentru a fi tu însuţi şi pentru libertatea ta: pentru că ai vrut să fii cineva: îţi mulţumesc că ai refuzat identitatea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu şi ai căutat o alta, numai a ta… Că ţi-ai luat viaţa în propriile mâini… Aşa a ajuns în mâinile mele…

Îţi mulţumesc călduros că ai crezut în om şi în puterile lui, în evoluţie, progres şi ştiinţă: ale mele au fost toate acestea, ale tale, doar mândria şi îngâmfarea, prin care mi-ai cedat mie realitatea şi tu ţi-ai păstrat închipuirea…

Photo credit

Îţi mulţumesc, apoi, că ai iubit “fără complexe morale”: n-a fost o afirmare a libertăţii tale, nici a iubirii, ci doar neputinţa de mi te opune: nu tu, ci eu, prin iubirea ta, am cucerit şi alte inimi, ale tale fiind doar, amărăciunea şi oboseala…

Îţi mulţumesc că te-ai minţit şi ai minţit: nu pe tine te-ai salvat dintr-o situaţie stânjenitoare, ci pe mine m-ai protejat: ale tale au fost doar dezgustul şi frica de a fi prins…

Îţi mulţumesc că ai dorit lumea şi bogăţiile ei, că te-ai luptat pentru partea ta din ele: mi-a plăcut să le primesc şi din mâinile tale, ca închinare bineplăcută mie, plină de nevoinţe, lipsuri, trudă, calcule, spaimă şi griji: religia mea…

Îţi mulţumesc că ai răspuns răului cu rău şi ţi-ai urât duşmanii, că nu i-ai iertat pe cei care ţi-au greşit, neratând prilejul răzbunării: au fost cele mai intense trăiri ale mele din viaţa ta…

Îţi mulţumesc că ţi-ai învăţat copiii, prin puterea exemplului personal, să creadă în ei înşişi, în om şi în lumea lui: vor “trăi” şi ei aceeaşi “viaţă” ca şi tine şi vor primi şi ei, la sfârşit, câte un exemplar din această “scrisoare de mulţumire”…

Îţi mulţumesc pentru tot efortul tău de a fi fericit: şi ai reuşit… să mă faci fericit! Bomboana de pe tortul plăcerilor tale a fost totdeauna a mea…

Îţi mulţumesc că împlinindu-ţi poftele mi-ai dăruit şi viaţa ta: căci eu nu am viaţă decât dacă o primesc de la oameni… A fost o plăcere să-ţi iau totul cu propriile tale mâini… Recunoaşte că sunt un geniu!

Aşa că-ţi mulţumesc pentru viaţa pe care mi-ai dat-o. Îţi voi răsplăti înmiit. Bineînţeles, în felul meu…

Pe veci, al tău,
satan

https://rodiagnusdei.wordpress.com