Duhul Sfânt – Vindecătorul de suflete


hole-in-the-heart

Intru în meditarea de astăzi pe un teren foarte sensibil, dar incursiunea aici, deşi poate fi înţeleasă greşit este necesară în contextul scrierilor despre rolul Duhului Sfânt în consilierea creştină. Ne referim la rolul de vindecător de suflete pe care Duhul Sfânt îl are.

Când vorbim în contextul religios de azi despre vindecare, gândurile se pot duce repede spre miracole instantanee şi spectaculoase, spre ologi care aruncă teatral scaunul cu rotile şi o iau „la sănătoasa” , spre nevăzători care citesc dintr-o dată ziarul sau biblia, spre spectacole în care vindecările sunt filmate iar cărucioarele de invalizi sunt cărate cu camionul pentru că nu mai este nevoie de ele. De aceea spuneam că discuţia este sensibilă. Riscul să fiu înţeles greşit este mare, dar subiectul nu poate fi ocolit.

În primul rând ţin să specific că sunt una din persoanele care crede în vindecări. Apoi o altă specificare este că există şi vindecări „dintr-o dată” de genul celei în care Domnul Isus îi spune slăbănogului să-şi ia patul şi să umble sau cea a orbului căruia i-a uns ochii cu tină. La fel vreau să menţionez că am văzut oameni vindecaţi de Dumnezeu  prin puterea Duhului Sfânt şi nu am dubii referitor la existenţa vindecărilor. Totuşi vreau să separ  clar de spectacol, reflectoare, scene, televiziune, acţiunile de vindecare ale Duhului Sfânt. Există un mare risc să ne ducem spre derizoriu făcând spectacole ieftine şi de doi bani din aspecte care implică credinţă sinceră şi acţiune Dumnezeiască. Consider aşa zisele vindecări televizate spectacole jalnice, demne de milă în care se spun enorm de multe minciuni şi se prezintă foarte multe cazuri fictive.

Mare atenţie la vindecări de tipul: „paharul cu apă în faţa televizorului”, „apă de la nu ştiu ce biserică sau mănăstire”, „repetarea de tot felul de incantaţii, fie ele şi religioase”, „plata pentru vindecare” şi alte fenomene nebiblice ducătoare în rătăcire. Este foarte mare tentaţia omului spre a dobândi fără muncă, fără efort, fără durere lucruri benefice pentru el. Îmi pare rău când aud atâtea cazuri de oameni dezamăgiţi de astfel de „procedee” şi îmi este milă.

Duhul Sfânt are şi rolul de vindecător de suflete pentru că omul are suflet şi sufletul omului este partea centrală a existenţei şi astfel de vindecări se produc zilnic fie în cabinetele de consiliere, fie în biserici, fie pe stradă, fie în pat, fie în spitale şi vindecările acestea sunt reale, necontestabile, clare şi mai ales „netelevizate”. Despre ce vorbesc:

Prima instanţă, cea a oamenilor care au legământ cu Dumnezeu şi sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Oamenii pe acest pământ, datorită păcatului, cresc în medii imperfecte, ostile, generatoare de răni şi boli sufleteşti. Este aşa de gravă situaţia încât omul lui Dumnezeu ajunge să spună „nimic bun nu locuieşte în mine” sau un altul spune despre inimă că este deznădăjduit de rea. În acest context, oamenii care ajung să-L cunoască pe Dumnezeu şi primesc Duhul Sfânt încep să fie transformaţi spre vindecare.

Ei bine, transformarea aceasta spre vindecare deşi este miraculoasă, în puţine cazuri este instantanee sau spectaculoasă. Este vorba de o transformare care necesită timp, implicare, credinţă, acţiune, dedicare şi încredere în Dumnezeu. De fapt, cam toată viaţa noastră de credinţă este un proces de vindecare a sufletului, mereu şi mereu Duhul Sfânt lucrează la noi ca să ne însănătoşească.

În cazul celor care vin la consiliere, acţiunea Duhului Sfânt este mult mai vizibilă şi puternică pentru că acea persoană doreşte vindecarea de o afecţiune, de un obicei, păcat, tulburare şi am observat că oamenii care pun pe Dumnezeu „la treabă” în domeniul vindecării obţin ceea ce caută. Duhul Sfânt intervine şi şedinţă după şedinţă se vede cum vindecarea se produce.

Cea de a doua instanţă, cea a oamenilor care nu sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Şi în acest caz Duhul Sfânt poate lucra la vindecarea afecţiunii clientului. Aste o spun din experienţa pe care o am în consiliere. Aş fi interesat să discut cu cineva situaţia asta si din punct de vedere biblic, însă din punctul de vedere al experienţelor personale (care nu pot fi luate ca etalon) spun că Duhul Sfânt vindecă şi oameni care nu au încă un legământ cu Dumnezeu. Aici pot aduce ca mărturie oameni vindecaţi „miraculos”. Spun miraculos din cauză că, deşi am folosit toate instrumentele normale în abordarea acelui caz, vindecarea s-a produs fie mult mai repede decât normalul, fie din cauză că acele afecţiuni erau considerate nevindecabile de alţi specialişti. Ori eu sunt doar un om cu dragoste de oameni nu un guru, un maestru de vindecări, nu sunt nici măcar un credincios exemplu.

