De ce avem nevoie de Duhul Sfânt?


Nu pentru a ne bate ca și Tarzan cu pumnul în piept…
Nu pentru a sta în levitație…
Nu pentru a fi altfel decât alții…
Ironia constă în faptul că azi botezul cu Duhul Sfânt împarte trupul lui Hristos, când de fapt El a venit să ne unească…
Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că doar așa putem fi martori. Dumnezeu nu a poruncit să plecăm în lume și să vorbim despre El, până nu ne-a și echipat. Fără Duhul Sfânt propovăduirea noastră nu are puterea convingerii. În mântuire Duhul Sfânt i-a botezat în Hristos, după mântuire Hristos i-a botezat în Duhul Sfânt ca să poată sluji.
Doar dacă avem Duhul Sfânt putem fi transformați cu adevărat. Această transformare dramatică a vieții produce foame. Foame după Hristos, foame de a fi ca ca și Hristos, foame de a-L sluji pe Hristos. Această schimbare produce foc… Când s-a sfințit cortul întâlnirii, când s-a dedicat Templul, semnul prezenței lui Dumnezeu și-a acceptării Lui s-a făcut prin foc. Un foc ce nu avea voie să se stingă, și de aceea spune Pavel celor din Tesalonic să nu care cumva să-l lase să mocnească.
Doar cu ajutorul Duhului Sfânt ne putem închina cu adevărat.
Nu ai nevoie de un motiv special pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, ai nevoie de Duhul Sfânt.
Programele și liturghiile din bisericile noastre, pline de plictiseală și rutină, nu sunt dovada că Duhul Sfânt e printre noi.
De aceea, nu treceți pe lângă el. Spuneți-i: ”Bun venit!”

V l a d i m i r _ P u s t a n

Vladimir Pustan

Ziua Cincizecimii


Felix

E iarăşi sărbătoare în cetate,
E iarăşi forfotă-n Ierusalim,
Din patru zări aici sunt adunate
Să dea cinstire Legii, gloate, gloate,
E ca un furnicar oraşul plin.

Căci Dumnezeu urmează să-mplinească
Un plan vestit de veacuri prin Ioel
Şi vrea ca mii de martori să privească
Şi mai pe urmă să mărturisească
Ce minunat e când lucrează El.

Aici stau ucenicii cu durere
În urma despărţirii de Isus,
Lipsiţi de îndrăzneală, de putere,
Dar aşteptând promisa mângâiere
Prin Duh mângâietor, venind de Sus.

Speranţa-i ţine-acuma împreună
Şi-ncrezători aşteaptă Sfântul Duh,
Când deodată, deşi-i vreme bună,
Un sunet ca de vânt, ca de furtună,
Porneşte fără veste din văzduh,

Şi, împărţite peste fiecare,
Din cer venind, coboară limbi de foc;
Aceasta-i aşteptata revărsare,
E ploaia-nviorării pe ogoare
Vestită din vechime prin prooroc.

Uimind apoi mulţimile-adunate
Au început în limbi a le vorbi,
În limbi de ei încă neînvăţate,
În limbi care prin Duhul le-au fost date
Şi-o vie îndrăzneală-i însoţi.

Iar Petru-ncepe atuncea să vorbească
Cuprins de focul viu, cuprins de zel,
De îndrăzneală-n Duh, nepământească,
Şi oamenilor să mărturisească
De jertfa Crucii şi de Sfântul Miel.

Trei mii au fost cei ce-au răspuns chemării
În urma îndrăzneţului cuvânt.
Ei au primit pecetea îndurării
Şi-mbrăţişarea binecuvântării
Din partea Celui veşnic sfânt, sfânt, sfânt.
***
Când n-avem îndrăzneală la mulţime,
Nici foc în noi să Te mărturisim,
Mai dă-ne, Doamne, câte-o Cincizecime
Şi lasă peste noi flăcări divine,
Ca-n Duhul Tău Cel Sfânt să clocotim.

Mai toarnă, Doamne, foc în adunare,
Redeşteptării sfinte să-i dăm glas,
Simţind în noi a cerului chemare
În Duh să Îţi aducem închinare,
Înaintând spre ceruri pas cu pas.

Mai lasă vâjâitul să răsune
Şi casa zgudui-o din temelii
Ca veşnic treji, veghind în rugăciune,
Atunci când trâmbiţa o să răsune
Noi să fim gata pentru veşnicii.