Un lucru e sigur din cunoştinţele şi experienţa mea în consiliere. Duhul Sfânt vindecă suflete. De asta nu mă îndoiesc deloc. Vindecare este lentă în cele mai multe cazuri, vindecarea este dureroasă în unele din ele, vindecarea implică şi efortul clientului şi al consilierului şi mai mult implică credinţă, mai ales din partea consilierului. Da, vindecări se produc zilnic şi ele sunt considerate ca ceva „normal” că doar te-ai dus la specialist. În realitate acţiunea Duhului Sfânt vindecă suflete în fiecare zi. Puterea lui Dumnezeu de vindecare vine prin Duhul Sfânt iar acest aspect nu este pentru făcut spectacol, este spre însănătoşirea şi vindecarea oamenilor. Duhul Sfânt nu prea le are cu televiziunea dar ştie bine să împlinească poruncile lui Dumnezeu, ştie bine să descopere, să mângâie şi mai ales să vindece. Da, Duhul Sfânt este vindecătorul sufletelor.

http://www.filedinjurnal.ro/

Omule…tu eşti…


Maria LucaOmule…tu eşti făptura ce-a creat-o Dumnezeu
Iubitoare şi frumoasă după Însuşi chipul Său…
Ţi-a dat zile să te bucuri…ţi-a dat ochi să poţi vedea
Cerul, marea şi pământul ce l-a dat în grija ta!

Omule…te uiţi în jur să vezi cât de minunat
Este tot ce din iubire Dumnezeu din cer ţi-a dat?
Oare-n viaţa tumultoasă ai tu timp să te opreşti
Să priveşti un răsărit…şi în dragoste să creşti?

Omule…tu eşti făptura ce în lume n-are preţ,
Eşti copil răscumpărat de un Împărat măreţ…
Mult ai fost şi eşti iubit căci pentru al tău păcat
Mielul Slavei şi-a dat viaţa şi-a murit crucificat!

Azi e timpul potrivit să-ţi întorci spre cer privirea
De acolo vine pacea şi te-nvăluie iubirea…
Azi e timpul potrivit să-L cunoşti pe Dumnezeu
Să-L primeşti în viaţa ta ca Mântuitor al tău!

Vulcan-02-06-2014     Maria Luca

Ce are a face fericirea cu biserica?


Female Worshiper at Good Friday Mass

Conform raportului ONU pe 2013 privind fericirea populației globale, România se află pe locul 90 din 100 în topul celor mai fericite țări din lume. Conform declarațiilor românilor, doar 10 țări ne despart de titlul „cea mai nefericită țară din lume”, ocupat în prezent de Regatul Swaziland, din Africa de Sud. Este greu de crezut că față de o astfel de țară suntem mult mai evoluați, dar aproape la fel de nefericiți.

Nefericirea românilor nu este de dată recentă și nici nu pare să treacă repede. În 2011 a fost dat publicității un sondaj realizat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), în care România a înregistrat cel mai mare procent de nemulțumire între 34 de state din Europa și Asia Centrală. Peste 80% dintre români se declaraseră nefericiți. Studiul a fost realizat în perioada 2006-2010.

Dar ce înseamnă oare fericirea? Pentru unii, fericirea este iluzia împlinirii vieții prin atingerea unor deziderate de tipul „voi fi fericit atunci când …”. Pentru alții, fericirea este greșit egalată cu numărul de bani din cont și nu va putea fi niciodată atinsă cât timp vecinii și prietenii o duc mai bine. Există însă destule studii care arată că cei ce trăiesc cu astfel de impresii se lasă înșelați de niște mituri.

Dar contează să fii fericit? Viața este extrem de grea, iar goana după fericire este una nebunească, în care fiecare alege alt drum. Pentru unii însă este prea mult și prea greu și tot ce își doresc este să fie lăsați în pace să muncească, să mănânce și să se odihnească o zi după alta, până la sfârșit. Studiile arată însă că suntem îndreptățiți să căutăm fericirea, care ne face mai sănătoși fizic și psihic, mai productivi, mai loiali și mai de ajutor pentru societate, scrie Psychology Today.

Biserica, sursă de fericire?

Despre efectele religiei asupra vieții se poartă discuții fără sfârșit. Scepticii argumentează că religia este o metodă de anesteziere a minții, prin care omul devine ignorant și astfel poate fi fericit în mediocritate și inegalitate.

Însă în fața acestor păreri există destule studii care arată că religia promovează fericirea din alte puncte de vedere, în sensul că oamenii găsesc prin religie un scop și un sens în viață, care le dă motivație, pune ordine în haos, răspunde la întrebări existențiale și conferă o perspectivă de ansamblu asupra experiențelor negative și a fricilor existențiale.