Simion Felix Martian

Duhul Sfânt – Alte roluri în procesul de consiliere creştină


Încerc să finalizez această serie despre rolul Duhului Sfânt în consiliere, dar se pare că găsesc tot mai multe. Iată sumar ultimile conştientizate de mine:

 

G

arantul menţinerii sănătăţii psihice şi sufleteşti

Orice om care la un moment dat are de a face cu medicii știe că după procesul de vindecare medicul îl sfătuiește spre un stil de viață mai sănătos și spre chibzuință, cumpătare, evitarea situațiilor periculoase, evitarea exceselor de orice fel și câte și mai câte indicații menite să ajute acea persoană să-și mențină sau îmbunătăţească sănătatea în permanență. Se știe destul de clar acum că e mai ieftin să întreții decât să tratezi.

În ”bolile sufletului” situația nu diferă deloc. După ce vindecarea s-a produs este nevoie de o permanentă menținere sau îmbunătățire a acelei sănătăți. Trebuiesc evitate situațiile provocatoare de afecțiuni, trebuiesc evitate excesele, trebuie atenție în construirea unui stil de viață sănătos și în permanență este nevoie de respectarea limitelor în ce priveşte stilul de viață. Să tot stai să estimezi în permanenţă ce e normal și ce este exagerat e o treabă grea și e foarte greu de făcut omenește. Este nevoie de ceva sau de cineva care să ne atenționeze cu privire la ce trebuie sau nu trebuie făcut.

În acest sens Duhul Sfânt este acel călăuzitor în trăirea unui stil de viaţă frumos, fără excese, preventiv şi mai ales este garantul unei trăiri „ca la carte” adică respectând instrucţiunile Creatorului pentru  viaţa omenească.

Trăim în medii foarte stresante, foarte toxice din punct de vedere psihic, fizic şi spiritual, trăim la viteze ameţitoare, viteze atât de mari încât avem dificultăţi în a ne adapta aşa de repede schimbărilor, suntem dezrădăcinaţi de tradiţii şi repere sigure, familiile sunt aşa de fragile, oamenii sunt aşa distanţi şi reci şi bisericile parcă nu mai sunt preocupate de suflete ci de clădiri, brand, renume etc. În acest context, menţinerea sănătăţii psihice este o reală provocare. Fără ajutorul Duhului Sfânt e imposibil, mai ales pentru cineva care deja este sensibil pentru că a trecut printr-o afecţiune sufletească.

 

D

escoperitorul adevărului

Scriptura, prin evanghelistul Ioan, care surprinde vorbele Mântuitorului, ne spune „atunci când Mângâietorul, Duhul Adevărului va veni, El îi va conduce în tot adevărul”. De ce este aşa de important un asemenea amănunt? Pentru că mintea noastră omenească ajunge să creadă adesea neadevăruri. Exemple: „Dacă beau un pahar voi fi mai fericit” sau „dacă mă culc cu altă femeie voi fi mai iubit” sau „dacă fumez ierburi nu se poate întâmpla nimic rău” sau „dacă ies din casă se poate întâmpla o dramă” sau „sunt urât pentru că am acnee” sau „sunt urâtă pentru că am kilograme în plus” şi multe multe alte minciuni. Aceste minciuni ne fac să acţionăm greşit şi să ne construim un stil de viaţă eronat care nu va aduce stabilitate, echilibru şi bucurie niciodată.

În acest sens este vital ca „cineva” să ne descopere în permanenţă adevărul. Acest important Cineva este Duhul Sfânt care ne conduce în tot adevărul nu doar în viaţa spirituală şi în relaţia cu Dumnezeu ci şi în aspectele mărunte ale vieţii de zi cu zi în care ne ducem existenţa. Aşa se face că acest rol al Duhului sfânt este şi el vital în procesul de consiliere dar şi în trăirea vieţii echilibrate şi cumpătate.