Iar tot studiile arată că „ingredientul secret” din toată această ecuație ce rezultă în fericire este mersul la biserică, un loc unde se fac importante legături sociale. Deși în societatea seculară de astăzi cei mai mulți vorbesc despre religie ca despre un sistem de credințe și valori intern, profund personal și intim, la nivel global religia încă se practică în masă, iar ca activitate socială este un mare contributor pentru fericirea celor care o practică.

Un studiu publicat de A. Okulicz-Kozaryn în 2010, în jurnalul Religion & Culture, arată că religia este asociată satisfacției de viață înalte în țările unde majoritatea este religoasă. În țările relativ non-religioase, religia nu pare să aibă o legătură direct cu nivelul satisfacției. Rezultatele sugerează că în țările unde religia are un rol de normă socială, oamenii își construiesc o rețea bogată de cunoștințe, practicând-o în comunitate. Iar această rețea de prieteni și sentimentul că ai valoare în societate sunt ingrediente cheie în găsirea fericirii.

Rezultatele sunt susținute și de alte studii, printre care unul foarte interesant, publicat de autorii D. Cohen-Zada și W. Sander, în Journal of Law and Economics, în 2011. Autorii au examinat efectul anulării „legilor albastre” asupra mersului la biserică și asupra nivelului de fericire. „Legile albastre” sunt cele care interzic fucționarea magazinelor duminica. Ele au fost impuse în mai multe țări, care după un timp au hotărât să renunțe la ele și deci să permită funcționarea magazinelor într-o zi rezervată în majoritatea religiilor pentru odihnă și închinare.

Autorii au observat că printre femei anularea legii a fost asociată cu o prezență mai precară la biserică și cu o scădere a nivelului de fericire. Rezultatele sunt interesante pentru că schimbarea legii nu ar fi trebuit să aibă niciun efect asupra credințelor religioase ale femeilor, însă a avut un impact social, care arată deopotrivă și măsura în care mersul la biserică a devenit strict o activitate socială. Femeile au început să schimbe biserica pentru sesiuni de shopping, rupând și legături sociale, ceea ce a dus în final la scăderea nivelului de fericire. Acest studiu arată destul de clar că, în timp ce mersul la biserică este important pentru o viață satisfăcută, nu poate fi un garant pentru aceasta, mai ales când este o activitate lipsită de substanță.

http://semneletimpului.ro/

De ce cei doi drumeți nu L-au cunoscut pe Isus Hristos?


pe drumul Emausului

În Evanghelia după Luca 24:13 găsim scris că în prima zi a săptămânii, în ziua învierii Domnului Isus Hristos, doi ucenici, Petru și Cleopa, se duceau la un sat, numit Emaus, ce era la o depărtare de două ore de mers pe jos. Pe drum, fiind încă sub impresiile şi sub atmosfera celor întâmplate cu Domnul Isus în zilele ce trecuse, vorbeau între ei aşa cum le spusese El Însuşi: „Hristosul trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze”. Pe cînd vorbeau ei Domnul Isus S-a apropiat de ei şi mergea pe drum împreuna cu ei. Dar culmea culmilor, ei nu L-au cunoscut, ochii lor erau împiedicaţi. Cuvîntul împiedicaţi, din limba greacă, ecratunto, înseamnă a continua să fii închis pentru ceva, din context închişi pentru a-L cunoaşte pe Domnul Isus.

Oare de ce n-au fost în stare ucenicii Domnului Isus să-L recunoască pe Domnul Isusl? Însuși Domnul Isus menționează cauza și problema ucenicilor:

“Atunci Isus le-a zis: “O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?”

Necredința, îngrijorarile si problemele noastre ne încurcă să-L vedem pe Domnul şi Mîntuitorul nostru. Și după ce le-a explicat Scripturile, ei tot n-au fost în stare să-L recunoască. Ce este frumos la Domnul Isus e că nu dă buzna în viața noastră, ci așteaptă să-L invităm noi.

“Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.”

O altă cauză de ce ucenicii nu au fost în stare să-L recunoască pe Domnul Isus este că înfățișarea feței Lui s-a schimbat ca atunci când S-a urcat pe munte cu ucenicii să se roage:

“Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu el pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, și S-a suit pe munte să Se roage. Pe când Se ruga, I S-a schimbat înfățișarea feței și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.” (Luca 9:28-29)

Domnul Isus a murit și a înviat din morți ca să ne dea o viață nouă: “Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”

Dumnezeu să ne ajute să-L cunoaștem personal pe Domnul Isus Hristos și să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și care ne poate împiedica să-L vedem și cunoaștem pe Hristos.

http://moldovacrestina.md/

Muzica crestina mp3 (101 piese)


Spune DA (WwW.MuzicaCrestina.NeT)