 

P

roducătorul de roade bune

Desigur că orice consilier care are în vedere ajutarea unui om în nevoie nu se preocupă doar să panseze rana ci merge mult mai departe în funcţie de dorinţa clientului, însă un lucru negativ, un obicei negativ nu poate fi doar tratat, varianta corectă este să fie înlocuit cu unul bun. Scriptura surprinde asta în Efeseni 4 prin înlocuirile existente acolo, cine a furat nu doar că nu mai trebuie să fure, ci trebuie să înveţe să dea, cine spunea minciuni trebuie să spună adevărul, să înlocuiască cuvintele stricate cu cuvinte bune etc. Adică e vorba de o înnoire nu de o reparare. Ei bine, în Galateni 5 Pavel ne spune tocmai acest adevăr şi anume Când El locuieşte în noi, apar roade bune în viaţa noastră, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor.

 

P

uterea de care oamenii au nevoie pentru a trăi frumos

Rolul Duhului Sfânt in consiliere1Oamenii au nevoie de Dumnezeu pentru că păcatul le răpeşte tot ce e mai frumos şi Duhul Sfânt este tocmai acel glas care le vorbeşte oamenilor de necesitatea împăcării cu Dumnezeu. Fără Dumnezeu şi fără Duhul Său oamenii nici dacă vor nu pot trăi frumos, nedistructiv, echilibrat. Unii e adevărat, par a reuşi o  vreme, dar viaţa aceasta nu se termină aici, bătălia este mare, sufletul omului e miza aşa că avem nevoie de putere să trăim „ca în timpul zilei”. Ei bine când vorbim de pornografie, dependenţe de alcool si droguri, dependenţe de masturbare, curvie şi alte „fapte ruşinoase” şi demolatoare acolo e nevoie neapărată de acest „motor puternic” spre un trai frumos şi curat. Aici ar fi încă multe de scris pentru că e iarăşi un rol vital al Duhului Sfânt acesta de „putere” despre care Luca ne spune în FA „Dar veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi.”

De fapt, cu cât meditez mai mult la rolurile pe care Duhul Sfânt le are în procesul de consiliere cu atât găsesc mai multe. E ceea ce oamenii au nevoie pentru a fi conectaţi cu Dumnezeu şi când eşti conectat cu Dumnezeu, El preia controlul vieţii şi lucrează în chip minunat pentru reconstrucţia şi salvarea sufletelor. Avem nevoie de Duhul Sfânt şi noi care facem consiliere şi clienţii noştri.

http://www.filedinjurnal.ro/

Lupta dinlăuntrul meu…


Maria Luca

În mintea mea se duce-o luptă
Cu omul dinlăuntrul meu
În timp ce sufletul suspină
Căutând cu dor pe Dumnezeu!

Când firea aprig se zdrobeşte
Să strângă-averi…să iasă-n faţă
Simt duhul cum, îngenunchiat
Din taina cerului învaţă!

Şi-adeseori în lupta surdă
Ce-o port cu eul meu semeţ
Mă rog să-mi dai Isus putere
Să înţeleg ce-i mai de preţ!

Să înţeleg că viaţa mea
E doar un abur pe pământ…
Prin tot ce fac…prin tot ce spun
Să strâng comori în cerul sfânt!

Vulcan-01-06-2014      Maria Luca

Iubirea negustorească


inima

Richard Wurmbrand spunea că nu există decât două tipuri de iubire: “te iubesc pentru că…” și “te iubesc în ciuda faptului că…”.
Oamenii zic de obicei “Te iubesc pentru că faci mâncare bună, pentru că aduci salariul acasă, pentru că esti frumoasă, pentru că ești destept, pentru că asculți de mami sau tati, pentru că îmi faci poftele de copil. Te iubesc pentru că mă iubești, pentru că-mi ești prieten, frate”. E ușor de zis “te iubesc” când ți se face un serviciu. O favoare. O poftă. Dar e o iubire negustorească. Ceva fifty-fifty.
Dumnezeu însă zice: “Te iubesc în ciuda faptului că ești păcătos, că nu trăiești cum doresc Eu, că mi-ai întors spatele”. E agape. Adică “te iubesc fără să-mi oferi nimic, fără să câștig ceva”. Pe oricine iubește, Dumnezeu e mereu în pierdere!
Biserica ar trebui să învețe că numai iubirea “în ciuda faptului că” e iubire divină! Atunci sectarismul, prigonirea fraților, a tâlharilor ce caută salvarea în ultimele clipe, se vor topi ca un cub de gheață la soare. Iar negustorii de iubire vor da faliment!
Iubiți în ciuda faptului că cel iubit nu merită! Nici dumneavoastră n-ați meritat…
Scris de Nicolae Geantă

www.facebook.com/fundatiaciresarii